1 Timotei 3

1Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă râvnește cineva să fie episcop, dorește un lucru bun.” 2Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să învețe pe alții. 3Să nu fie nici bețiv, nici bătăuș, nici doritor de câștig mârșav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; 4să-și chivernisească bine casa și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința. 5Căci dacă cineva nu știe să-și cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? 6Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe și să cadă în osânda diavolului. 7Trebuie să aibă și o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară și să cadă în cursa diavolului. 8Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câștig mârșav, 9ci să păstreze taina credinței într-un cuget curat. 10Trebuie cercetați întâi și, numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. 11Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. 12Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste și să știe să-și cârmuiască bine copiii și casele lor. 13Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste și o mare îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus. 14Îți scriu aceste lucruri cu nădejdea că voi veni în curând la tine. 15Dar, dacă voi zăbovi, să știi cum trebuie să te porți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului. 16Și, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.”

1 Timotei 4

1Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, 2abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. 3Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul. 4Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumiri; 5pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune. 6Dacă vei pune în mintea fraților aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrănești cu cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care ai urmat-o până acum. 7Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios. 8Căci deprinderea trupească este de puțin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare. 9Iată un cuvânt adevărat și cu totul vrednic de primit! 10Noi muncim, în adevăr, și ne luptăm pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor și mai ales al celor credincioși. 11Poruncește și învață aceste lucruri. 12Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. 13Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare și la învățătura pe care o dai altora. 14Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ți-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor. 15Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți. 16Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora; stăruiește în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă.

Psalmul 9

Către mai-marele cântăreților.

Se cântă ca și „Mori pentru fiul”.

Un psalm al lui David

1Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,

voi istorisi toate minunile Lui.

2Voi face din Tine bucuria și veselia mea,

voi cânta Numele tău, Dumnezeule Preaînalt,

3pentru că vrăjmașii mei dau înapoi,

se clatină și pier dinaintea Ta.

4Căci Tu îmi sprijini dreptatea și pricina mea

și stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

5Tu pedepsești neamurile, nimicești pe cel rău,

le ștergi numele pentru totdeauna și pe vecie.

6S-au dus vrăjmașii! N-au rămas din ei decât niște dărâmături veșnice!

Niște cetăți dărâmate de Tine! Li s-a șters pomenirea!

7Ei s-au dus, dar Domnul împărățește în veac

și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

8El judecă lumea cu dreptate,

judecă popoarele cu nepărtinire.

9Domnul este scăparea celui asuprit,

scăpare la vreme de necaz.

10Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine,

căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!

11Cântați Domnului, care împărățește în Sion,

vestiți printre popoare isprăvile Lui!

12Căci El răzbună sângele vărsat

și Își aduce aminte de cei nenorociți, nu uită strigătele lor.

13Ai milă de mine, Doamne!

Vezi ticăloșia în care mă aduc vrăjmașii mei

și ridică-mă din porțile morții,

14ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului

și să mă bucur de mântuirea Ta.

15Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o

și li se prinde piciorul în lațul pe care l-au ascuns.

16Domnul Se arată, face dreptate

și prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui.(Joc de instrumente. Oprire)

17Cei răi se întorc în Locuința morților:

toate neamurile care uită pe Dumnezeu.

18Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie,

nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

19Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruiască omul;

neamurile să fie judecate înaintea Ta!

20Aruncă groaza în ei, Doamne,

ca să știe popoarele că nu sunt decât oameni!

Proverbele 22

1Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare

și a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul.

2Bogatul și săracul se întâlnesc:

Domnul i-a făcut și pe unul, și pe altul.

3Omul chibzuit vede nenorocirea și se ascunde,

dar cei proști merg înainte și sunt pedepsiți.

4Răsplata smereniei, a fricii de Domnul,

este bogăția, slava și viața.

5Spini și curse sunt pe calea omului stricat:

cel ce-și păzește sufletul se depărtează de ele.

6Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze,

și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.

7Bogatul stăpânește peste cei săraci,

și cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.

8Cine seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera,

și nuiaua nelegiuirii lui este gata.

9Omul milostiv va fi binecuvântat,

pentru că dă săracului din pâinea lui.

10Izgonește pe batjocoritor și cearta se va sfârși,

neînțelegerile și ocările vor înceta.

