Matei 5

Predica de pe Munte

(5:1–7:29)

Fericirile

(Lc. 6:20‑23)

1Când a văzut Isus mulțimile, a urcat pe munte. După ce S-a așezat jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. 2El Și-a deschis gura și a început să-i învețe, zicând:

3„Fericiți sunt cei săraci în duh,

căci a lor este Împărăția Cerurilor!

4Fericiți sunt cei ce jelesc,

căci ei vor fi mângâiați!

5Fericiți sunt cei blânzi,

căci ei vor moșteni pământul!

6Fericiți sunt cei flămânzi și însetați după dreptate,

căci ei vor fi săturați!

7Fericiți sunt cei milostivi,

căci ei vor avea parte de milă!

8Fericiți sunt cei cu inima curată,

căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!

9Fericiți sunt cei împăciuitori,

căci ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu!

10Fericiți sunt cei persecutați din cauza dreptății,

căci a lor este Împărăția Cerurilor!

11Fericiți sunteți voi, când, din cauza Mea, oamenii vă insultă, vă persecută și spun tot felul de lucruri rele, mințind împotriva voastră. 12Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în Ceruri! Căci tot așa i-au persecutat și pe profeții dinaintea voastră.

Sarea pământului și lumina lumii

(Mc. 9:50; Lc. 11:33; 14:34‑35)

13Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea și-a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată? Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni.

14Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate fi ascunsă. 15Și nimeni nu aprinde o candelă ca s-o pună sub un obroc, ci o așază pe un sfeșnicar și, astfel, luminează pentru toți cei din casă. 16Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L glorifice pe Tatăl vostru Care este în Ceruri.

Isus și împlinirea Legii

(Lc. 16:17)

17Să nu credeți că am venit să distrug Legea sau Profeții. Nu am venit să distrug, ci să împlinesc. 18Căci adevărat vă spun că, atâta vreme cât nu vor trece cerul și pământul, nici măcar o iotă sau o parte a vreunei litere nu vor fi înlăturate din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile. 19Prin urmare, oricine încalcă una dintre cele mai mici din aceste porunci și îi învață pe oameni astfel, acesta va fi numit «cel mai mic» în Împărăția Cerurilor. Dar oricine le împlinește și îi învață pe oameni astfel, acesta va fi numit «mare» în Împărăția Cerurilor. 20Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor.

Despre mânie și ucidere

(Lc. 12:58‑59)

21Ați auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi!». Oricine ucide va fi supus judecății. 22Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său, fără motiv, va fi supus judecății și oricine îi va zice fratelui său: «Prostule» va fi supus judecății Sinedriului; iar cel ce-i va zice: «Nebunule» va fi supus judecății focului gheenei.

23Așa că, dacă îți aduci darul la altar, și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, 24lasă-ți darul acolo, înaintea altarului. Du-te, mai întâi, și împacă-te cu fratele tău și apoi vino și adu-ți darul.

25Încearcă să te împaci repede cu acuzatorul tău, în timp ce ești cu el pe drum, ca nu cumva acuzatorul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna gardianului închisorii și să fii aruncat apoi în închisoare! 26Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până când nu vei fi plătit și ultimul codrant!

Despre adulter

(Mt. 18:8‑9; Mc. 9:43‑48)

27Ați auzit că s-a zis: «Să nu comiți adulter!». 28Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a comis deja adulter cu ea în inima lui. 29Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l, căci este spre folosul tău să-ți piară una dintre părțile trupului, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. 30Iar dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuiești, taie-o și arunc-o, căci este spre folosul tău să-ți piară una dintre părțile trupului, și să nu-ți meargă tot trupul în gheenă.

Despre divorț

(Mt. 19:9; Mc. 10:11‑12; Lc. 16:18)

31S-a mai zis: «Oricine divorțează de soția lui să-i dea o scrisoare de despărțire». 32Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, dintr-un alt motiv decât cel al preacurviei, o împinge să comită adulter, iar cel ce se căsătorește cu o femeie divorțată comite adulter.

