Romani 11

Orbirea lui Israel

1Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: 3„Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața?” 4Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” 5Tot așa, și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. 6Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. 7Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, 8după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” 9Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. 10Să li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ții mereu gârbovită.”

Înștiințarea neamurilor

11Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? 13V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea 14și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să mântuiesc pe unii din ei. 15Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți? 16Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. 17Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, 18nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. 19Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” 20Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! 21Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. 22Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu. 23Și chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. 24Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?

Tot Israelul va fi mântuit

25Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor. 26Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.”

Deuteronomul 29

Înnoirea legământului

1Iată cuvintele legământului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în țara Moabului, afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb. 2Moise a chemat pe tot Israelul și le-a zis: „Ați văzut tot ce a făcut Domnul sub ochii voștri, în țara Egiptului, lui Faraon, tuturor supușilor lui și întregii lui țări: 3marile încercări pe care ți le-au văzut ochii, minunile și semnele acelea mari. 4Dar Domnul nu v-a dat minte să pricepeți, nici ochi să vedeți, nici urechi să auziți până în ziua de azi. 5Totuși El zice: ‘Eu v-am călăuzit patruzeci de ani în pustie; hainele nu vi s-au învechit pe voi și încălțămintea nu vi s-a învechit în picior; 6pâine n-ați mâncat și n-ați băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’ 7Ați ajuns în locul acesta; Sihon, împăratul Hesbonului, și Og, împăratul Basanului, ne-au ieșit înainte, ca să ne bată, și i-am bătut. 8Le-am luat țara și am dat-o în stăpânire rubeniților, gadiților și la jumătate din seminția manasiților. 9Să păziți dar cuvintele legământului acestuia și să le împliniți, ca să izbutiți în tot ce veți face. 10Astăzi stați înaintea Domnului Dumnezeului vostru voi toți, căpeteniile semințiilor voastre, bătrânii voștri, mai-marii oștirii voastre, toți bărbații din Israel, 11copiii voștri, nevestele voastre și străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ți taie lemne până la cel ce-ți scoate apă. 12Stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ și pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta, 13ca să te facă azi poporul Lui și El să fie Dumnezeul tău, cum ți-a spus și cum a jurat părinților tăi Avraam, Isaac și Iacov. 14Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ, 15ci atât cu cei ce sunt aici printre noi, de față, în ziua aceasta înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât și cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.

Binecuvântarea și blestemul înnoite

16Știți cum am locuit în țara Egiptului și cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-ați străbătut. 17Ați văzut urâciunile și idolii lor, lemnul și piatra, argintul și aurul, care erau la ele. 18Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie și nici seminție a căror inimă să se abată azi de la Domnul Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă și pelin. 19Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui și să zică: ‘Voi avea pace chiar dacă aș urma după pornirile inimii mele și chiar dacă aș adăuga beția la sete.’ 20Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia și gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, și Domnul îi va șterge numele de sub ceruri. 21Domnul îl va despărți, spre pieirea lui, din toate semințiile lui Israel și-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a legii. 22Vârsta de oameni care vor veni, copiii voștri care se vor naște după voi și străinul care va veni dintr-o țară depărtată, la vederea urgiilor și bolilor cu care va lovi Domnul țara aceasta – 23la vederea pucioasei, a sării și arderii întregului ținut, unde nu va fi nici sămânță, nici rod, nici iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care le-a nimicit Domnul în mânia și urgia Lui –, 24toate neamurile vor zice: ‘Pentru ce a făcut Domnul astfel țării acesteia? Pentru ce această mânie aprinsă, această mare urgie?’ 25Și li se va răspunde: ‘Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul Dumnezeul părinților lor, când i-a scos din țara Egiptului; 26pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei și să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoșteau și pe care nu li-i dăduse Domnul. 27De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei țări și a adus peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta. 28Domnul i-a smuls din țara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuțime și i-a aruncat într-o altă țară, cum se vede azi.’ 29Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.

1 Împăraţilor 19

Fuga lui Ilie în pustie

1Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie și cum ucisese cu sabia pe toți prorocii. 2Izabela a trimis un sol la Ilie să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viața ta ce ai făcut tu cu viața fiecăruia din ei.” 3Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat și a plecat, ca să-și scape viața. A ajuns la Beer-Șeba, care ține de Iuda, și și-a lăsat slujitorul acolo. 4El s-a dus în pustie, unde, după un drum de o zi, a șezut sub un ienupăr și dorea să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei.” 5S-a culcat și a adormit sub un ienupăr. Și, iată, l-a atins un înger și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă.” 6El s-a uitat și, la căpătâiul lui, erau o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un urcior cu apă. A mâncat și a băut, apoi s-a culcat din nou. 7Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins și a zis: „Scoală-te și mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.” 8El s-a sculat, a mâncat și a băut și, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la muntele lui Dumnezeu, Horeb.

