top of page
Caută

20 Ianuarie 2024



GENEZA 21 - MATEI 20



 


GENEZA 21


Nașterea lui Isaac


1Domnul Și-a adus aminte de cele ce spusese Sarei și Domnul a împlinit față de Sara ce făgăduise. 2Sara a rămas însărcinată și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. 3Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac. 4Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu. 5Avraam era în vârstă de o sută de ani la nașterea fiului său Isaac. 6Și Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.” 7Și a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da țâță la copii? Și totuși i-am născut un fiu la bătrânețe!”


Izgonirea Agarei în pustie


8Copilul s-a făcut mare și a fost înțărcat. Avraam a făcut un ospăț mare în ziua când a fost înțărcat Isaac. 9Sara a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam egipteanca Agar. 10Și a zis lui Avraam: „Izgonește pe roaba aceasta și pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.” 11Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său. 12Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhnești de cuvintele acestea, din pricina copilului și din pricina roabei tale; fă Sarei tot ce-ți cere, căci numai din Isaac va ieși o sămânță care va purta cu adevărat numele tău. 13Dar și pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămânța ta.” 14A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineață, a luat pâine și un burduf cu apă, pe care i l-a dat Agarei și i l-a pus pe umăr; i-a dat și copilul și i-a dat drumul. Ea a plecat și a rătăcit prin pustia Beer-Șeba. 15Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiș 16și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A șezut dar în fața lui la o parte, a ridicat glasul și a început să plângă. 17Dumnezeu a auzit glasul copilului, și Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar și i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. 18Scoală-te, ia copilul și ține-l de mână, căci voi face din el un neam mare.” 19Și Dumnezeu i-a deschis ochii și ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă și a dat copilului să bea. 20Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie și a ajuns vânător cu arcul. 21A locuit în pustiul Paran și mama sa i-a luat o nevastă din țara Egiptului.


Legământul lui Avraam cu Abimelec


22În vremea aceea, Abimelec, însoțit de Picol, căpetenia oștirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci. 23Jură-mi acum, aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înșela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoții mei, și că vei avea față de mine și față de țara în care locuiești ca străin aceeași bunăvoință pe care o am eu față de tine.” 24Avraam a zis: „Jur!” 25Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila robii lui Abimelec. 26Abimelec a răspuns: „Nu știu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de știre și nici eu nu aflu decât azi.” 27Și Avraam a luat oi și boi, pe care i-a dat lui Abimelec, și au făcut legământ amândoi. 28Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă. 29Și Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sunt aceste șapte mielușele pe care le-ai pus deoparte?” 30El a răspuns: „Trebuie să primești din mâna mea aceste șapte mielușele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fântâna aceasta.” 31Iată de ce locul acela se numește Beer-Șeba, căci acolo și-au jurat ei credință unul altuia. 32Astfel au făcut ei legământ la Beer-Șeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oștirii sale, și s-au întors în țara filistenilor. 33Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Șeba și a chemat acolo Numele Domnului Dumnezeului celui veșnic. 34Avraam a locuit multă vreme ca străin în țara filistenilor.


MATEI 20


Pilda lucrătorilor viei


1 Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. 2S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie. 3A ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alții stând în piață fără lucru. 4‘Duceți-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și vă voi da ce va fi cu dreptul.’ Și s-au dus. 5A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. 6Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând în piață și le-a zis: ‘De ce stați aici toată ziua fără lucru?’ 7Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.’ ‘Duceți-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și veți primi ce va fi cu dreptul.’ 8Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.’ 9Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat, fiecare, câte un leu. 10Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. 11După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului 12și ziceau: ‘Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei.’ 13Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ție nu-ți fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? 14Ia-ți ce ți se cuvine și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție. 15Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’ 16Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.

Isus vestește moartea și învierea Sa


17Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis: 18„Iată că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte 19și-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”


Cererea fiilor lui Zebedei


20Atunci, mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, și I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. 21El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Poruncește”, I-a zis ea, „ca, în Împărăția Ta, acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta și altul la stânga Ta.” 22Drept răspuns, Isus a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei. 23Și El le-a răspuns: „Este adevărat că veți bea paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a ședea la dreapta și la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.” 24Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi frați. 25Isus i-a chemat și le-a zis: „Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. 26Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; 27și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. 28Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”


Doi orbi vindecați la Ierihon


29Când au ieșit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus. 30Și doi orbi ședeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus și au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 31Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 32Isus S-a oprit, i-a chemat și le-a zis: „Ce vreți să vă fac?” 33„Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!” 34Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor și îndată orbii și-au căpătat vederea și au mers după El.


0 comentarii

24 Mai

23 Mai

22 Mai

Comments


bottom of page