Despre jurăminte

33Din nou, ați auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale». 34Dar Eu vă spun să nu jurați deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu, 35nici pe pământ, pentru că este scăunașul picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. 36Să nu juri nici pe capul tău, pentru că nu poți face nici măcar un fir de păr alb sau negru. 37Vorbirea voastră să fie «Da! Da!» și «Nu! Nu!». Ce trece peste aceste cuvinte este de la cel rău.

Despre răzbunare

(Lc. 6:29‑30)

38Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte». 39Dar Eu vă spun să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci aceluia care te lovește peste obrazul drept întoarce-i-l și pe celălalt. 40Celui ce vrea să te dea în judecată și să-ți ia cămașa, lasă-i și haina, 41iar dacă cineva te obligă să mergi cu el o milă, mergi cu el două mile. 42Celui ce-ți cere dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi.

Iubirea dușmanilor

(Lc. 6:27‑28, 32‑36)

43Ați auzit că s-a zis: «Să-l iubești pe semenul tău, și să-l urăști pe dușmanul tău». 44Dar Eu vă spun: iubiți-vă dușmanii, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, faceți-le bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă persecută, 45ca să fiți astfel fii ai Tatălui vostru Care este în Ceruri. Căci El face să răsară soarele Lui peste cei răi și peste cei buni, și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. 46Căci, dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare colectorii de taxe nu fac la fel? 47Și dacă vă întâmpinați cu dragoste doar frații, ce lucru în plus faceți? Oare păgânii nu fac la fel? 48Fiți deci desăvârșiți, așa cum și Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârșit.

Osea 6

Falsa pocăință a lui Israel

1„Haideți să ne întoarcem la Domnul!

Căci El ne-a sfâșiat,

dar tot El ne va vindeca.

El ne-a lovit,

dar tot El ne va lega rana.

2Ne va învia după două zile;

a treia zi ne va ridica

și vom trăi înaintea Lui.

3Să-L cunoaștem,

să căutăm să-L cunoaștem pe Domnul!

Ivirea Lui va fi la fel de sigură ca ivirea zorilor;

El va veni la noi ca o ploaie de iarnă,

ca ploaia târzie care udă pământul“.

4„Ce să fac cu tine, Efraim?

Ce să fac cu tine, Iuda?

Dragostea voastră este ca norul de dimineață,

ca roua care dispare devreme.

5De aceea i-am tăiat în bucăți prin profeți,

i-am ucis prin cuvintele gurii Mele,

iar judecata Mea a strălucit ca lumina.

6Căci milă doresc, nu jertfă,

și cunoștință de Dumnezeu,

mai mult decât arderi-de-tot.

7Ei au încălcat legământul, ca la Adam;

acolo au fost necredincioși față de Mine.

8Ghiladul este cetatea celor ce comit nelegiuirea,

plină de urme de sânge.

9Ca tâlharii stând la pândă după un om,

așa este și ceata preoților.

Ei ucid pe drumul Șechemului;

da, ei au comis mișelii.

10Am văzut un lucru dezgustător în Casa lui Israel:

acolo Efraim s-a dedat la desfrânare

și Israel s-a întinat.

11Și pentru tine, Iuda, este pregătit un seceriș

când îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu.

Numeri 27

Fiicele lui Țelofhad și legea privind moștenirile

(Num. 36:1‑12)

1Fiicele lui Țelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparțineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța. 2Ele au stat la intrarea Cortului Întâlnirii înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor și a întregii comunități, zicând: 3„Tatăl nostru a murit în deșert. El nu a făcut parte din adunarea lui Korah, care s-a răzvrătit împotriva Domnului, ci a murit pentru păcatul lui și nu a avut niciun fiu. 4De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului său pentru că nu a avut fii? Dați-ne deci și nouă o proprietate în mijlocul fraților tatălui nostru!“.

5Moise a adus cazul lor înaintea Domnului 6și Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 7„Ce spun fetele lui Țelofhad este drept! Să le dai și lor o proprietate ca moștenire în mijlocul fraților tatălui lor și să treci asupra lor moștenirea tatălui lor.

