1 Timotei 2, Psalmul 63, Proverbe 31, Ezra 5-6

1 Timotei 2

1Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, 2pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea. 3Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului. 5Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, 6care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită, 7și propovăduitorul și apostolul Lui am fost pus eu – spun adevărul în Hristos, nu mint – ca să învăț pe neamuri credința și adevărul. 8Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli. 9Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, 10ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. 11Femeia să învețe în tăcere, cu toată supunerea. 12Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. 13Căci întâi a fost întocmit Adam și apoi Eva. 14Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. 15Totuși ea va fi mântuită prin nașterea de fii, dacă stăruiește cu smerenie în credință, în dragoste și în sfințenie.

Psalmul 63

Un psalm al lui David.

Făcut când era în pustia lui Iuda

1Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!

Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine,

într-un pământ sec, uscat și fără apă.

2Așa Te privesc eu în Locașul cel Sfânt,

ca să-Ți văd puterea și slava.

3Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața,

de aceea buzele mele cântă laudele Tale.

4Te voi binecuvânta dar toată viața mea

și în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.

5Mi se satură sufletul ca de niște bucate grase și miezoase,

și gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze

6când mi-aduc aminte de Tine în așternutul meu

și când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopții.

7Căci Tu ești ajutorul meu

și sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

8Sufletul meu este lipit de Tine;

dreapta Ta mă sprijină.

9Dar cei ce caută să-mi ia viața

se vor duce în adâncimile pământului;

10vor fi dați pradă sabiei,

vor fi prada șacalilor.

11Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu;

oricine jură pe El se va făli,

căci va astupa gura mincinoșilor.

Proverbele 31

1Cuvintele împăratului Lemuel. Învățătura pe care i-o dădea mama sa.

2Ce să-ți spun, fiule? Ce să-ți spun, fiul trupului meu?

Ce să-ți spun, fiule, rodul juruințelor mele?

3Nu-ți da femeilor vlaga

și dezmierdările tale celor ce pierd pe împărați.

4Nu se cade împăraților, Lemuele, nu se cade împăraților să bea vin,

nici voievozilor să umble după băuturi tari;

5ca nu cumva, bând, să uite legea

și să calce drepturile tuturor celor nenorociți.

6Dați băuturi tari celui ce piere

și vin celui cu sufletul amărât,

7ca să bea să-și uite sărăcia

și să nu-și mai aducă aminte de necazurile lui.

8Deschide-ți gura pentru cel mut,

pentru pricina tuturor celor părăsiți!

9Deschide-ți gura, judecă cu dreptate

și apără pe cel nenorocit și pe cel lipsit.

10Cine poate găsi o femeie cinstită?

Ea este mai de preț decât mărgăritarele.

11Inima bărbatului se încrede în ea

și nu duce lipsă de venituri.

12Ea îi face bine, și nu rău,

în toate zilele vieții sale.

13Ea face rost de lână și de in

și lucrează cu mâini harnice.

14Ea este ca o corabie de negoț:

de departe își aduce pâinea.

15Ea se scoală când este încă noapte

și dă hrană casei sale

și împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.

16Se gândește la un ogor și-l cumpără;

din rodul muncii ei sădește o vie.

17Ea își încinge mijlocul cu putere

și își oțelește brațele.

18Vede că munca îi merge bine,

lumina ei nu se stinge noaptea.

19Ea pune mâna pe furcă

și degetele ei țin fusul.

20Ea își întinde mâna către cel nenorocit,

își întinde brațul către cel lipsit.

21Nu se teme de zăpadă pentru casa ei,

căci toată casa ei este îmbrăcată cu cârmâziu.

22Ea își face învelitori,

are haine de in subțire și purpură.

23Bărbatul ei este bine văzut la porți,

când șade cu bătrânii țării.

24Ea face cămăși și le vinde

și dă cingători negustorului.

25Ea este îmbrăcată cu tărie și slavă

și râde de ziua de mâine.

26Ea deschide gura cu înțelepciune

și învățături plăcute îi sunt pe limbă.

27Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei

și nu mănâncă pâinea lenevirii.

28Fiii ei se scoală și o numesc fericită;

bărbatul ei se scoală și-i aduce laude zicând:

29„Multe fete au o purtare cinstită,

dar tu le întreci pe toate.”

30Dezmierdările sunt înșelătoare și frumusețea este deșartă,

dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

31Răsplătiți-o cu rodul muncii ei

și faptele ei s-o laude la porțile cetății!

Ezra 5

Zidirea Templului începe iarăși

1Prorocii Hagai, prorocul, și Zaharia, fiul lui Ido, au prorocit iudeilor care erau în Iuda și la Ierusalim în Numele Dumnezeului lui Israel. 2Atunci, Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și Iosua, fiul lui Ioțadac, s-au sculat și au început zidirea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. Și împreună cu ei erau și prorocii lui Dumnezeu care-i ajutau. 3În aceeași vreme, Tatnai, dregătorul de dincoace de râu, Șetar-Boznai și tovarășii lor de slujbă au venit la ei și le-au vorbit așa: „Cine v-a dat învoire să zidiți casa aceasta și să ridicați zidurile acestea?” 4Ei le-au mai zis: „Care sunt numele oamenilor care zidesc clădirea aceasta?” 5Dar ochiul lui Dumnezeu veghea asupra bătrânilor iudeilor. Și au lăsat să meargă înainte lucrările până la trimiterea unei înștiințări către Darius și până la primirea unei scrisori de la el în această privință. 6Iată cuprinsul scrisorii trimise împăratului Darius de Tatnai, dregătorul de dincoace de râu, de Șetar-Boznai și tovarășii lor din Afarsac, care locuiau dincoace de râu. 7I-au trimis o scrisoare cu următorul cuprins:

