Matei 14

Ioan Botezătorul este decapitat

(Mc. 6:14‑29; Lc. 3:19‑20; 9:7‑9)

1În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit despre faima lui Isus 2și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“.

3Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l-a legat și l-a pus în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, 4deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție!“. 5Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet.

6Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fata Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i-a plăcut lui Irod, 7așa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. 8Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“. 9Regele s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să-i fie dat capul 10și a trimis un călău să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale. 12Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul și l-au înmormântat. Apoi s-au dus și L-au anunțat pe Isus.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

(Mc. 6:32‑44; Lc. 9:10‑17; Ioan 6:1‑13)

13Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L-au urmat pe jos din cetățile lor. 14Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni; I s-a făcut milă de ei și i-a vindecat pe cei bolnavi.

15Când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au apropiat, zicând:

‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să-și cumpere mâncare.

16Însă Isus le-a zis:

‒ Nu au nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!

17Ei I-au răspuns:

‒ N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.

18El le-a zis:

‒ Aduceți-le aici, la Mine.

19După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate pe iarbă, în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor. 20Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. 21Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.

Isus umblă pe mare

(Mc. 6:45‑51; Ioan 6:16‑21)

22Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenici să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui, în timp ce El va trimite mulțimile acasă. 23După ce a trimis mulțimile acasă, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul era împotrivă.

25În a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. 26Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“. Și au țipat de frică.

27Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis:

‒ Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!

28Petru, răspunzându-I, a zis:

‒ Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.

29 Isus i-a zis:

‒ Vino!

Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus.

30Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând:

‒ Doamne, salvează-mă!

31Isus a întins imediat mâna, l-a apucat și i-a zis:

‒ Puțin credinciosule! De ce te-ai îndoit?

32După ce s-au urcat în barcă, vântul a încetat. 33Cei din barcă I s-au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“.

Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret

(Mc. 6:53‑56)

34După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret. 35Când oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i-au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi. 36Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s-au atins au fost vindecați.

Leviticul 18

Avertizări privind imoralitatea de tip egiptean și canaanit

1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 3Să nu comiteți faptele care se fac în țara Egiptului, unde ați locuit, și să nu comiteți faptele care se fac în Canaan, țara unde vă duc. Să nu trăiți după obiceiurile lor. 4Să împliniți legile Mele și să păziți reglementările Mele, urmându-le. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 5Să păziți reglementările Mele și legile Mele, pe care, dacă omul le împlinește va trăi prin ele. Eu sunt Domnul.

6Nimeni să nu se apropie de ruda lui apropiată ca să-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul.

7Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Să nu-i descoperi goliciunea, pentru că este mama ta.

8Să nu descoperi goliciunea soției tatălui tău, căci este goliciunea tatălui tău.

9Să nu descoperi goliciunea surorii tale, fata tatălui tău sau fata mamei tale, care este născută în casa ta sau în afara casei tale.

10Să nu descoperi goliciunea fetei fiului tău sau a fiicei fetei tale, căci goliciunea lor este goliciunea ta.

11Să nu descoperi goliciunea fetei soției tatălui tău, născută tatălui tău, pentru că ea este sora ta.

12Să nu descoperi goliciunea surorii tatălui tău. Ea este ruda tatălui tău.

13Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, pentru că ea este ruda mamei tale.

14Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău, adică să nu te apropii de soția lui; îți este mătușă.

15Să nu descoperi goliciunea nurorii tale. Ea este soția fiului tău; să nu-i descoperi goliciunea.

16Să nu descoperi goliciunea soției fratelui tău; este goliciunea fratelui tău.

17Să nu descoperi goliciunea unei femei și a fetei sale și nici să nu iei pe fata fiului ei sau pe fata fiicei sale ca să le descoperi goliciunea, căci ele îți sunt rudenii și lucrul acesta este o desfrânare. 18Să nu o iei pe sora soției tale ca să-i descoperi goliciunea. Dacă faci lucrul acesta cât timp soția ta mai este încă în viață, îi faci un mare necaz.

19Să nu te apropii de o femeie ca să-i descoperi goliciunea în timpul necurăției ei.

20Să nu te culci cu soția semenului tău, pângărindu-te astfel cu ea.

21Să nu-l dai pe niciunul dintre fiii tăi să fie sacrificat în cinstea lui Moleh și să nu profanezi Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.

22Să nu te culci cu un bărbat așa cum te culci cu o femeie; este o urâciune.

23Să nu te împreunezi cu vreun animal, pângărindu-te cu el. Nici femeia să nu se apropie de un animal ca să se împreuneze cu el; este o perversitate.

24Să nu vă pângăriți în niciunul dintre aceste feluri, căci prin toate aceste fapte s-au pângărit națiunile pe care le voi alunga dinaintea voastră. 25Țara a fost pângărită. De aceea am pedepsit-o pentru nelegiuirea ei, astfel încât țara i-a vărsat din gura ei pe locuitorii ei. 26Voi însă să păziți hotărârile și judecățile Mele. Nici băștinașul și nici străinul care locuiește printre voi să nu comită aceste urâciuni, 27căci toate aceste urâciuni le-au făcut locuitorii acestei țări, care au fost înainte de voi în ea, și țara a fost astfel pângărită. 28Dacă și voi veți pângări țara, ea vă va vărsa așa cum le-a vărsat și pe națiunile care au fost înaintea voastră. 29Căci oricine va face vreuna din toate aceste urâciuni va fi nimicit din mijlocul poporului său. 30De aceea îndepliniți-vă responsabilitățile față de Mine și nu practicați niciunul dintre aceste obiceiuri urâte care au fost practicate înaintea voastră, ca să nu vă pângăriți cu ele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru»“.

