Evrei 11

1Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. 2Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. 3Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. 4Prin credință a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încă, măcar că este mort. 5Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. 6Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută. 7Prin credință Noe, când a fost înștiințat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau și, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-și scape casa; prin ea el a osândit lumea și a ajuns moștenitor al neprihănirii care se capătă prin credință. 8Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce. 9Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. 10Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11Prin credință și Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce-i făgăduise. 12De aceea, dintr-un singur om, și încă un om aproape mort, s-a născut o sămânță în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. 13În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ. 14Cei ce vorbesc în felul acesta arată deslușit că sunt în căutarea unei patrii. 15Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. 16Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate. 17Prin credință a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare, el, care primise făgăduințele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! 18El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânță care-ți va purta numele!” 19Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar și din morți: și, drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi.

Geneza 5

Urmașii lui Adam prin Set până la Noe

1Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. 2I-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, i-a binecuvântat și le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuți. 3La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul și asemănarea lui și i-a pus numele Set. 4După nașterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani și a născut fii și fiice. 5Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi a murit. 6La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos. 7După nașterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute șapte ani și a născut fii și fiice. 8Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit. 9La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan. 10După nașterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani și a născut fii și fiice. 11Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit. 12La vârsta de șaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel. 13După nașterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani și a născut fii și fiice. 14Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani, apoi a murit. 15La vârsta de șaizeci și cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared. 16După nașterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani și a născut fii și fiice. 17Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci și cinci de ani, apoi a murit. 18La vârsta de o sută șaizeci și doi de ani, Iared a născut pe Enoh. 19După nașterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani și a născut fii și fiice. 20Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute șaizeci și doi de ani, apoi a murit. 21La vârsta de șaizeci și cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. 22După nașterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani și a născut fii și fiice. 23Toate zilele lui Enoh au fost trei sute șaizeci și cinci de ani. 24Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. 25La vârsta de o sută optzeci și șapte de ani, Metusala a născut pe Lameh. 26După nașterea lui Lameh, Metusala a mai trăit șapte sute optzeci și doi de ani și a născut fii și fiice. 27Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute șaizeci și nouă de ani, apoi a murit. 28La vârsta de o sută optzeci și doi de ani, Lameh a născut un fiu. 29El i-a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala și truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ, pe care l-a blestemat Domnul.” 30După nașterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci și cinci de ani și a născut fii și fiice. 31Toate zilele lui Lameh au fost de șapte sute șaptezeci și șapte de ani, apoi a murit. 32Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham și Iafet.

Geneza 23

Moartea și îngroparea Sarei

1Viața Sarei a fost de o sută douăzeci și șapte de ani: aceștia sunt anii vieții Sarei. 2Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaan, și Avraam a venit să jelească pe Sara și s-o plângă. 3Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale și a vorbit astfel fiilor lui Het: 4„Eu sunt străin și venetic printre voi; dați-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta și s-o ridic dinaintea mea.” 5Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: 6„Ascultă-ne, domnule! Tu ești ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ți moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ți îngropi moarta în mormântul lui.” 7Avraam s-a sculat și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea norodului țării, adică înaintea fiilor lui Het. 8Și le-a vorbit astfel: „Dacă găsiți cu cale să-mi îngrop moarta și s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultați-mă și rugați pentru mine pe Efron, fiul lui Țohar, 9să-mi dea peștera Macpela, care-i a lui și care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul prețului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.” 10Efron era și el acolo, în mijlocul fiilor lui Het. Și Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam în auzul fiilor lui Het și în auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetății: 11„Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îți dăruiesc ogorul și-ți dăruiesc și peștera care este în el. Ți le dăruiesc în fața fiilor norodului meu: și îngroapă-ți moarta.” 12Avraam s-a aruncat cu fața la pământ înaintea norodului țării. 13Și a vorbit astfel lui Efron în auzul norodului țării: „Ascultă-mă, te rog! Îți dau prețul ogorului. Primește-l de la mine și-mi voi îngropa moarta în el.” 14Și Efron a răspuns astfel lui Avraam: 15„Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pământ de patru sute de sicli de argint – ce este aceasta între mine și tine? Îngroapă-ți dar moarta!” 16Avraam a înțeles pe Efron. Și Avraam a cântărit lui Efron prețul cumpărării despre care vorbise, în fața fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor. 17Ogorul lui Efron din Macpela, care este față în față cu Mamre, ogorul și peștera din el și toți copacii care se aflau în ogor și în toate hotarele lui de jur împrejur 18au fost întărite astfel ca moșie a lui Avraam, în fața fiilor lui Het și a tuturor celor ce treceau pe poarta cetății. 19După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peștera din ogorul Macpela, care este față în față cu Mamre, adică Hebron, în țara Canaan. 20Ogorul și peștera din el au fost întărite astfel lui Avraam, ca ogor pentru înmormântare, de către fiii lui Het.

