Ieremia 18

În casa olarului

1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2„Scoală-te și du-te la casa olarului! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“. 3M-am dus la casa olarului și iată că el făcea o lucrare pe roată. 4Însă vasul de lut pe care-l făcea olarul s-a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, așa cum i-a plăcut lui să-l facă.

5Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 6„Oare Eu nu pot să fac cu voi ca olarul acesta, Casă a lui Israel?“, zice Domnul. „Iată, ca lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, Casă a lui Israel. 7Dacă la un moment dat zic despre o națiune sau despre un regat că-l voi smulge, că-l voi dărâma și că-l voi distruge, 8însă națiunea aceea, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea ei, atunci și Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i-l fac. 9Tot așa, dacă la un moment dat zic despre o națiune sau despre un regat că-l voi întemeia și-l voi planta, 10însă poporul acela face ceea ce este rău înaintea ochilor Mei și nu ascultă de glasul Meu, atunci și Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i-l fac.

11Prin urmare, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și spune-le: «Așa vorbește Domnul: ‘Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea și îndreptați-vă căile și faptele!’»“. 12Ei însă zic: „În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile și fiecare va lucra după încăpățânarea inimii lui rele“.

13De aceea, așa vorbește Domnul:

„Întrebați printre națiuni:

«Cine a mai auzit asemenea lucruri?

Fecioara Israel a făcut cel mai dezgustător lucru.

14Oare zăpada Libanului părăsește vreodată

stâncile versanților lui?

Oare seacă apele reci care vin de departe»?

15Căci poporul Meu M-a uitat

și aduce tămâie idolilor de nimic.

Aceștia i-au făcut să se împiedice pe căile lor,

pe vechile cărări,

pentru a umbla pe poteci

și pe drumuri nebătătorite,

16făcând astfel din țara lor o pustietate

și un motiv de fluierat pentru totdeauna.

Toți cei ce trec prin ea sunt uimiți

și dau din cap.

17Ca vântul din est,

așa îi voi împrăștia dinaintea dușmanului.

În ziua necazului lor

le voi arăta spatele, nu fața“.

18Ei zic: „Veniți să facem planuri împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul din lipsă de înțelepți și nici Cuvântul din lipsă de profeți. Haideți să-l acuzăm și să nu luăm seama la toate cuvintele lui!“.

19Ascultă-mă, Doamne!

Auzi glasul împotrivitorilor mei.

20Se răsplătește oare binele cu rău?

Și totuși ei au săpat o groapă sufletului meu.

Adu-Ți aminte că eu am stat în fața Ta

ca să vorbesc în favoarea lor

și să întorc furia Ta de la ei.

21De aceea, dă-le copiii pradă foametei

și trece-i prin ascuțișul sabiei!

Soțiile să le fie lipsite de copii și să rămână văduve,

oamenii lor să fie dați la moarte,

iar tinerii lor să fie uciși cu sabia în luptă!

22Un strigăt să fie auzit din casele lor,

atunci când vei aduce deodată cete peste ei,

căci au săpat o groapă să mă prindă

și au ascuns lațuri pentru picioarele mele.

23Dar Tu, Doamne,

cunoști toate planurile lor de a mă ucide.

Nu le ierta nelegiuirea

și nu le șterge păcatul dinaintea Ta.

Să fie doborâți înaintea Ta!

Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

Marcu 1

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

(Mt. 3:1-12; Lc. 3:2-16; Ioan 1:19-28)

1Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. 2Așa cum este scris în Isaia, profetul:

„Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu,

care-Ți va pregăti calea“.

3 Iată glasul celui ce strigă în deșert:

„Pregătiți calea Domnului,

neteziți-I cărările!“.

4S-a arătat Ioan, cel ce boteza în deșert și proclama botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. 5Toată regiunea Iudeei și toți ierusalimiții au început să iasă la el și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. 6Ioan era îmbrăcat într-o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele. El se hrănea cu lăcuste și cu miere sălbatică. 7Ioan predica și zicea: „După mine vine Cel Care este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt demn să mă aplec să-I dezleg cureaua sandalelor. 8Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt“.