8Iar fiilor lui Israel să le spui: «Dacă un om moare și nu are vreun fiu, moștenirea lui să treacă în proprietatea fetei lui. 9Dacă nu are nicio fată, moștenirea lui să fie dată fraților lui. 10Dacă nu are frați, moștenirea să fie dată fraților tatălui său. 11Dacă nici tatăl său nu are frați, moștenirea lui să fie dată în proprietatea rudeniei celei mai apropiate din clanul lui. Aceasta să fie o hotărâre a legii pentru fiii lui Israel, după porunca Domnului dată lui Moise»“.

Iosua, succesorul lui Moise

12 Domnul i-a zis lui Moise:

‒ Urcă-te pe muntele acesta, pe Abarim, ca să vezi țara pe care am dat-o fiilor lui Israel. 13După ce o vei privi, vei fi adăugat la poporul tău, așa cum a fost adăugat Aaron, fratele tău. 14Căci, atunci când adunarea a început să se certe, voi v-ați răzvrătit împotriva poruncii Mele, la apele din deșertul Țin, și nu ați arătat sfințenia Mea înaintea ochilor lor. (Acestea au fost apele de la Meribat-Kadeș, în deșertul Țin.)

15Moise I-a răspuns Domnului, zicând:

16‒ Fie ca Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să numească un om peste această comunitate de oameni, 17care să-i conducă și să-i îndrume, astfel încât comunitatea Domnului să nu fie ca niște oi fără păstor.

18 Domnul i-a zis lui Moise:

‒ Ia-l pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul, și pune-ți mâna peste el. 19Să-l așezi înaintea preotului Elazar și a întregii comunități și să-i dai porunci în prezența lor. 20Dă-i din autoritatea ta, pentru ca toată comunitatea fiilor lui Israel să-l asculte. 21Să stea înaintea preotului Elazar, iar acesta să întrebe pentru el, înaintea Domnului, decizia lui Urim. La porunca lui, Iosua împreună cu toți fiii lui Israel, toată comunitatea, vor trebui să iasă și, la porunca lui, vor trebui să intre.

22Moise a făcut potrivit poruncii Domnului. L-a luat pe Iosua și l-a pus înaintea preotului Elazar și a întregii comunități. 23Apoi și-a pus mâinile peste el și l-a împuternicit, așa cum spusese Domnul prin Moise.

2 Cronici 35

Celebrarea Paștelui

(2 Regi 23:21‑23)

1Iosia a sărbătorit Paștele Domnului la Ierusalim. Ei au înjunghiat mieii de Paște în a paisprezecea zi a lunii întâi. 2Iosia le-a încredințat preoților responsabilitățile lor și i-a încurajat în ce privește slujba Casei Domnului. 3El le-a vorbit leviților, care dădeau învățătură întregului Israel și care erau sfinți pentru Domnul, și le-a zis astfel:

„Puneți Chivotul cel sfânt în Casa construită de Solomon, fiul lui David, regele lui Israel. Să nu fie pentru voi o povară pe umeri! Acum, slujiți Domnului, Dumnezeul vostru, și poporului Său Israel. 4Așezați-vă potrivit familiilor voastre și potrivit cetelor voastre, după cum a scris David, regele lui Israel, și după cum a scris fiul său Solomon. 5Ocupați-vă locurile în Lăcaș, câte o parte a familiei leviților pentru fiecare ceată a clanurilor fraților voștri, cei din popor. 6Înjunghiați mieii de Paște, sfințiți-vă și pregătiți jertfele pentru frații voștri, împlinind Cuvântul Domnului dat prin Moise“.

