1 Cronici 15 - Iacov 1
2 Cronici 15
Cuvântul lui Dumnezeu către Asa
1Duhul lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded, 2și Azaria s-a dus înaintea lui Asa și i-a zis: „Ascultați-mă, Asa și tot Iuda și Beniamin! Domnul este cu voi când sunteți cu El; dacă-L căutați, Îl veți găsi; iar dacă-L părăsiți, și El vă va părăsi. 3Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să învețe pe oameni și fără lege. 4Dar în mijlocul strâmtorării lor s-au întors la Domnul Dumnezeul lui Israel, L-au căutat și L-au găsit. 5În vremurile acelea, nu era liniște pentru cei ce se duceau și veneau, căci erau mari tulburări printre toți locuitorii țării: 6un popor se bătea împotriva altui popor, o cetate împotriva altei cetăți, pentru că Dumnezeu le tulbura cu tot felul de strâmtorări; 7voi dar întăriți-vă și nu lăsați să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.”
Râvna lui Asa
8După ce a auzit aceste cuvinte și prorocia lui Oded, prorocul, Asa s-a întărit și a îndepărtat urâciunile din toată țara lui Iuda și Beniamin și din cetățile pe care le luase în muntele lui Efraim și a înnoit altarul Domnului, care era înaintea pridvorului Domnului. 9A strâns pe tot Iuda și Beniamin, și pe cei din Efraim, din Manase și din Simeon, care locuiau printre ei, căci un mare număr dintre oamenii lui Israel au trecut la el când au văzut că Domnul Dumnezeul lui era cu el. 10S-au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. În ziua aceasta, 11au jertfit Domnului, din prada pe care o aduseseră, șapte sute de boi și șapte mii de oi. 12Au făcut legământ să caute pe Domnul Dumnezeul părinților lor din toată inima și din tot sufletul lor, 13și oricine nu căuta pe Domnul Dumnezeul lui Israel trebuia omorât, fie mic, fie mare, fie bărbat, fie femeie. 14Au jurat credință Domnului cu glas tare, cu strigăte de bucurie și cu sunet de trâmbițe și de buciume; 15tot Iuda s-a bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bunăvoia lor și-L găsiseră. Și Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur. 16Împăratul Asa n-a lăsat nici chiar pe mama sa Maaca să mai fie împărăteasă, pentru că făcuse un idol Astarteei. Asa i-a dărâmat idolul, pe care l-a făcut praf și l-a ars lângă pârâul Chedron. 17Dar înălțimile tot n-au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieții lui. 18A pus în Casa lui Dumnezeu lucrurile închinate Domnului de tatăl său și de el însuși: argint, aur și vase. 19N-a fost niciun război până la al treizeci și cincilea an al domniei lui Asa.
Iacov 1
1Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate: Sănătate! 2Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, 3ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. 4Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. 5Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. 6Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. 7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale. 9Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. 10Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci va trece ca floarea ierbii. 11Răsare soarele cu căldura lui arzătoare și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere – așa se va veșteji bogatul în umbletele lui. 12Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 13Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni. 14Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. 15Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea. 16Nu vă înșelați, preaiubiții mei frați: 17orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 18El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. 19Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, 20căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21De aceea lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. 22Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. 23Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă 24și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. 25Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26Dacă crede cineva că este religios și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.
Comments