„Către împăratul Darius, sănătate! 8Să știe împăratul că ne-am dus în ținuturile lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui mare. Ea se zidește din pietre cioplite și în pereți se pune lemn; lucrul merge repede și izbutește în mâinile lor. 9Am întrebat pe bătrâni și le-am vorbit așa: ‘Cine v-a dat învoire să zidiți casa aceasta și să ridicați zidurile acestea?’ 10Le-am cerut și numele lor, ca să ți le facem cunoscute, și am pus în scris numele oamenilor care sunt în fruntea lor. 11Iată răspunsul pe care ni l-au dat: ‘Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor și al pământului și zidim din nou casa care fusese zidită acum mulți ani. Un mare împărat al lui Israel o zidise și o isprăvise. 12Dar, după ce părinții noștri au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, haldeeanul care a nimicit casa aceasta și a luat pe popor rob la Babilon. 13Totuși, în cel dintâi an al lui Cirus, împăratul Babilonului, împăratul Cirus a dat poruncă să se zidească din nou această casă a lui Dumnezeu. 14Și chiar împăratul Cirus a scos din templul din Babilon uneltele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadnețar din Templul de la Ierusalim și le dusese în templul din Babilon, le-a dat în mâna așa-zisului Șeșbațar, pe care l-a pus dregător, 15și i-a zis: «Ia uneltele acestea, du-te de le pune în Templul din Ierusalim și să se zidească din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era.» 16Acest Șeșbațar a venit dar și a pus temeliile Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. De atunci până acum se zidește ea, și nu s-a isprăvit.’ 17Acum, dacă împăratul găsește cu cale, să se facă cercetări în casa vistieriilor împăratului la Babilon, ca să vadă dacă s-a dat din partea împăratului Cirus o poruncă pentru zidirea Casei acesteia a lui Dumnezeu la Ierusalim. Apoi, să ne trimită împăratul voința lui asupra acestui lucru.”

Ezra 6

Porunca lui Darius

1Atunci, împăratul Darius a dat poruncă să se facă cercetări în casa scrisorilor unde se puneau vistieriile în Babilon. 2Și s-a găsit la Ahmeta, capitala ținutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere aminte: 3„În anul întâi al domniei împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: ‘Casa să fie zidită iarăși, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe, și să aibă temelii tari. Să aibă o înălțime de șaizeci de coți, o lățime de șaizeci de coți, 4trei rânduri de pietre cioplite și un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului. 5Mai mult, uneltele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu pe care le luase Nebucadnețar din Templul de la Ierusalim și le adusese la Babilon să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim, la locul unde erau, și puse în Casa lui Dumnezeu.’” 6„Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de râu, Șetar-Boznai și tovarășii voștri de slujbă din Afarsac, care locuiți dincolo de râu, depărtați-vă de locul acesta! 7Lăsați să meargă înainte lucrările acestei Case a lui Dumnezeu! Dregătorul iudeilor și bătrânii iudeilor s-o zidească iarăși pe locul unde era. 8Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veți avea de făcut față de acești bătrâni ai iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de râu, să fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucrul. 9Lucrurile trebuincioase pentru arderile-de-tot ale Dumnezeului cerurilor – viței, berbeci și miei, grâu, sare, vin și untdelemn – să li se dea, la cerere, preoților din Ierusalim zi de zi și fără nicio lipsă, 10ca să aducă jertfe de bun miros Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața împăratului și a fiilor lui. 11Și iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: Să se scoată din casa lui o bârnă, s-o ridice ca să fie spânzurat pe ea, și casa să i se prefacă într-o grămadă de gunoi. 12Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui să răstoarne pe orice împărat și pe orice popor care ar întinde mâna să calce cuvântul meu, ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai!” 13Tatnai, dregătorul de dincoace de râu, Șetar-Boznai și tovarășii lor de slujbă au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o împăratul Darius. 14Și bătrânii iudeilor au zidit cu izbândă după prorocirile prorocului Hagai și ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit și au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel și după porunca lui Cirus, lui Darius și lui Artaxerxe, împăratul perșilor. 15Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al șaselea an al domniei împăratului Darius.

Sfințirea Templului

16Copiii lui Israel, preoții și leviții și ceilalți fii ai robiei au făcut cu bucurie sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu. 17Au adus pentru sfințirea acestei Case a lui Dumnezeu o sută de viței, două sute de berbeci, patru sute de miei, și, ca jertfe ispășitoare pentru tot Israelul, doisprezece țapi, după numărul semințiilor lui Israel. 18Au pus pe preoți după cetele lor și pe leviți după împărțirile lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris în cartea lui Moise. 19Fiii robiei au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi. 20Preoții și leviții se curățiseră cu toții, așa că toți erau curați; au jertfit Paștele pentru toți fiii robiei, pentru frații lor preoții și pentru ei înșiși. 21Copiii lui Israel, întorși din robie, au mâncat Paștele împreună cu toți cei ce se depărtaseră de necurăția neamurilor țării și care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 22Au prăznuit cu bucurie șapte zile Sărbătoarea Azimilor, căci Domnul îi înveselise, făcând pe împăratul Asiriei să-i sprijine în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.