Dumnezeu Se arată

9Și acolo, Ilie a intrat într-o peșteră și a rămas în ea peste noapte. Și cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” 10El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale și au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața!” 11Domnul i-a zis: „Ieși și stai pe munte înaintea Domnului!” Și iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Și, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. 12Și după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blând și subțire. 13Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stat la gura peșterii. Și un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?” 14El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale și au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața.” 15Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc și, când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. 16Să ungi și pe Iehu, fiul lui Nimși, ca împărat al lui Israel și să ungi pe Elisei, fiul lui Șafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău. 17Și se va întâmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu și pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî Elisei. 18Dar voi lăsa în Israel șapte mii de bărbați, și anume pe toți cei ce nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal și a căror gură nu l-au sărutat.”

Iov 11

Cuvântarea lui Țofar

1Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis:

2„Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns

și să creadă limbutul că are dreptate?

3Vor face vorbele tale deșarte pe oameni să tacă?

Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine?

4Tu zici: ‘Felul meu de a vedea este drept

și sunt curat în ochii Tăi.’

5Ah, de ar vrea Dumnezeu să vorbească,

de Și-ar deschide buzele să-ți răspundă

6și de ți-ar descoperi tainele înțelepciunii Lui,

ale înțelepciunii Lui nemărginite,

ai vedea atunci că nu-ți răsplătește totuși după fărădelegea ta!

7Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu,

că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic?

8Cât cerurile-i de înaltă: ce poți face?

Mai adâncă decât Locuința morților: ce poți ști?

9Întinderea ei este mai lungă decât pământul

și mai lată decât marea.

10Dacă apucă, dacă închide și cheamă El la judecată, cine-L poate opri?

11Căci El cunoaște pe făcătorii de rele,

vede ușor pe vinovați.

12Omul, dimpotrivă, are minte de nebun

și s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!

13Tu îndreaptă-ți inima spre Dumnezeu,

întinde-ți mâinile spre El.

14Depărtează-te de fărădelege

și nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

15Și atunci, îți vei ridica fruntea fără teamă,

vei fi tare și fără frică;

16îți vei uita suferințele

și-ți vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs.

17Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază,

întunericul tău va fi ca lumina dimineții.

18Vei fi plin de încredere și nădejdea nu-ți va fi zadarnică.

Te vei uita în jurul tău și vei vedea că te poți odihni liniștit.

19Te vei culca și nimeni nu te va tulbura,

și mulți vor umbla după bunăvoința ta.

20Dar ochii celor răi se vor topi;

ei n-au loc de scăpare:

moartea, iată nădejdea lor!”

Ieremia 11

Legământul călcat

1Iată Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: 2„Ascultați cuvintele acestui legământ și spuneți-le oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului! 3Zi-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Blestemat să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia 4pe care l-am poruncit părinților voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier, zicând: ‹Ascultați glasul Meu și faceți tot ce vă voi porunci, și veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru›, 5atunci voi împlini jurământul pe care l-am făcut părinților voștri că le voi da o țară în care curge lapte și miere, cum vedeți astăzi.»’” Și eu am răspuns: „Amin, Doamne!” 6Domnul mi-a zis iarăși: „Vestește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului și zi: ‘Ascultați cuvintele legământului acestuia și împliniți-le! 7Căci am înștiințat pe părinții voștri din ziua când i-am scos din țara Egiptului și până în ziua de azi; i-am înștiințat în toate diminețile zicând: «Ascultați glasul Meu!» 8Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, și pe care nu l-au păzit.’” 9Domnul mi-a zis: „Este o uneltire între bărbații lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului. 10S-au întors la nelegiuirile celor dintâi părinți ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele și s-au dus și ei după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinții lor.” 11De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, voi aduce peste ei niște nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta! 12Cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor. 13Căci câte cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda! Și câte ulițe are Ierusalimul, atâtea altare ați ridicat idolilor, altare ca să aduceți tămâie lui Baal!… 14Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor. 15Ce ar putea să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulțime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruințele și carnea sfântă răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri! 16‘Măslin verde, gras și cu roade frumoase și plăcute’ este numele pe care ți-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc și ramurile lui sunt sfărâmate. 17Căci Domnul oștirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutății casei lui Israel și a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal.” 18Domnul mi-a dat de știre și am știut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. 19Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie și nu știam planurile rele pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: „Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim din pământul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.” 20O, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu, care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ție Îți încredințez pricina mea! 21De aceea, așa vorbește Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ți ia viața și zic: „Nu proroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!” 22De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri uciși de sabie, iar fiii și fiicele lor vor muri de foamete. 23Și niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi pedepsi.”