Botezul lui Isus

(Mt. 3:13-17; Lc. 3:21-22; Ioan 1:32-34)

9În acele zile, Isus a venit din Nazaretul Galileei și a fost botezat de Ioan în Iordan. 10Și imediat după ce a ieșit din apă, El a văzut cerurile deschise și Duhul coborând spre El asemenea unui porumbel. 11Și din Ceruri s-a auzit un glas: „Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“.

Ispitirea lui Isus în deșert

(Mt. 4:1-11; Lc. 4:1-13)

12Imediat Duhul L-a dus în deșert. 13El a stat în deșert timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satan. Acolo stătea împreună cu animalele sălbatice, iar îngerii Îi slujeau.

Primii ucenici

(Mt. 4:12-22; Lc. 4:14-15; 5:2-11)

14După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, proclamând Evanghelia lui Dumnezeu. 15El zicea: „S-a împlinit vremea! Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat! Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!“.

16În timp ce trecea pe lângă Marea Galileei, Isus i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 17Isus le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni!“. 18Ei și-au lăsat imediat năvoadele și L-au urmat.

19Mergând puțin mai încolo, i-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui. Ei erau într-o barcă și își reparau năvoadele. 20Imediat i-a chemat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă, împreună cu cei angajați, și L-au urmat.

Isus vindecă în Capernaum un om demonizat

(Lc. 4:31-37)

21S-au dus în Capernaum și, imediat, în ziua de Sabat, Isus a intrat în sinagogă și a început să-i învețe pe oameni. 22Ei erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța ca Unul Care are autoritate, nu cum îi învățau cărturarii. 23Chiar atunci, în sinagoga lor era un om care avea în el un duh necurat.

El a strigat, 24zicând:

‒ Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!

25Isus l-a mustrat, zicând:

‒ Taci și ieși din el!

26Atunci duhul necurat a ieșit din el, scuturându-l și strigând cu glas tare. 27Toți au rămas uimiți, așa că se întrebau între ei, zicând: „Ce este aceasta? Este o învățătură nouă, care are autoritate! El poruncește chiar și duhurilor necurate, iar ele Îl ascultă!“. 28Și I s-a dus vestea imediat pretutindeni, în întreaga vecinătate a Galileei.

Isus vindecă bolnavii

(Mt. 8:14-17; Lc. 4:38-41)

29Imediat după ce au ieșit din sinagogă, au intrat împreună cu Iacov și Ioan în casa lui Simon și a lui Andrei. 30Soacra lui Simon era întinsă în pat, având febră, și ei I-au vorbit imediat despre ea. 31El S-a apropiat, a apucat-o de mână și a ridicat-o. Și febra a lăsat-o, iar ea a început să le slujească.

32Când s-a lăsat seara, după ce a apus soarele, i-au adus la El pe toți cei care aveau boli și pe cei demonizați. 33Întreaga cetate era adunată la ușă. 34El i-a vindecat pe mulți care aveau diferite boli și a alungat mulți demoni. Pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că Îl cunoșteau.

Isus predică în Galileea

(Lc. 4:42-44)

35Dis-de-dimineață, când era încă foarte întuneric, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.

36Dar Simon și cei ce erau cu El au început să-L caute 37și, când L-au găsit, I-au zis:

‒ Toți Te caută!

38 Isus le-a răspuns:

‒ Să mergem în altă parte, în satele învecinate, ca să predic și acolo, căci pentru aceasta am ieșit!

39Și S-a dus în toată Galileea, predicând în sinagogi și alungând demoni.

Curățirea unui bolnav de lepră

(Mt. 8:2-4; Lc. 5:12-16)

40A venit la El un lepros, care a îngenuncheat și L-a rugat, zicând:

‒ Dacă vrei, poți să mă curățești!

41Cuprins de milă, Isus a întins mâna, l-a atins și i-a zis:

‒ Da, vreau. Fii curățit!

42Și imediat lepra s-a îndepărtat de la el și a fost curățit.

43 Isus i-a spus să plece imediat, avertizându-l 44și zicându-i:

‒ Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te, arată-te preotului și adu pentru curățirea ta ceea ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.

45Dar el, ieșind, a început să proclame și să răspândească vestea atât de mult, încât Isus nu mai putea să intre pe față în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii. Și oamenii veneau la El de pretutindeni.