Ezechiel 22

Păcatul poporului a ajuns la culme

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând:

2„Fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea cea setoasă de sânge? Atunci fă-i cunoscute toate urâciunile! 3Spune-i: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Cetate care verși sânge în mijlocul tău ca să-ți grăbești ceasul și care-ți faci idoli ca să te întinezi, 4te-ai făcut vinovată din cauza sângelui pe care l-ai vărsat și a idolilor pe care ți i-ai făcut ca să te întinezi. Ți-ai adus astfel zilele la sfârșit și ai ajuns la capătul anilor tăi. De aceea te voi face de dispreț printre națiuni și de râsul tuturor țărilor. 5Cei de aproape și cei de departe își vor bate joc de tine, căci ești vestită ca necurată și plină de tulburări.

6Iată că, în tine, fiecare dintre prinții lui Israel se folosește de puterea lui ca să verse sânge. 7În tine, tatăl și mama sunt disprețuiți, străinul din mijlocul tău este oprimat, iar orfanul și văduva sunt nedreptățiți. 8Ai disprețuit lucrurile Mele sfinte și Mi-ai profanat Sabaturile. 9În tine sunt cei ce calomniază ca să verse sânge, în tine sunt cei ce mănâncă pe munți în onoarea idolilor, în mijlocul tău sunt cei ce se desfrânează. 10În tine se descoperă goliciunea tatălui și în tine este umilită femeia în perioada necurăției ei. 11În tine, fiecare comite fapte scârboase cu soția semenului său, fiecare se culcă intenționat cu nora sa și fiecare își umilește sora, fata tatălui său, culcându-se cu ea. 12În tine, se ia mită ca să se verse sânge. Tu iei dobândă și camătă, câștigi de pe urma prietenului tău, jecmănindu-l, iar pe Mine M-ai uitat, zice Stăpânul Domn.

13Iată, bat din palme când văd câștigul nedrept pe care l-ai obținut și sângele care a fost vărsat în mijlocul tău. 14Îți va rezista oare inima sau îți vor fi mâinile destul de tari în ziua în care Mă voi ocupa de tine? Eu, Domnul, am vorbit și voi face întocmai. 15Te voi împrăștia printre națiuni, te voi risipi în țări străine și voi pune astfel capăt necurăției din mijlocul tău. 16Când te vei fi întinat înaintea ochilor națiunilor, vei ști că Eu sunt Domnul’»“.

17Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 18„Fiul omului, cei din Casa lui Israel au ajuns pentru Mine ca zgura de metal: toți sunt bronz, cositor, fier și plumb, în mijlocul furnalului; au ajuns ca zgura de argint. 19De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că toți ați devenit zgură, iată că vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului. 20Așa cum se strânge argintul, arama, fierul, plumbul și cositorul în mijlocul furnalului și se suflă în foc ca să se topească, tot așa vă voi strânge și Eu în mânia și furia Mea, vă voi lăsa în mijlocul Ierusalimului și vă voi topi. 21Da, vă voi strânge și voi sufla peste voi cu focul înverșunării Mele, astfel că veți fi topiți în mijlocul Ierusalimului. 22Așa cum se topește argintul în mijlocul furnalului, tot așa veți fi și voi topiți în mijlocul Ierusalimului și veți ști că Eu, Domnul, Mi-am revărsat furia peste voi»“.

23Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 24„Fiul omului, spune-i țării astfel: «Tu ești o țară necurățită, neudată de ploaie în ziua indignării!». 25Conspirația profeților este în mijlocul ei precum leul care răcnește când își sfâșie prada. Ei devorează suflete și își însușesc bogății și lucruri scumpe, astfel că numărul văduvelor sporește în mijlocul țării. 26Preoții ei încalcă Legea Mea și întinează lucrurile Mele sfinte. Ei nu fac diferență între ce este sfânt și ce este obișnuit, nici nu-i învață pe alții să facă diferență între ce este necurat și ce este curat. Își ascund ochii de Sabaturile Mele și, astfel, Numele Meu este profanat în mijlocul lor. 27Conducătorii săi sunt în mijlocul ei asemenea lupilor care-și sfâșie prada. Ei varsă sânge și pierd suflete ca să obțină un câștig nedrept. 28Profeții din mijlocul ei au pentru aceștia o tencuială din ipsos – vedenii deșarte și preziceri mincinoase. Ei zic: «Așa vorbește Stăpânul Domn!». Dar Domnul n-a vorbit. 29Poporul țării se dedă la asuprire, se ocupă cu jaful, nedreptățește pe sărac și pe nevoiaș și asuprește străinul, ignorând dreptatea.

30Am căutat printre ei un om care să construiască zidul și să stea în spărtură înaintea Mea pentru țară, ca să n-o distrug, dar nu am găsit niciunul. 31Prin urmare, Îmi voi revărsa peste ei indignarea, îi voi nimici cu focul înverșunării Mele și voi face ca umbletele lor să cadă asupra capetelor lor, zice Stăpânul Domn“.

Psalmii 69

Pentru dirijor. De cântat precum „Crinii“. Al lui David.

1Salvează-mă, Dumnezeule,

căci mi-au ajuns apele până la gât.

2Mă afund în mocirla cea adâncă

și nu am niciun sprijin pentru picioare.

Intru în adâncurile apelor

și se revarsă peste mine șuvoiul.

3Am obosit strigând,

mi s-a uscat gâtul.

Mi se topesc ochii

așteptându-L pe Dumnezeul meu.

4Cei ce mă urăsc fără motiv

sunt mai numeroși decât perii capului meu.

Mulți sunt cei ce vor să mă piardă,

dușmani ai mei fără temei.

Trebuie să dau înapoi ceea ce n-am furat.

5Dumnezeule, Tu-mi cunoști nebunia,

și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse.

6Să nu se rușineze din cauza mea

cei ce-și pun speranța în Tine,

Doamne, Stăpânul Oștirilor.

Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută,

Dumnezeul lui Israel.

7Căci din cauza Ta port eu disprețul

și rușinea mi-a acoperit fața.

8Am ajuns un străin pentru frații mei

și un necunoscut pentru fiii mamei mele.

9Căci zelul pentru Casa Ta m-a mistuit,

iar insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea.

10Plâng în timp ce postesc

și ei mă disprețuiesc.

11Când mă îmbrac în haine de jale,

ei își bat joc de mine.

12Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine;

numele meu este folosit în cântecele celor ce beau băutură tare.

13Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, Doamne,

pentru vremea bunăvoinței Tale.

Dumnezeule, în marea Ta îndurare,

răspunde-mi cu eliberarea Ta adevărată!

14Scapă-mă din noroi, să nu mă afund!

Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei!

15Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor,

să nu mă înghită adâncul,

să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!

16 Doamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de plăcută!

În mila Ta cea mare, întoarce-Ți fața spre mine!

17Nu-Ți ascunde fața de slujitorul Tău, căci sunt în necaz,

ci răspunde-mi degrabă!

18Apropie-Te de sufletul meu și răscumpără-mi-l!

Din cauza dușmanilor mei, scapă-mă!

19Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte;

toți dușmanii mei sunt înaintea Ta.

20Disprețul mi-a frânt inima –

mi-a îmbolnăvit-o.

Tânjesc după compasiune, dar nu este,

după mângâietori, dar nu găsesc niciunul.

21Ci ei îmi pun fiere în mâncare,

iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.

22Să li se prefacă masa dinaintea lor într-o capcană,

iar bunăstarea – într-un laț!

23Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă!

Să li se clatine mereu coapsele!

24Varsă-Ți furia peste ei

și să-i ajungă mânia Ta aprinsă!

25Să le fie locuința pustiită

și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

26 Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine

și povestesc suferința celor răniți de Tine.

27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor

și fă să nu ajungă la dreptatea Ta!

28Șterge-i din Cartea celor vii

și nu-i scrie alături de cei drepți!

29Eu însă sunt necăjit și îndurerat.

Fie ca ajutorul Tău, Dumnezeule,

să mă pună la adăpost într-un loc înalt!

30Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu

și-L voi mări cu mulțumiri!

31 Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou,

decât un taur cu coarne și copite.

32Cei necăjiți văd și se bucură.

Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu,

33căci Domnul îi ascultă pe cei nevoiași

și nu-i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui.

34Să-L laude cerurile și pământul,

mările și tot ce mișună în ele,

35căci Dumnezeu va salva Sionul

și va construi cetățile lui Iuda!

Ei vor locui acolo și le vor moșteni.

36Urmașii slujitorilor Săi le vor moșteni,

iar cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.