Romani 10

Mântuirea este aproape

1Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți. 2Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, 3pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. 4Căci Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. 5În adevăr, Moise scrie că omul care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea. 6Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credința: „Să nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (să coboare adică pe Hristos din cer) 7sau: ‘Cine se va coborî în adânc?’ (să scoale adică pe Hristos din morți).” 8Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. 9Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. 10Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine.” 12În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. 13Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.

Lucrul acesta a fost vestit

14Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” 16Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?” 17Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. 19Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam fără pricepere.” 20Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.” 21Pe când, despre Israel zice: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.”

Deuteronomul 30

Făgăduințe

1Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea și blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul Dumnezeul tău, 2dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău și dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta și din tot sufletul tău, tu și copiii tăi, potrivit cu tot ce-ți poruncesc azi, 3atunci Domnul Dumnezeul tău va aduce înapoi robii tăi și va avea milă de tine, te va strânge iarăși din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăștia Domnul Dumnezeul tău. 4Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar și de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău, și acolo Se va duce să te caute. 5Domnul Dumnezeul tău te va aduce în țara pe care o stăpâneau părinții tăi și o vei stăpâni; îți va face bine și te va înmulți mai mult decât pe părinții tăi. 6Domnul Dumnezeul tău îți va tăia împrejur inima ta și inima seminței tale și vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, ca să trăiești. 7Domnul Dumnezeul tău va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmașii tăi, peste cei ce te vor urî și te vor prigoni. 8Și tu te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui și vei împlini toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi. 9Domnul Dumnezeul tău te va umple de bunătăți, făcând să propășească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale și rodul pământului tău, căci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea părinților tăi, 10dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind poruncile și rânduielile Lui, scrise în cartea aceasta a legii, dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău.

Porunca nu este departe

11Porunca aceasta pe care ți-o dau eu azi nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine. 12Nu este în cer, ca să zici: ‘Cine se va sui pentru noi în cer și să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim și s-o împlinim?’ 13Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: ‘Cine va trece pentru noi dincolo de mare și să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim și s-o împlinim?’ 14Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta și în inima ta, ca s-o împlinești.

Alegerea

15Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul. 16Căci îți poruncesc azi să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui și să păzești poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, ca să trăiești și să te înmulțești și ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în țara pe care o vei lua în stăpânire. 17Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta și te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei și să le slujești, 18vă spun astăzi că veți pieri și nu veți avea zile multe în țara pe care o veți lua în stăpânire, după ce veți trece Iordanul. 19Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta, 20iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și lipindu-te de El, căci de aceasta atârnă viața ta și lungimea zilelor tale și numai așa vei putea locui în țara pe care a jurat Domnul că o va da părinților tăi, lui Avraam, Isaac și Iacov.”

Psalmul 19

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David

1Cerurile spun slava lui Dumnezeu,

și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

2O zi istorisește alteia acest lucru,

o noapte dă de știre alteia despre el.

3Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,

al căror sunet să fie auzit,

4dar răsunetul lor străbate tot pământul

și glasul lor merge până la marginile lumii.

În ceruri, El a întins un cort soarelui.

5Și soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,

se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

6răsare la un capăt al cerurilor

și își isprăvește drumul la celălalt capăt;

nimic nu se ascunde de căldura lui.

7Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul;

mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor.

8Orânduirile Domnului sunt fără prihană și veselesc inima;

poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.

9Frica de Domnul este curată și ține pe vecie;

judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

10Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat;

sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

11Robul Tău primește și el învățătura de la ele;

pentru cine le păzește, răsplata este mare.

12Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință?

Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc!

13Păzește de asemenea pe robul Tău de mândrie,

ca să nu stăpânească ea peste mine!

Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

14Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele

și cugetele inimii mele,

Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!

