Galateni 6

1Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu. 2Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos. 3Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înșală singur. 4Fiecare să-și cerceteze fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții; 5căci fiecare își va purta sarcina lui însuși. 6Cine primește învățătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață. 7Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera. 8Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică. 9Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. 10Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință. 11Uitați-vă cu ce slove mari v-am scris, cu însăși mâna mea! 12Toți cei ce umblă după plăcerea oamenilor vă silesc să primiți tăierea împrejur numai ca să nu sufere ei prigonire pentru crucea lui Hristos. 13Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc doar ca voi să primiți tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru. 14În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu, față de lume! 15Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă. 16Și peste toți cei ce vor umbla după dreptarul acesta și peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace și îndurare! 17De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu. 18Fraților, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

Psalmul 126

O cântare a treptelor

1Când a adus Domnul înapoi pe prinșii de război ai Sionului, parcă visam.

2Atunci, gura ne era plină de strigăte de bucurie

și limba, de cântări de veselie.

Atunci se spunea printre neamuri:

„Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!”

3Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi

și de aceea suntem plini de bucurie.

4Doamne, adu înapoi pe prinșii noștri de război

ca pe niște râuri în partea de miazăzi!

5Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.

6Cel ce umblă plângând când aruncă sămânța

se întoarce cu veselie când își strânge snopii.

Iov 4

Cuvântarea lui Elifaz către Iov

1Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

2„Dacă vom îndrăzni să-ți vorbim, te vei supăra?

Dar cine ar putea să tacă?

3De multe ori tu ai învățat pe alții

și ai întărit mâinile slăbite.

4Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau

și ai întărit genunchii care se îndoiau.

5Și acum, când este vorba de tine, ești slab!

Acum, când ești atins tu, te tulburi!

Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

6Nădejdea ta nu-i neprihănirea ta?

7Adu-ți aminte, te rog! Care nevinovat a pierit?

Care oameni neprihăniți au fost nimiciți?

8După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea

și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!

9Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,

nimiciți de vântul mâniei Lui.

10Mugetul leilor încetează,

dinții puilor de lei sunt zdrobiți!

11Leul bătrân piere din lipsă de pradă

și puii leoaicei se risipesc.

Toți oamenii sunt vinovați

12Un cuvânt s-a furișat până la mine,

și urechea mea i-a prins sunetele ușoare.

13În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul,

când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc,

14m-a apucat groaza și spaima,

și toate oasele mi-au tremurat.

15Un duh a trecut pe lângă mine…

Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…

16Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei.

Și am auzit un glas care șoptea încetișor:

17‘Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu?

Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?’

18Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi,

dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi,

19cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut,

care își trag obârșia din țărână

și pot fi zdrobiți ca un vierme!

20De dimineață până seara sunt zdrobiți,

pier pentru totdeauna și nimeni nu ține seama de ei.

21Li se taie firul vieții,

mor și tot n-au căpătat înțelepciunea!

Ieremia 34

Prorocie asupra sorții lui Zedechia

1Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului când Nebucadnețar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea sa și toate împărățiile pământului de sub stăpânirea lui și toate popoarele făceau război împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor cetăților care țineau de el: 2„Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, și zi-i: «Așa vorbește Domnul: ‹Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului și o va arde cu foc. 3Și tu nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi luat și dat în mâna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îți va vorbi gură către gură și vei merge la Babilon.›»’ 4Numai, ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, împăratul lui Iuda! Așa vorbește Domnul despre tine: ‘Nu vei muri ucis de sabie, 5ci vei muri în pace și, cum au ars miresme pentru părinții tăi, vechii împărați, care au fost înaintea ta, tot așa vor arde și pentru tine și te vor jeli, zicând: «Vai, doamne!» Căci Eu am rostit cuvântul acesta’, zice Domnul.” 6Prorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, la Ierusalim, 7pe când oastea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor celorlalte cetăți ale lui Iuda, împotriva Lachisului și Azechei, căci acestea erau cetățile care mai rămăseseră din toate cetățile întărite ale lui Iuda.

Amenințări

8Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce împăratul Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului ca să vestească slobozenia robilor, 9pentru ca fiecare să lase slobozi pe robul și roaba sa, pe evreu și pe evreică, și nimeni să nu mai țină în robie pe fratele său iudeu. 10Toate căpeteniile și tot poporul care făcuseră învoiala s-au legat să lase slobozi fiecare pe robul și roaba lui și să nu-i mai țină în robie. Ei au ascultat și le-au dat drumul. 11Dar, mai pe urmă, s-au răzgândit, au luat înapoi pe robii și roabele pe care-i sloboziseră și i-au silit să le fie iarăși robi și roabe. 12Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: 13„Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu am făcut un legământ cu părinții voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa robiei și le-am zis: 14«După șapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; șase ani să-ți slujească și apoi să-l lași slobod de la tine.» Dar părinții voștri nu M-au ascultat și n-au luat aminte la Mine. 15Voi v-ați întors astăzi în voi înșivă, ați făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, și ați făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu. 16Dar pe urmă v-ați luat vorba îndărăt și Mi-ați pângărit Numele, luând iarăși înapoi fiecare pe robii și roabele pe care-i sloboziserăți și-i lăsaserăți în voia lor, și i-ați silit să vă fie iarăși robi și roabe.’ 17De aceea așa vorbește Domnul: ‘Nu M-ați ascultat ca să vestiți slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră’, zice Domnul, ‘slobozenia sabiei, ciumei și foametei și vă voi face de pomină printre toate împărățiile pământului. 18Și pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un vițel în două și trecând printre cele două jumătăți ale lui, 19și anume pe căpeteniile lui Iuda și pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoți și pe tot poporul țării, care au trecut printre bucățile vițelului, 20îi voi da în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața, și trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor câmpului. 21Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, și pe căpeteniile lui, îi voi da în mâinile vrăjmașilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viața, în mâinile oștirii împăratului Babilonului, care a plecat de la voi! 22Iată, voi da poruncă’, zice Domnul, ‘și-i voi aduce înapoi împotriva cetății acesteia; o vor bate, o vor lua și o vor arde cu foc. Și voi preface cetățile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori.’”