Ezechiel 14

Împotriva celor ce se alipesc de idoli

1Câțiva din bătrânii lui Israel au venit la mine și au șezut înaintea mea. 2Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 3„Fiul omului, oamenii aceștia își poartă idolii în inimă și își pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei? 4De aceea vorbește-le și spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Orice om din casa lui Israel care își poartă idolii în inimă și care își pironește privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, dacă va veni să vorbească prorocului, Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulțimii idolilor lui, 5ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel care s-au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.»’ 6De aceea, spune casei lui Israel: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Întoarceți-vă și abateți-vă de la idolii voștri, întoarceți-vă privirile de la toate urâciunile voastre! 7Căci orice om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, care își poartă idolii în inima lui și nu-și ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, dacă va veni să vorbească unui proroc ca să Mă întrebe prin el, Eu, Domnul, prin Mine Însumi îi voi răspunde. 8Îmi voi întoarce Fața împotriva omului acestuia, îl voi face un semn și de pomină și îl voi nimici cu desăvârșire din mijlocul poporului Meu. Și veți ști că Eu sunt Domnul! 9Dacă prorocul se va lăsa amăgit să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe prorocul acela; Îmi voi întinde mâna împotriva lui și-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel. 10Își vor purta astfel păcatul lor și pedeapsa prorocului va fi la fel cu pedeapsa celui ce întreabă, 11ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel și să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor»’”, zice Domnul Dumnezeu.

Dreptatea pedepselor Domnului

12Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 13„Fiul omului, când va păcătui o țară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, și Îmi voi întinde mâna împotriva ei, dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârșire oamenii și vitele, 14chiar de ar fi în mijlocul ei acești trei oameni: Noe, Daniel și Iov, ei nu și-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor”, zice Domnul Dumnezeu. 15„Dacă aș lăsa ca țara să fie cutreierată de fiare sălbatice, care ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni din pricina acestor fiare 16și ar fi în mijlocul ei acești trei oameni, pe viața Mea”, zice Domnul Dumnezeu, „că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, și țara ar ajunge un pustiu. 17Sau, dacă aș aduce sabie împotriva țării acesteia, dacă aș zice să treacă sabia prin țară, dacă i-aș nimici cu desăvârșire oamenii și vitele 18și ar fi în mijlocul ei acești trei oameni, pe viața Mea”, zice Domnul Dumnezeu, „că n-ar mai scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa. 19Sau, dacă aș trimite ciuma în țara aceasta, dacă Mi-aș vărsa urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvârșire oamenii și vitele, 20și ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel și Iov, pe viața Mea”, zice Domnul Dumnezeu, „că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei și-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.” 21Totuși așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Măcar că trimit împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice și ciuma, ca să nimicesc cu desăvârșire din el oamenii și vitele, 22tot va fi o rămășiță care va scăpa, care va ieși din el, și anume fii și fiice. Iată, aceștia vor veni la voi, le veți vedea purtarea și faptele și vă veți mângâia de nenorocirea pe care o aduc asupra Ierusalimului, de tot ce aduc asupra lui. 23Ei vă vor mângâia când le veți vedea purtarea și faptele și veți cunoaște că nu fără temei fac Eu tot ce fac împotriva Ierusalimului”, zice Domnul Dumnezeu.