7Iosia a oferit fiilor poporului, tuturor celor prezenți, oi, miei și iezi, toți pentru Paște, în număr de treizeci de mii, precum și trei mii de viței. Acestea erau din averea regelui. 8Căpeteniile regelui au oferit și ele de bunăvoie daruri poporului, preoților și leviților. Hilchia, Zaharia și Iehiel, conducătorii Casei lui Dumnezeu, le-au dat preoților două mii șase sute de miei pentru Paște și trei sute de viței. 9Conania și frații săi, Șemaia și Netanel, precum și Hașabia, Ieiel și Iozabad, căpetenii ale leviților, le-au dăruit leviților cinci mii de miei pentru Paște și cinci sute de vite. 10Slujba a fost pregătită, preoții și-au ocupat locurile, iar leviții s-au așezat în cete, după cum poruncise regele.

11Apoi au înjunghiat mieii de Paște. Preoții au stropit sângele, luându-l de la leviții care jupuiseră animalele. 12Au pus deoparte arderile-de-tot, ca să le dea fiilor poporului să le ofere Domnului, potrivit cetelor lor, potrivit familiilor părinților lor, după cum este scris în Cartea lui Moise. Tot așa au făcut și cu vitele. 13Au fript jertfa de Paște la foc, așa cum era scris în lege, iar celelalte jertfe sfinte le-au fiert în oale, cazane și cratițe și le-au împărțit în grabă întregului popor. 14După aceea, leviții au pregătit ce le revenea lor și preoților – căci preoții, urmașii lui Aaron, aduseseră arderile-de-tot și grăsimile până seara, astfel că leviții au trebuit să facă pregătiri de Paște atât pentru ei, cât și pentru preoți, urmașii lui Aaron.

15Cântăreții, urmașii lui Asaf, erau la locul lor, așa cum poruncise David, Asaf, Heman și Iedutun, văzătorul regelui, iar portarii erau la fiecare poartă. Ei nu au trebuit să-și întrerupă slujba, deoarece leviții, frații lor, au pregătit jertfa de Paște pentru ei.

16Astfel a fost pregătită în ziua aceea întreaga slujbă a Domnului, ca să se poată sărbători Paștele și să se poată aduce arderile-de-tot pe altarul Domnului, după porunca regelui Iosia. 17Fiii lui Israel, aflați atunci la Ierusalim, au sărbătorit Paștele și Sărbătoarea Azimelor timp de șapte zile. 18Un astfel de Paște nu se mai sărbătorise în Israel de pe vremea profetului Samuel. Niciun alt rege al lui Israel nu mai sărbătorise un Paște asemenea celui sărbătorit de Iosia alături de preoți, leviți, toți cei din Iuda și din Israel, care se aflau acolo, și locuitorii Ierusalimului. 19Acest Paște a fost sărbătorit în al optsprezecelea an al domniei lui Iosia.

Circumstanțele morții lui Iosia

(2 Regi 23:28‑30)

20După toate acestea, când Iosia pusese deja în ordine Templul, Neco, regele Egiptului, a venit să lupte împotriva Carchemișului, pe Eufrat. Iosia i-a ieșit împotrivă. 21Neco i-a trimis mesageri, zicând: „Ce am eu de-a face cu tine, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei Case cu care sunt în război, iar Dumnezeu mi-a zis să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te distrugă!“. 22Dar Iosia nu s-a întors, ci s-a deghizat ca să lupte împotriva acestuia. El nu a ascultat cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu, astfel că s-a dus să lupte în Valea Meghido. 23Arcașii l-au lovit pe regele Iosia, și regele le-a zis slujitorilor săi: „Luați-mă, căci sunt grav rănit!“. 24Slujitorii lui l-au luat din carul de luptă, l-au transportat cu un alt car al lui și l-au adus la Ierusalim. El a murit și a fost înmormântat în mormintele strămoșilor lui. Toți cei din Iuda și din Ierusalim l-au bocit pe Iosia.

25Ieremia a compus o cântare de jale pentru Iosia și, până în ziua aceasta, toți cântăreții și cântărețele amintesc de Iosia în cântările lor de jale. Ele au ajuns un obicei în Israel și s-au păstrat scrise în „Cântările de jale“.

26Celelalte fapte ale lui Iosia, faptele sale făcute cu credincioșie, așa cum scrie în Legea Domnului, 27cele dintâi și cele din urmă realizări ale lui, sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda“.