20 Iulie

Judecatori 4, Fapte 8

JUDECĂTORII 4

Debora și Barac

1Copiii lui Israel iarăși au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud. 2Și Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Hațor. Căpetenia oștirii lui era Sisera și locuia la Haroșet-Goim. 3Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier și de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel. 4Pe vremea aceea, judecător în Israel era Debora, prorocița, nevasta lui Lapidot. 5Ea ședea sub finicul Deborei, între Rama și Betel, în muntele lui Efraim, și copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecați. 6Ea a trimis să cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeș-Neftali, și i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului și ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali și din copiii lui Zabulon; 7voi trage spre tine, la pârâul Chison, pe Sisera, căpetenia oștirii lui Iabin, împreună cu carele și oștile lui, și-l voi da în mâinile tale.’” 8Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce.” 9Ea a răspuns: „Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei.” Și Debora s-a sculat și s-a dus cu Barac la Chedeș. 10Barac a chemat pe Zabulon și Neftali la Chedeș; zece mii de oameni mergeau în urma lui și Debora a plecat cu el. 11Heber, Chenitul, se despărțise de cheniți, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, și își întinsese cortul până la stejarul Țaanaim, lângă Chedeș. 12Au dat de știre lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Taborului. 13Și, de la Haroșet-Goim, Sisera și-a strâns spre pârâul Chisonului toate carele, nouă sute de care de fier, și tot poporul care era cu el. 14Atunci, Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul merge înaintea ta.” Și Barac s-a repezit de pe muntele Taborului cu zece mii de oameni după el. 15Domnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuțișul sabiei, pe Sisera, toate carele lui și toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui și a fugit pe jos. 16Barac a urmărit carele și oștirea până la Haroșet-Goim, și toată oștirea lui Sisera a căzut sub ascuțișul sabiei, fără să fi rămas un singur om.

Sisera este ucis de Iael

17Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul, căci între Iabin, împăratul Hațorului, și casa lui Heber, Chenitul, era pace. 18Iael a ieșit înaintea lui Sisera și i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine și nu te teme.” El a intrat la ea în cort și ea l-a ascuns sub o învelitoare. 19El i-a zis: „Dă-mi, te rog, puțină apă să beau, căci mi-e sete.” Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat să bea și l-a acoperit. 20El i-a mai zis: „Stai la ușa cortului și, dacă vine cineva și te întreabă: ‘Este cineva aici?’, să răspunzi: ‘Nu.’” 21Iael, nevasta lui Heber, a luat un țăruș de-al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el și i-a bătut țărușul în tâmplă, așa că a răspuns adânc în pământ. El adormise adânc și era rupt de oboseală și a murit. 22Pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieșit înainte și i-a zis: „Vino, și-ți voi arăta pe omul pe care-l cauți.” El a intrat la ea și iată că Sisera stătea întins, mort, cu țărușul bătut în tâmplă. 23În ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel. 24Și mâna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, până ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.

FAPTELE APOSTOLILOR 8

Prigonirea creștinilor

1Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei. 2Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan și l-au jelit cu mare tânguire. 3Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță. 4Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. 5Filip s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos. 6Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. 8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. 10Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare.” 11Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei. 13Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau.

Petru și Ioan în Samaria

14Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. 16Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. 17Atunci, Petru și Ioan au pus mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. 18Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani 19și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.” 20Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! 21Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. 22Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință, 23căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii.” 24Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis.” 25După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Filip și famenul etiopian

26Un înger al Domnului a vorbit lui Filip și i-a zis: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza și care este pustiu.” 27Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine, 28se întorcea de acolo și ședea în carul lui și citea pe prorocul Isaia. 29Duhul a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acesta!” 30Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?” 31Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el. 32Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; 33în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pământ.” 34Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” 35Atunci, Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus. 36Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” 37Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” 38A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. 39Când au ieșit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, 40Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea.