Ieremia 32

Ieremia cumpără un teren

1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, în al zecelea an al lui Zedechia, regele lui Iuda, care era al optsprezecelea an al lui Nebucadnețar. 2În acea perioadă, armata împăratului Babilonului asedia Ierusalimul, iar profetul Ieremia era închis în curtea închisorii din palatul regelui lui Iuda, 3în care Zedechia, regele lui Iuda, îl închisese, zicând: „De ce profețești, zicând: «Așa vorbește Domnul: ‘Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului și el o va cuceri. 4Zedechia, regele lui Iuda, nu va scăpa din mâna caldeenilor, ci, cu siguranță, va fi dat în mâna împăratului Babilonului, căruia îi va vorbi față în față și pe care-l va vedea cu propriii lui ochi. 5Acesta îl va duce pe Zedechia în Babilon, unde va rămâne până Îmi voi aduce aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă vă veți lupta împotriva caldeenilor, nu veți reuși’»“.

6Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 7«Hanamel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine, zicând: ‘Cumpără terenul meu care este în Anatot, deoarece tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi’»“.

8Hanamel, fiul unchiului meu, a venit la mine în curtea închisorii, potrivit cuvântului Domnului, și mi-a zis: „Cumpără, te rog, terenul meu care este în Anatot, în teritoriul lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare. Cumpără-l tu!“.

Am știut că acesta era Cuvântul Domnului, 9așa că am cumpărat de la Hanamel, fiul unchiului meu, terenul din Anatot și i-am cântărit șaptesprezece șecheli de argint. 10Am semnat și sigilat actul, am pus martori și am cântărit argintul pe talere. 11Am luat apoi actele de cumpărare, atât pe cel sigilat, în care erau termenii și condițiile cumpărării, cât și pe cel nesigilat, 12și i le-am dat lui Baruc, fiul lui Neria, fiul lui Mahseia, înaintea vărului meu Hanamel, înaintea martorilor care au semnat actele de cumpărare și sub privirea tuturor iudeilor care se aflau în curtea închisorii.

13Înaintea ochilor lor i-am poruncit lui Baruc, zicând: 14„Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia aceste documente, atât actul de cumpărare sigilat, cât și pe cel nesigilat, și pune-le într-un vas de pământ ca să se păstreze multă vreme!». 15Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Se vor mai cumpăra case, terenuri și vii în țara aceasta»“.

16După ce am dat actele de cumpărare a terenului lui Baruc, fiul lui Neria, m-am rugat Domnului, zicând:

17„Ah, Stăpâne Doamne, iată, Tu ai făcut cerurile și pământul prin puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins. Nimic nu este prea greu pentru Tine! 18Tu arăți îndurare la mii de generații, dar aduci pedeapsa pentru nelegiuirea părinților în sânul copiilor lor. Tu ești Dumnezeul cel mare și puternic, al Cărui Nume este Domnul Oștirilor. 19Sfaturile Tale sunt mărețe și faptele Tale sunt puternice. Ochii Tăi sunt deschiși asupra tuturor căilor fiilor omului, ca să dai fiecăruia după căile lui și după rodul faptelor lui. 20Tu ai făcut semne și minuni în țara Egiptului și le-ai continuat până în ziua de azi, atât în Israel, cât și în lume, și Ți-ai făcut un Nume, așa cum se știe astăzi. 21L-ai scos pe poporul Tău Israel din țara Egiptului cu semne și minuni, cu mână puternică, cu brațul Tău întins și cu o mare teamă. 22Tu le-ai dat țara aceasta, pe care ai jurat strămoșilor lor că le-o vei da, țară în care curge lapte și miere. 23Ei au venit și au luat-o în stăpânire, dar n-au ascultat de glasul Tău și n-au păzit Legea Ta. Tot ce le-ai poruncit să facă, nu au făcut. Atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri.

24Iată cum se înalță rampe de asalt împotriva cetății ca să fie cucerită! Din cauza sabiei, a foametei și a molimei, cetatea va cădea în mâinile caldeenilor, care o atacă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat, după cum vezi Tu Însuți. 25Stăpâne Doamne, Tu mi-ai zis: «Cumpără-ți cu argint un teren și pune martori!», dar iată că cetatea este dată în mâinile caldeenilor!“.

26Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia, zicând: 27„Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva prea greu pentru Mine? 28De aceea, așa vorbește Domnul: «Dau cetatea aceasta în mâinile caldeenilor și în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și ei o vor cuceri. 29Caldeenii, care luptă împotriva acestei cetăți, vor intra, îi vor da foc și o vor arde. Vor arde toate casele pe acoperișul cărora poporul a ars tămâie pentru Baal și a turnat jertfe de băutură în cinstea altor dumnezei ca să Mă mânie. 30Căci fiii lui Israel și fiii lui Iuda au făcut numai rău în ochii Mei încă din tinerețea lor. Da, fiii lui Israel M-au mâniat mereu prin lucrările mâinilor lor, zice Domnul. 31Căci cetatea aceasta n-a încetat să-Mi provoace mânia și furia, din ziua când au construit-o și până în ziua aceasta; prin urmare, o îndepărtez din fața Mea. 32Fiii lui Israel și fiii lui Iuda M-au provocat la mânie prin tot răul pe care l-au comis, atât ei, cât și regii și conducătorii lor, preoții și profeții lor, oamenii din Iuda și locuitorii Ierusalimului. 33S-au întors cu spatele la Mine, nu cu fața. I-am învățat mereu dimineața, dar ei n-au ascultat și n-au acceptat îndrumarea Mea. 34Și-au așezat spurcăciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu și au pângărit-o. 35Au construit înălțimi lui Baal în Valea Ben-Hinom, ca să-și sacrifice fiii și fiicele în foc, în cinstea lui Moleh, lucru pe care Eu nu li l-am poruncit; nici nu Mi-a trecut prin minte că ei vor comite asemenea urâciuni ca să-l facă pe Iuda să păcătuiască».