Geneza 40

Visele celor doi demnitari ai lui Faraon

1După toate acestea, paharnicul și brutarul regelui Egiptului au păcătuit împotriva stăpânului lor, regele Egiptului. 2Faraonul s-a mâniat pe cei doi demnitari ai săi, pe căpetenia paharnicilor și pe căpetenia brutarilor, 3și i-a pus sub pază în casa comandantului gărzii, în închisoare, în locul în care era închis și Iosif. 4Comandantul gărzii i-a dat în grija lui Iosif și, astfel, Iosif i-a slujit. Aceștia au rămas sub pază pentru o vreme.

5Într-o noapte, amândoi, atât paharnicul, cât și brutarul regelui Egiptului, care erau în închisoare, au avut câte un vis, fiecare vis cu semnificația lui. 6Dimineața, când a venit la ei, Iosif s-a uitat la aceștia și iată că erau tulburați.

7El i-a întrebat pe demnitarii faraonului, care erau sub pază împreună cu el în casa stăpânului său, și le-a zis:

‒ De ce vă sunt fețele atât de triste astăzi?

8Ei i-au răspuns:

‒ Am avut niște vise, dar nu este nimeni care să ni le poată interpreta.

Atunci Iosif le-a zis:

‒ Oare nu-I aparțin lui Dumnezeu interpretările viselor? Istorisiți-mi-le mie.

9Căpetenia paharnicilor i-a istorisit visul său lui Iosif și i-a zis:

‒ În visul meu se făcea că înaintea mea era o viță. 10În viță erau trei ramuri. Imediat după ce a înmugurit, i s-a deschis floarea, iar ciorchinii s-au făcut struguri copți. 11Paharul faraonului era în mâna mea. Am luat strugurii, i-am stors în pahar și am pus paharul în mâna faraonului.

12Iosif i-a zis:

‒ Aceasta este interpretarea visului: cele trei ramuri înseamnă trei zile. 13Peste trei zile, faraonul îți va înălța capul și te va repune în slujbă, iar tu vei pune paharul în mâna sa, așa cum făceai înainte, când erai paharnicul lui. 14Dar când îți va merge bine, te rog, adu-ți aminte de mine și arată-ți îndurarea față de mine. Amintește-i faraonului de mine și scoate-mă din această închisoare, 15pentru că am fost luat cu forța din țara evreilor. Și nici chiar aici n-am făcut nimic pentru care să merit să fiu aruncat în închisoare.

16Când căpetenia brutarilor a văzut că Iosif a dat o interpretare îmbucurătoare, i-a zis:

‒ Și eu eram în visul meu și se făcea că pe capul meu se aflau trei coșuri de pâine. 17În coșul de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte pentru faraon, dar păsările le devorau din coșul de pe capul meu.

18Iosif i-a răspuns și i-a zis:

‒ Aceasta este interpretarea visului: cele trei coșuri înseamnă trei zile. 19Peste trei zile, faraonul îți va „înălța“ capul și te va atârna de un copac, iar păsările îți vor devora carnea.

20A treia zi, faraonul și-a sărbătorit ziua de naștere și le-a dat un ospăț tuturor slujitorilor săi. Dintre slujitorii săi, faraon a înălțat capul căpeteniei paharnicilor și pe al căpeteniei brutarilor. 21El a reașezat în slujba de paharnic pe căpetenia paharnicilor, care a pus din nou paharul în mâna faraonului, 22însă pe căpetenia brutarilor l-a atârnat de un copac, întocmai cum le interpretase Iosif. 23Dar căpetenia paharnicilor nu și-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat.

1 Cronici 10

Moartea lui Saul

(1 Sam. 31:1‑13)

1Filistenii s-au luptat cu Israel, iar bărbații lui Israel au fugit dinaintea filistenilor și au căzut răpuși pe muntele Ghilboa. 2Filistenii i-au urmărit pe Saul și pe fiii săi; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab și pe Malchi-Șua, fiii lui Saul. 3Lupta devenise înverșunată în preajma lui Saul; arcașii l-au țintit și l-au rănit. 4Atunci, Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă cu ea, ca nu cumva acești necircumciși să ajungă la mine și să mă batjocorească“. Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că s-a temut. Atunci, Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea. 5Când cel ce-i ducea armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat și el în sabia lui și a murit. 6Astfel a murit Saul împreună cu cei trei fii ai lui și cu toată Casa lui. 7Toți oamenii lui Israel, care se aflau în vale, văzând că ceilalți au fugit și că Saul și fiii săi au murit, și-au părăsit cetățile și au fugit și ei. Filistenii au venit și s-au așezat în ele.

8În ziua următoare, când filistenii au venit să-i dezbrace pe cei uciși, l-au găsit pe Saul și pe fiii săi căzuți pe muntele Ghilboa. 9L-au dezbrăcat pe Saul, i-au luat capul și armele și au trimis mesageri pe tot cuprinsul țării filistenilor, ca să ducă vestea idolilor lor și poporului. 10I-au pus armele în templul dumnezeilor lor, iar craniul i l-au atârnat în templul lui Dagon. 11Toți cei din Iabeșul Ghiladului au auzit tot ceea ce i-au făcut filistenii lui Saul. 12Atunci, toți războinicii viteji s-au ridicat, au luat trupul lui Saul și trupurile fiilor săi și le-au adus la Iabeș. Le-au îngropat oasele sub un terebint, în Iabeș, și au postit timp de șapte zile.

13Saul a murit din cauza necredincioșiei lui. El a fost necredincios față de Domnul și nu a păzit Cuvântul Domnului. De asemenea, el a întrebat pe cineva care cheamă duhurile morților, cerând călăuzire, 14și nu L-a căutat pe Domnul. De aceea El l-a omorât și i-a dat domnia lui David, fiul lui Ișai.