Isaia 31, Apocalipsa 4

Isaia 31

Vai de cei ce se încred în Egipt!

1Vai de cei ce coboară în Egipt pentru ajutor,

bazându-se pe cai!

Se încred în mulțimea carelor

și în marea putere a călăreților,

dar nu privesc spre Sfântul lui Israel

și nu-L caută pe Domnul!

2Dar și El este înțelept și poate aduce dezastrul.

El nu-Și retrage cuvintele,

ci Se va ridica împotriva casei răufăcătorilor

și împotriva celor ce-i ajută pe cei ce comit nelegiuirea.

3Egiptenii sunt doar oameni, nu Dumnezeu!

Caii lor sunt doar carne, nu duh!

Când Domnul Își întinde mâna,

cel ce ajută se va împiedica, iar cel ajutat va cădea

și amândoi vor pieri împreună.

4Căci Domnul mi-a vorbit astfel:

„Ca un leu,

ca un leu tânăr care mârâie asupra prăzii,

– iar când este chemată o ceată de păstori împotriva lui,

nu se înspăimântă de strigătul lor

și nu-i pasă de zgomotul făcut de ei –

așa va coborî Domnul Oștirilor

să lupte pe muntele Sion și pe dealul lui.

5Cum își întind păsările aripile,

așa va proteja Domnul Oștirilor Ierusalimul.

Îl va proteja și-l va salva;

va trece pe lângă el și-l va elibera“.

6Întoarceți-vă la Cel față de Care ei s-au adâncit în răzvrătire, fii ai lui Israel! 7Căci, în ziua aceea, fiecare își va arunca idolii de argint și idolii de aur, pe care vi i-au făcut mâinile voastre păcătoase.

8„Asiria va pieri printr-o sabie care nu este a unui om;

o sabie care nu este a unui muritor o va nimici!

Vor fugi de sabie,

iar tinerii lor vor fi puși la muncă silnică.

9Fortăreața sa va cădea din cauza terorii

și, la vederea steagului, conducătorii ei se vor înspăimânta“,

zice Domnul,

al Cărui foc se află în Sion,

și al Cărui cuptor se află în Ierusalim.

Apocalipsa 4

Tronul din Cer

1După acestea, m-am uitat și iată că în Cer era o ușă deschisă. Primul glas, ca sunetul de trâmbiță, pe care l-am auzit vorbind cu mine, a zis: „Urcă-te aici și-ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea“. 2Imediat am fost în Duhul și iată că în Cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva. 3Cel Ce ședea pe el era la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului. 4De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar pe aceste tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur. 5Din tron ieșeau fulgere, sunete și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte torțe de foc, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, 6și tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.

În mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului erau patru ființe vii, pline cu ochi în față și în spate. 7Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară. 8Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe interior. Zi și noapte ele spuneau fără încetare:

„Sfânt, sfânt, sfânt

este Domnul Dumnezeu,

Cel Atotputernic,

Cel Care era, Care este

și Care vine!“.

9Ori de câte ori ființele vii Îi aduceau glorie, onoare și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, 10cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncau la pământ înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își așterneau coroanele înaintea tronului, zicând:

11„Demn ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru,

să primești gloria, onoarea și puterea,

pentru că Tu le-ai creat pe toate

și prin voia Ta ele erau și au fost create!“.