36Acum însă, așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cetatea aceasta despre care voi ziceți că va fi dată în mâinile împăratului Babilonului prin sabie, foamete și molimă: 37«Iată, îi voi aduna din toate țările unde i-am alungat în mânia, furia și înverșunarea Mea cea mare, îi voi aduce înapoi în locul acesta și-i voi face să locuiască în siguranță. 38Ei vor fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul lor. 39Le voi da o singură inimă și o singură cale, ca să se teamă de Mine tot timpul, spre fericirea lor și a copiilor lor. 40Voi încheia cu ei un legământ veșnic, potrivit căruia nu Mă voi opri din a le face bine. Voi pune în inima lor teama de Mine, ca să nu se mai îndepărteze de Mine. 41Mă voi bucura să le fac bine și îi voi planta cu adevărat în țara aceasta din toată inima și din tot sufletul Meu».

42Căci așa vorbește Domnul: «Așa cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot așa voi aduce peste el tot binele pe care îl promit. 43Se vor cumpăra din nou terenuri în țara aceasta, despre care ziceți că a devenit o pustietate fără oameni și fără animale, din cauză că a fost dată în mâinile caldeenilor. 44Se vor cumpăra din nou terenuri pe argint și se vor semna acte, care vor fi sigilate, în prezența martorilor, în teritoriul lui Beniamin, în împrejurimile Ierusalimului, în cetățile lui Iuda, în cetățile de la munte, în cetățile din zona deluroasă și în cetățile din Neghev, căci le voi aduce înapoi captivii, zice Domnul»“

Marcu 15

Isus înaintea lui Pilat

(Mt. 27:1-2, 11-14; Lc. 23:1-5; Ioan 18:28-38)

1Imediat ce s-a făcut dimineață, conducătorii preoților s-au întrunit cu bătrânii, cărturarii și întreg Sinedriul ca să se sfătuiască. Apoi, după ce L-au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat.

2Pilat L-a întrebat:

‒ Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus, răspunzându-i, a zis:

‒ Tu o spui!

3Conducătorii preoților Îl acuzau de multe lucruri.

4Pilat L-a întrebat din nou:

‒ Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei!

5Dar Isus n-a mai răspuns nimic, astfel că Pilat era uimit.

Condamnarea lui Isus

(Mt. 27:15-26; Lc. 23:13-25; Ioan 18:39–19:16)

6 Pilat le elibera la fiecare sărbătoare un deținut pe care-l cereau ei. 7Era unul numit Barabba, închis împreună cu răsculații care comiseseră o crimă în timpul răscoalei. 8Mulțimea a venit și a început să-i ceară lui Pilat să facă așa cum făcea de obicei.

9Pilat le-a răspuns, zicând:

‒ Vreți să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor?

10Căci știa că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoților pe mâna lui.

11Însă conducătorii preoților au incitat mulțimea să ceară să le elibereze mai bine pe Barabba.

12Pilat, răspunzând iarăși, le-a zis:

‒ Și atunci ce doriți să fac cu Cel pe Care-L numiți Împăratul iudeilor?

13Ei au strigat din nou:

‒ Răstignește-L!

14Pilat i-a întrebat:

‒ Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

‒ Răstignește-L!

15Și, astfel, Pilat, dorind să facă pe placul mulțimii, le-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

(Mt. 27:27-31; Ioan 19:2-3)

16Soldații L-au dus în palat, adică în pretoriu, și au chemat toată cohorta. 17L-au îmbrăcat cu o mantie vișinie, au împletit o coroană de spini și I-au așezat-o pe cap. 18Și au început să-L salute, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. 19Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau și se puneau în genunchi, închinându-I-se. 20După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantia vișinie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus afară să-L răstignească.

Răstignirea

(Mt. 27:32-44; Lc. 23:26-43; Ioan 19:16-27)

21Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, și anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus. 22L-au adus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului“. 23I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. 24După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți pentru ele, ca să știe ce să ia fiecare.

25Era ceasul al treilea când L-au răstignit. 26Deasupra Lui era o inscripție pe care era scrisă acuzația:

„Împăratul iudeilor“.

27Au răstignit împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta, iar altul la stânga Lui. 28Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiți“. 29Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap și ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, 30salvează-Te pe Tine Însuți și dă-Te jos de pe cruce!“.

31Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii, Îl batjocoreau între ei, zicând: „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! 32«Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!“. Cei care erau răstigniți împreună cu El Îl insultau și ei.

Moartea lui Isus

(Mt. 27:45-56; Lc. 23:44-49; Ioan 19:28-30)

33Când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 34La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“.

35Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Iată că-l strigă pe Ilie!“.

36Cineva a alergat și a umplut un burete cu oțet de vin, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să-L dea jos!“.

37Dar Isus, strigând cu glas tare, Și-a dat suflarea.

38 Atunci draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos. 39Când centurionul care stătea în fața lui Isus a văzut că Și-a dat suflarea astfel, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“.

40Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose, și Salome, 41care Îl urmaseră pe Isus și-I slujiseră atunci când Se afla în Galileea. Și mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus

(Mt. 27:57-61; Lc. 23:50-56; Ioan 19:38-42)

42Când s-a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, 43Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat și să-i ceară trupul lui Isus. 44Pilat a rămas uimit că murise deja și l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă murise de mult timp. 45Aflând aceasta de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. 46După ce a cumpărat o pânză de in, Iosif a dat jos trupul, L-a înfășurat în pânza de in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde era pus.