11Cine iubește curăția inimii

și are bunăvoința pe buze este prieten cu împăratul.

12Ochii Domnului păzesc pe cel ce are știință,

dar înfruntă cuvintele celui stricat.

13Leneșul zice: „Afară este un leu,

care m-ar putea ucide pe uliță!”

14Gura curvelor este o groapă adâncă;

pe cine vrea să-l pedepsească Domnul, acela cade în ea.

15Nebunia este lipită de inima copilului,

dar nuiaua certării o va dezlipi de el.

16Cine asuprește pe sărac ca să-și mărească avuția

va trebui să dea și el altuia mai bogat și va duce lipsă.

17Pleacă-ți urechea și ascultă cuvintele înțelepților

și ia învățătura mea în inimă!

18Căci este bine să le păstrezi înăuntrul tău

și să-ți fie toate deodată pe buze.

19Pentru ca să-ți pui încrederea în Domnul,

vreau să te învăț eu astăzi, da, pe tine.

20N-am așternut eu oare în scris pentru tine

sfaturi și cugetări,

21ca să te învăț lucruri temeinice, cuvinte adevărate,

ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimite?

22Nu despuia pe sărac, pentru că este sărac,

și nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!

23Căci Domnul le va apăra pricina lor

și va despuia viața celor ce-i despoaie.

24Nu te împrieteni cu omul mânios

și nu te însoți cu omul iute la mânie,

25ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui

și să-ți ajungă o cursă pentru suflet.

26Nu fi printre cei ce pun chezășii,

printre cei ce dau zălog pentru datorii!

27Căci, dacă n-ai cu ce să plătești,

pentru ce ai voi să ți se ia patul de sub tine?

28Nu muta hotarul cel vechi,

pe care l-au așezat părinții tăi!

29Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împărați,

nu lângă oamenii de rând.

2 Cronici 26

Domnia lui Ozia

1Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vârstă de șaisprezece ani, și l-a pus împărat în locul tatălui său, Amația. 2Ozia a întărit Elotul și l-a adus iarăși sub stăpânirea lui Iuda după ce a adormit împăratul cu părinții săi. 3Ozia avea șaisprezece ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și doi de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iecolia, din Ierusalim. 4El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, Amația. 5A căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Și, în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească. 6A pornit cu război împotriva filistenilor. A dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei și zidurile Asdodului și a zidit cetăți în ținutul Asdodului și între filisteni. 7Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal și împotriva maoniților. 8Amoniții aduceau daruri lui Ozia, și faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic. 9Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe Poarta Unghiului, pe Poarta Văii și pe unghi și le-a întărit. 10A zidit turnuri în pustie și a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi și în câmpie, și plugari și vieri în munți și la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului. 11Ozia avea o oaste de ostași care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel și dregătorul Maaseia și puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului. 12Tot numărul capilor caselor părintești, al vitejilor, era de două mii șase sute. 13Ei porunceau peste o oaste de trei sute șapte mii cinci sute de ostași în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului. 14Ozia le-a dat pentru toată oștirea scuturi, sulițe, coifuri, platoșe, arcuri și praștii. 15A făcut la Ierusalim mașini iscodite de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe unghiuri, ca să arunce săgeți și pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic.

Semeția lui Ozia

16Dar, când a ajuns puternic, inima i s-a înălțat și l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. 17Preotul Azaria a intrat după el cu optzeci de preoți ai Domnului, oameni de inimă, 18care s-au împotrivit împăratului Ozia și i-au zis: „N-ai dreptul, Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoții, fiii lui Aaron, care au fost sfințiți ca s-o aducă. Ieși din Sfântul Locaș, căci faci un păcat! Și lucrul acesta nu-ți va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.” 19Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniță. Și, cum s-a mâniat pe preoți, i-a izbucnit lepra pe frunte, în fața preoților, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. 20Marele preot Azaria și toți preoții și-au îndreptat privirile spre el și iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară și el însuși s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise. 21Împăratul Ozia a fost lepros până în ziua morții și a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Și fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului și judeca poporul țării. 22Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoț, prorocul. 23Ozia a adormit cu părinții săi. Și l-au îngropat cu părinții săi în ogorul de înmormântare al împăraților, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui, a domnit fiul său Iotam.