17 Mai

Numeri 27, Psalm 70-71

NUMERI 27

Legea asupra moștenirilor

1Fetele lui Țelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, și ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța, 2s-au apropiat și s-au înfățișat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai-marilor și înaintea întregii adunări, la ușa cortului întâlnirii. Ele au zis: 3„Tatăl nostru a murit în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s-au răzvrătit împotriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui și n-a avut fii. 4Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru că n-a avut fii? Dă-ne și nouă deci o moștenire între frații tatălui nostru.” 5Moise a adus pricina lor înaintea Domnului. 6Și Domnul a zis lui Moise: 7„Fetele lui Țelofhad au dreptate. Să le dai de moștenire o moșie între frații tatălui lor și să treci asupra lor moștenirea tatălui lor. 8Iar copiilor lui Israel să le vorbești și să le spui: «Când un om va muri fără să lase fii, să treceți moștenirea lui asupra fetei lui. 9Dacă n-are nicio fată, moștenirea lui s-o dați fraților lui. 10Dacă n-are nici frați, moștenirea lui s-o dați fraților tatălui său. 11Și, dacă nici tatăl lui n-are frați, moștenirea lui s-o dați rudei celei mai apropiate din familia lui și ea s-o stăpânească. Aceasta să fie o lege și un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.»”

Iosua, urmașul lui Moise

12Domnul a zis lui Moise: „Suie-te pe muntele acesta Abarim și privește țara pe care am dat-o copiilor lui Israel. 13S-o privești, dar și tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăugat fratele tău Aaron, 14pentru că v-ați împotrivit poruncii Mele în pustia Țin, când cu cearta adunării, și nu M-ați sfințit înaintea lor cu prilejul apelor.” (Acestea sunt apele de ceartă, la Cades, în pustia Țin.) 15Moise a vorbit Domnului și a zis: 16„Domnul Dumnezeul duhurilor oricărui trup să rânduiască peste adunare un om 17care să iasă înaintea lor și să intre înaintea lor, care să-i scoată afară și să-i vâre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca niște oi care n-au păstor.” 18Domnul a zis lui Moise: „Ia-ți pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, și să-ți pui mâna peste el. 19Să-l așezi înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări și să-i dai porunci sub ochii lor. 20Să-l faci părtaș la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte. 21Să se înfățișeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului, și Iosua, toți copiii lui Israel, împreună cu el, și toată adunarea să iasă după porunca lui Eleazar și să intre după porunca lui.” 22Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua și l-a pus înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări. 23Și-a pus mâinile peste el și i-a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.

PSALMUL 70

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David. Ca aducere aminte

1Grăbește, Dumnezeule, de mă izbăvește!

Grăbește de-mi ajută, Doamne!

2Să rămână de rușine și înfruntați

cei ce vor să-mi ia viața!

Să dea înapoi și să roșească

cei ce-mi doresc pieirea!

3Să se întoarcă înapoi de rușine cei ce zic: „Aha! Aha!”

4Toți cei ce Te caută să se veselească și să se bucure în Tine!

Cei ce iubesc mântuirea Ta

să zică neîncetat: „Preamărit să fie Dumnezeu!”

5Eu sunt sărac și lipsit: grăbește să-mi ajuți, Dumnezeule!

Tu ești Ajutorul și Izbăvitorul meu:

Doamne, nu zăbovi!

PSALMUL 71

1În Tine, Doamne, îmi caut scăparea:

să nu rămân de rușine niciodată!

2Scapă-mă în dreptatea Ta și izbăvește-mă!

Pleacă-Ți urechea spre mine și ajută-mi!

3Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna!

Tu ai hotărât să mă scapi,

căci Tu ești stânca și cetățuia mea.

4Izbăvește-mă, Dumnezeule, din mâna celui rău,

din mâna omului nelegiuit și asupritor!

5Căci Tu ești nădejdea mea, Doamne Dumnezeule!

În Tine mă încred din tinerețea mea.

6Pe Tine mă sprijin din pântecele mamei mele.

Tu ești Binefăcătorul meu încă din pântecele mamei;

pe Tine Te laud fără-ncetare.

7Pentru mulți, am ajuns ca o minune,

dar Tu ești scăparea mea cea tare.

8Să mi se umple gura de laudele Tale

și-n fiecare zi să Te slăvească!

9Nu mă lepăda la vremea bătrâneții;

când mi se duc puterile, nu mă părăsi!

10Căci vrăjmașii mei vorbesc de mine

și cei ce-mi pândesc viața se sfătuiesc între ei

11zicând: „L-a părăsit Dumnezeu;

urmăriți-l, puneți mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!”

12Dumnezeule, nu Te depărta de mine!

Dumnezeule, vino degrabă în ajutorul meu!

13Să rămână de rușine și nimiciți cei ce vor să-mi ia viața!

Să fie acoperiți de rușine și de ocară cei ce-mi caută pierzarea!

14Și eu voi nădăjdui pururea,

Te voi lăuda tot mai mult.

15Gura mea va vesti zi de zi dreptatea și mântuirea Ta,

căci nu le cunosc marginile.

16Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne Dumnezeule!

Voi pomeni dreptatea Ta și numai pe a Ta!

17Dumnezeule, Tu m-ai învățat din tinerețe,

și până acum eu vestesc minunile Tale.

18Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrânețea căruntă,

ca să vestesc tăria Ta neamului de acum

și puterea Ta neamului de oameni care va veni!

19Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer.

Tu ai săvârșit lucruri mari:

Dumnezeule, cine este ca Tine?

20Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri și nenorociri,

dar ne vei da iarăși viața,

ne vei scoate iarăși din adâncurile pământului.

21Înalță-mi mărimea mea,

întoarce-Te și mângâie-mă din nou!

22Și Te voi lăuda în sunet de alăută,

Îți voi cânta credincioșia. Dumnezeule,

Te voi lăuda cu harpa,

Sfântul lui Israel!

23Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze,

cu bucuria în sufletul pe care mi l-ai izbăvit;

24și limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta,

căci cei ce-mi caută pierzarea sunt rușinați și roșii de rușine.