Ezechiel 20

Mustrări și făgăduințe

1În al șaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrânii lui Israel au venit la mine să întrebe pe Domnul și au șezut jos înaintea mea. 2Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 3„Fiul omului, vorbește bătrânilor lui Israel și spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Să Mă întrebați ați venit? Pe viața Mea că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi», zice Domnul Dumnezeu.’ 4Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, pune-le înainte urâciunile părinților lor! 5Spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «În ziua când am ales pe Israel, Mi-am ridicat mâna spre sămânța casei lui Iacov și M-am arătat lor în țara Egiptului; Mi-am ridicat mâna spre ei și am zis: ‹Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!› 6În ziua aceea, Mi-am ridicat mâna spre ei ca să-i duc din țara Egiptului într-o țară pe care o căutasem pentru ei, țară în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările. 7Atunci le-am zis: ‹Lepădați, fiecare, urâciunile care vă atrag privirile și nu vă spurcați cu idolii Egiptului! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!› 8Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea și n-au vrut să Mă asculte. Niciunul n-a lepădat urâciunile care îi atrăgeau privirile și n-au părăsit idolii Egiptului. Atunci Mi-am pus de gând să-Mi vărs mânia peste ei, să-Mi sleiesc mânia împotriva lor, în mijlocul țării Egiptului. 9Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau și în fața cărora Mă arătasem lor, ca să-i scot din țara Egiptului. 10Și i-am scos astfel din țara Egiptului și i-am dus în pustie. 11Le-am dat legile Mele și le-am făcut cunoscute poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele. 12Le-am dat și Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine și ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc. 13Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustie. N-au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele și Mi-au pângărit peste măsură de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs mânia peste ei în pustie, ca să-i nimicesc. 14Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt. 15Chiar și în pustie Mi-am ridicat mâna spre ei și le-am jurat că nu-i voi duce în țara pe care le-o hotărâsem, țară în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă din toate țările, 16și aceasta pentru că au lepădat poruncile Mele și n-au urmat legile Mele și pentru că au pângărit Sabatele Mele, căci inima nu li s-a depărtat de la idolii lor. 17Dar M-am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit și nu i-am stârpit în pustie. 18Atunci am zis fiilor lor în pustie: ‹Nu vă luați după rânduielile părinților voștri, nu țineți obiceiurile lor și nu vă spurcați cu idolii lor! 19Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblați întocmai după rânduielile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le! 20Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!› 21Dar fiii s-au răzvrătit și ei împotriva Mea. N-au umblat după rânduielile Mele, n-au păzit și n-au împlinit poruncile Mele pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele și au pângărit Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs urgia peste ei, să-Mi sting mânia împotriva lor în pustie. 22Dar Mi-am tras mâna înapoi și am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt. 23În pustie, Mi-am ridicat iarăși mâna spre ei și le-am jurat că am să-i împrăștii printre neamuri și să-i risipesc în felurite țări, 24pentru că n-au împlinit poruncile Mele și au lepădat învățăturile Mele, au pângărit Sabatele mele și și-au întors ochii spre idolii părinților lor. 25Ba încă le-am dat și legi care nu erau bune și porunci prin care nu puteau să trăiască. 26I-am spurcat prin darurile lor de mâncare, când treceau prin foc pe toți întâii lor născuți; am vrut să-i pedepsesc astfel și să le arăt că Eu sunt Domnul.»’ 27De aceea, fiul omului, vorbește casei lui Israel și spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Părinții voștri M-au batjocorit și mai mult, arătându-se necredincioși față de Mine. 28Și anume, când i-am dus în țara pe care jurasem că le-o voi da, și ei și-au aruncat ochii spre orice deal înalt și spre orice copac stufos, acolo și-au adus jertfele, acolo și-au adus darurile de mâncare care Mă mâniau, acolo și-au ars miresmele de un miros plăcut și acolo și-au turnat jertfele de băutură. 29Eu i-am întrebat: ‹Ce sunt aceste înălțimi la care vă duceți?› De aceea li s-a dat numele de înălțimi până în ziua de azi!»’ 30De aceea spune casei lui Israel: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voiți voi să vă spurcați în felul părinților voștri și să curviți alergând după urâciunile lor? 31Da, aducându-vă darurile de mâncare, trecându-vă copiii prin foc, vă spurcați și azi prin idolii voștri. Și Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel! Pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că nu Mă voi lăsa întrebat de voi! 32Nu veți vedea împlinindu-se ce vă închipuiți când ziceți: ‹Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte țări, vrem să slujim lemnului și pietrei!› 33Pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că Eu Însumi voi fi Împărat peste voi, cu mână tare și cu braț întins și vărsându-Mi urgia. 34Vă voi scoate din mijlocul popoarelor și vă voi strânge din țările în care v-am risipit cu mână tare și cu braț întins și vărsându-Mi urgia. 35Vă voi aduce în pustia popoarelor și acolo Mă voi judeca față în față cu voi. 36Cum M-am judecat cu părinții voștri în pustia țării Egiptului, așa Mă voi judeca și cu voi», zice Domnul Dumnezeu. 37«Vă voi trece pe sub toiag și vă voi pune sub mustrarea legământului. 38Voi deosebi dintre voi pe cei îndărătnici și pe cei ce nu-Mi sunt credincioși; îi voi scoate din țara în care sunt străini, dar nu vor merge iarăși în țara lui Israel. Și veți ști că Eu sunt Domnul.»’” 39Acum, casa lui Israel, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Duceți-vă și slujiți fiecare la idolii voștri! După aceea, Mă veți asculta negreșit și nu veți mai pângări Numele Meu cel sfânt cu darurile voastre de mâncare și cu idolii voștri! 40Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel”, zice Domnul Dumnezeu, „acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toți cei ce vor fi în țară; acolo îi voi primi cu bunăvoință, voi cere darurile voastre de mâncare, cele dintâi roade din darurile voastre și tot ce-Mi veți închina. 41Vă voi primi ca pe niște miresme cu miros plăcut, după ce vă voi scoate din mijlocul popoarelor și vă voi strânge din țările în care sunteți risipiți, și voi fi sfințit de voi înaintea neamurilor. 42Și veți ști că Eu sunt Domnul când vă voi aduce înapoi în țara lui Israel, în țara pe care jurasem că o voi da părinților voștri. 43Acolo vă veți aduce aminte de purtarea voastră și de toate faptele voastre cu care v-ați spurcat și vă va fi scârbă de voi înșivă din pricina tuturor fărădelegilor pe care le-ați făcut. 44Și veți ști că Eu sunt Domnul când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu, și nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel”, zice Domnul Dumnezeu.

Împotriva Ierusalimului și a amoniților

45Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 46„Fiul omului, întoarce-ți fața spre miazăzi și vorbește împotriva locurilor de miazăzi! Prorocește împotriva pădurii din câmpiile de miazăzi! 47Spune pădurii de la miazăzi: ‘Ascultă cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, voi aprinde un foc în tine care va mistui orice copac verde și orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă și totul va fi ars de ea, de la miazăzi până la miazănoapte. 48Și orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins, și nu se va stinge nicidecum!»’” 49Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Ei zic despre mine: ‘Omul acesta face întruna la pilde!’”