19 Iunie
- betaniaoradea
- 19 iun.
- 4 min de citit

Isaia 50
Aşa vorbeşte Domnul:„Unde este cartea de despărţire prin care am izgonit pe mama voastră?Sau care dintre creditorii Mei este acela căruia v-am vândut?Iată, din pricina nelegiuirilor voastre aţi fost vânduţi,şi din pricina fărădelegilor voastre a fost izgonită mama voastră.
Pentru ce n-a fost nimeni când am venit?Pentru ce n-a răspuns nimeni când am strigat?Este mâna Mea prea scurtă ca să răscumpere?N-am Eu putere ca să izbăvesc?Iată că, prin mustrarea Mea, Eu sec marea,prefac râurile în pustiu;peştii lor se strică de seteşi pier de foame.
Îmbrac cerurile cu negurăşi le fac un sac drept învelitoare.”
Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită,ca să ştiu să întăresc cu vorba pe cel doborât de întristare;El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă,El Îmi trezeşte urechea să ascult cum ascultă nişte ucenici.
Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urecheaşi nu M-am împotrivit,nici nu M-am tras înapoi.
Mi-am dat spatele celor ce Mă loveauşi obrajii, celor ce-Mi smulgeau barba;nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.
Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat,de aceea nu M-am ruşinat,de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremeneşi ştiu că nu voi fi dat de ruşine.
Cel ce Mă iartă este aproape:cine va vorbi împotriva Mea?Să ne înfăţişăm împreună!Cine este potrivnicul Meu?Să se apropie de Mine!
Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută:cine Mă va osândi?Iată-i toţi, ca o haină vor fi învechiţi,şi-i va mânca molia.
Cine dintre voi se teme de Domnul,să asculte glasul Robului Său!Cine umblă în întuneric şi n-are lumină,să se încreadă în Numele Domnuluişi să se bizuie pe Dumnezeul lui!
Iar voi toţi care aprindeţi foculşi încingeţi săgeţi arzătoare,duceţi-vă în flacăra focului vostruşi între săgeţile pe care le-aţi aprins!Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri;în dureri veţi zace.
Apocalipsa 21
Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou;pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră,şi marea nu mai era.
Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu,cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea:„Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii!El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui,şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
El va şterge orice lacrimă din ochii lor.Şi moartea nu va mai fi.Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere,pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis:„Iată, Eu fac toate lucrurile noi.”Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.”
Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit!Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul.Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.
Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri.Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.
Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idolişi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă,adică moartea a doua.”
Apoi a venit la mine unul din cei şapte îngericare ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgiişi mi-a vorbit, zicând:„Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!”
Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt.Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul,care se pogora din cer de la Dumnezeu,
având slava lui Dumnezeu.Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de jasp, străvezie ca cristalul.
Era înconjurată cu un zid mare şi înalt.Avea douăsprezece porţişi la porţi, doisprezece îngeri.Şi pe ele erau scrise nişte nume:numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
Spre răsărit erau trei porţi;spre miazănoapte, trei porţi;spre miazăzi, trei porţi;spre apus, trei porţi.
Zidul cetăţii avea douăsprezece temeliişi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur,ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
Cetatea era în patru colţuri,şi lungimea era cât lăţimea.A măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de prăjini.Lungimea, lăţimea şi înălţimea erau deopotrivă.
I-a măsurat şi zidul şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi,după măsura oamenilor,care era şi a îngerului.
Zidul era zidit de jaspşi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul:întâia temelie era de jasp;a doua, de safir;a treia, de halchedon;a patra, de smarald;
a cincea, de sardonix;a şasea, de sardiu;a şaptea, de hrisolit;a opta, de beril;a noua, de topaz;a zecea, de hrisopraz;a unsprezecea, de hiacint;a douăsprezecea, de ametist.
Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare:fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar.Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.
În cetate n-am văzut niciun Templu;pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul,este Templul ei.
Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze;căci o luminează slava lui Dumnezeuşi făclia ei este Mielul.
Neamurile vor umbla în lumina ei,şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
Porţile ei nu se vor închide ziua,fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor.
Nimic întinat nu va intra în ea,nimeni care trăieşte în spurcăciune şi minciună,ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.


Comentarii