17 Iulie

Judecatorii 1, Fapte 5

JUDECĂTORII 1

Iuda bate pe canaaniți și fereziți

1După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat pe Domnul și au zis: „Cine dintre noi să se suie întâi împotriva canaaniților, ca să pornească lupta cu ei?” 2Domnul a răspuns: „Iuda să se suie; iată că am dat țara în mâinile lui.” 3Și Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în țara care mi-a căzut la sorți și să luptăm împotriva canaaniților și voi merge și eu cu tine în țara care ți-a căzut la sorți.” Și Simeon s-a dus cu el. 4Iuda s-a suit și Domnul a dat pe canaaniți și pe fereziți în mâinile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec. 5Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui și au bătut pe canaaniți și fereziți. 6Adoni-Bezec a luat fuga, dar ei l-au urmărit și l-au prins și i-au tăiat degetele cele mari de la mâini și de la picioare. 7Adoni-Bezec a zis: „Șaptezeci de împărați, cu degetele cele mari de la mâini și de la picioare tăiate, strângeau mâncare sub masa mea; Dumnezeu îmi răsplătește și mie cum am făcut.” L-au dus la Ierusalim și a murit acolo. 8Fiii lui Iuda au pornit lupta împotriva Ierusalimului și l-au luat; l-au trecut prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății. 9Fiii lui Iuda s-au coborât apoi ca să bată pe canaaniți, care locuiau muntele, ținutul de miazăzi și câmpia. 10Iuda a pornit împotriva canaaniților care locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba, și a bătut pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai. 11De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. 12Caleb a zis: „Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul și-l va lua.” 13Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mâna pe cetate; și Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. 14Când a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a coborât de pe măgar; și Caleb i-a zis: „Ce vrei?” 15Ea i-a răspuns: „Dă-mi un dar, căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi și izvoare de apă.” Și Caleb i-a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos. 16Fiii Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din Cetatea Finicilor, împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de Arad și s-au dus de s-au așezat între popor. 17Iuda a pornit cu fratele său Simeon și au bătut pe canaaniții care locuiau la Țefat; au nimicit cetatea cu desăvârșire și au numit-o Horma (Nimicire). 18Iuda a mai pus mâna pe Gaza și pe ținutul ei, pe Ascalon și pe ținutul lui și pe Ecron și pe ținutul lui. 19Domnul a fost cu Iuda; și Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din câmpie, pentru că aveau care de fier. 20Au dat Hebronul lui Caleb, cum spusese Moise, și el a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

Cruțarea canaaniților

21Fiii lui Beniamin n-au izgonit pe iebusiții care locuiau la Ierusalim, și iebusiții au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin până în ziua de azi. 22Casa lui Iosif s-a suit și ea împotriva Betelului, și Domnul a fost cu ei. 23Cei din casa lui Iosif au iscodit Betelul, care mai înainte se chema Luz. 24Străjerii au văzut pe un om ieșind din cetate și i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra în cetate și vom avea milă de tine.” 25El le-a arătat pe unde ar putea să intre în cetate. Și au trecut cetatea prin ascuțișul sabiei, dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui. 26Omul acela s-a dus în țara hetiților; a zidit o cetate și i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat până în ziua de azi. 27Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Șean și din satele dimprejurul lui, din Taanac și satele lui, din Dor și satele dimprejurul lui, din Ibleam și satele dimprejurul lui, din Meghido și satele dimprejurul lui, așa încât canaaniții au izbutit să rămână în țara aceasta. 28Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniți la un bir, dar nu i-a izgonit. 29Efraim n-a izgonit pe canaaniții care locuiau la Ghezer și canaaniții au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer. 30Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol, și canaaniții au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuși la un bir. 31Nici Așer n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic și din Rehob, 32și așeriții au locuit în mijlocul canaaniților, locuitorii țării, căci nu i-au izgonit. 33Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Șemeș, nici pe locuitorii din Bet-Anat și a locuit în mijlocul canaaniților, locuitorii țării, dar locuitorii din Bet-Șemeș și din Bet-Anat au fost supuși la un bir. 34Amoriții au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan și nu i-au lăsat să se coboare în câmpie. 35Amoriții au izbutit să rămână la Har-Heres, la Aialon și la Șaalbim, dar mâna casei lui Iosif a apăsat asupra lor și au fost supuși la un bir. 36Ținutul amoriților se întindea de la suișul Acrabim, de la Sela, și în sus.

FAPTELE APOSTOLILOR 5

Anania și Safira

1Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, 2și a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. 3Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? 4Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” 5Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. 6Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. 7Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase. 8Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” 9Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” 10Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11O mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.

Izbânda apostolilor

12Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod. Toți stăteau împreună în pridvorul lui Solomon 13și niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare. 14Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, 15până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. 16Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau.

Apostolii închiși și izbăviți

17Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, 18au pus mâinile pe apostoli și i-au aruncat în temnița de obște. 19Dar un înger al Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară și le-a zis: 20„Duceți-vă, stați în Templu și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia.” 21Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineață în Templu și au început să învețe pe norod. Marele preot și cei ce erau cu el au venit pe neașteptate, au adunat soborul și pe toată bătrânimea fiilor lui Israel și au trimis la temniță să aducă pe apostoli. 22Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniță. S-au întors și au spus astfel: 23„Temnița am găsit-o încuiată cu toată grija, și pe păzitori stând în picioare la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.” 24Când au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului și preoții cei mai de seamă au rămas înmărmuriți și nu știau ce să creadă despre apostoli și despre urmările acestei întâmplări. 25Cineva a venit și le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-ați băgat în temniță stau în Templu și învață pe norod.” 26Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii și i-au adus, dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod. 27După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Și marele preot i-a întrebat astfel: 28„Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învățați pe norod în Numele acesta? Și voi iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și căutați să aruncați asupra noastră sângele acelui om.” 29Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn. 31Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

Apostolilor li se dă drumul

33Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă și s-au sfătuit să-i omoare. 34Dar un fariseu numit Gamaliel, un învățător al Legii prețuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor și a poruncit să scoată puțin afară pe apostoli. 35Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, luați seama bine ce aveți de gând să faceți oamenilor acestora. 36Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, și toți cei ce îl urmaseră au fost risipiți și nimiciți. 37După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui: a pierit și el, și toți cei ce-l urmaseră au fost risipiți. 38Și acum, eu vă spun: Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39dar, dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.” 40Ei au ascultat de el. Și, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. 41Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui. 42Și în fiecare zi, în Templu și acasă, nu încetau să învețe pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.