Luca 16

Pilda administratorului nedrept

1Apoi le-a zis ucenicilor:

‒ Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că-i risipește averea. 2El l-a chemat și i-a zis: „Ce înseamnă lucrul acesta pe care-l aud despre tine? Dă socoteală de administrația ta, pentru că nu mai poți fi administrator!“. 3Administratorul și-a zis: „Ce să fac, pentru că stăpânul meu va lua administrația de la mine? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerșesc – mi-e rușine. 4Știu ce-o să fac, pentru ca, atunci când voi fi îndepărtat din administrație, ei să mă primească în casele lor!“.

5I-a chemat, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său și i-a zis primului: „Cât îi datorezi stăpânului meu?“. 6Acela i-a răspuns: „O sută de bați de ulei de măsline“. El i-a zis: „Ia-ți registrul, așază-te repede și scrie cincizeci!“. 7A zis apoi altuia: „Dar tu, cât îi datorezi?“. Acela i-a răspuns: „O sută de cori de grâu“. El i-a zis: „Ia-ți zapisul și scrie optzeci!“.

8Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu perspicacitate. Căci fiii veacului acestuia sunt mai isteți față de propria lor generație, decât fiii luminii.

9Și Eu vă spun: faceți-vă prieteni cu ajutorul bogăției nedrepte, pentru ca, atunci când ea va înceta să mai fie, aceștia să vă primească în corturile veșnice! 10Cine este credincios în lucrul cel mai mic, este credincios și în cel mare, și cine este nedrept în lucrul cel mai mic, este nedrept și în cel mare. 11Așadar, dacă n-ați fost credincioși în ce privește bogăția nedreptății, cine v-o va încredința pe cea adevărată? 12Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și bogăției.

14Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea și își băteau joc de El.

15Dar El le-a zis:

‒ Voi sunteți cei ce vă îndreptățiți pe voi înșivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile! Căci ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Alte învățături

(Mt. 11:12‑13; 5:18, 31‑32)

16Legea și Profeții au ținut până la Ioan. De atunci încoace se vestește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și fiecare dă năvală în ea. 17Este mai ușor să treacă cerul și pământul, decât să cadă o parte a vreunei litere a Legii!

18Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter, iar cel care se căsătorește cu o femeie divorțată de soțul ei comite adulter.

Bogatul și Lazăr

19Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și se bucura de lux în fiecare zi. 20La poarta lui zăcea cineva sărac, pe nume Lazăr, care era plin de bube 21și care tânjea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Până și câinii veneau și-i lingeau bubele.

22Săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi și bogatul și a fost înmormântat. 23În Locuința Morților, unde se afla în chinuri, și-a ridicat ochii și l-a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul acestuia. 24Atunci el, strigând, a zis: „Tată Avraam, ai milă de mine și trimite-l pe Lazăr să-și umezească vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!“.

25Însă Avraam a zis: „Copile, amintește-ți că, în viața ta, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele, așa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. 26Pe lângă toate acestea, între noi și voi a fost așezată o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, și nici cei de acolo să nu poată trece la noi“.

27El a zis: „Atunci, te rog, tată Avraam, să-l trimiți în casa tatălui meu, 28căci am cinci frați, ca să-i avertizeze, așa încât să nu vină și ei în locul acesta de chin!“.

29Însă Avraam a zis: „Îi au pe Moise și pe Profeți. Să asculte de ei!“.

30Dar el a zis: „Nu, tată Avraam, ci dacă se duce la ei cineva dintre cei morți, atunci se vor pocăi!“.

31Însă Avraam i-a zis: „Dacă nu ascultă de Moise și de Profeți, nu vor fi convinși nici dacă învie cineva dintre cei morți!“.

Luca 17

Despre păcat, credință și datorie

(Mt. 18:6‑7, 15, 21‑22; Mc. 9:42)

1Le-a zis apoi ucenicilor Săi:

‒ Este imposibil să nu vină prilejurile de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! 2Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să-l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți! 3Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l, iar dacă se pocăiește, iartă-l! 4Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să-l ierți!

5Apostolii I-au zis Domnului:

‒ Mărește-ne credința!

6Domnul le-a răspuns:

‒ Dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare!“, iar el v-ar asculta.

7Cine dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază-te să mănânci!“? 8Nu-i va zice mai degrabă: „Pregătește-mi ceva să mănânc și fii gata să-mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“? 9Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s-a poruncit? Nu cred. 10Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi neînsemnați. Am făcut ceea ce eram datori să facem“.

Ezra 10

Mărturisirea păcatelor și pocăința poporului

1În timp ce Ezra se ruga și mărturisea toate acestea, plângând și stând plecat în fața Casei lui Dumnezeu, s-a strâns la el o mare adunare de bărbați, de femei și de copii din Israel, căci poporul plângea amarnic. 2Atunci Șecania, fiul lui Iehiel, dintre urmașii lui Elam, a luat cuvântul și i-a zis lui Ezra: „I-am fost necredincioși Dumnezeului nostru, căsătorindu-ne cu femei străine, care fac parte din popoarele țării! Dar, în pofida acestui lucru, încă mai există speranță pentru Israel! 3Să încheiem acum un legământ cu Dumnezeul nostru, angajându-ne să alungăm toate femeile acestea și pe cei ce li s-au născut, potrivit cu sfatul stăpânului meu și a celor ce se tem de porunca Dumnezeului nostru. Să se facă după Lege. 4Ridică-te, căci este obligația ta, iar noi vom fi alături de tine! Fii tare și lucrează!“.

5Ezra s-a ridicat și le-a cerut căpeteniilor preoților și ale leviților și întregului Israel să jure că vor face ce s-a hotărât. Și ei au jurat. 6Ezra s-a retras dinaintea Casei lui Dumnezeu și s-a dus în camera lui Iehohanan, fiul lui Eliașib. Când a intrat acolo, n-a mâncat pâine și n-a băut apă, căci jelea din cauza necredincioșiei celor ce fuseseră în exil. 7Au răspândit în Iuda și în Ierusalim vestea ca toți fiii exilului să se strângă la Ierusalim, 8urmând ca, în conformitate cu sfatul căpeteniilor și al bătrânilor, toți aceia care nu vor veni în trei zile să fie deposedați de toate bunurile și să fie separați de adunarea celor întorși din exil.

9În trei zile, toți bărbații lui Iuda și ai lui Beniamin s-au strâns la Ierusalim; era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea în locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurând din cauza veștii și din cauza ploilor.

10Preotul Ezra s-a ridicat și le-a zis:

‒ Ați fost necredincioși și v-ați căsătorit cu femei străine, adăugând astfel la vina lui Israel. 11Dați glorie acum Domnului, Dumnezeul strămoșilor voștri, și împliniți voia Lui! Separați-vă de popoarele din țară și de femeile străine.

12Toată adunarea a răspuns cu glas tare:

‒ Vom face precum ne-ai spus. 13Poporul însă este numeros, iar vremea este ploioasă și nu putem sta afară. De altfel, aceasta nu este o treabă de o zi sau două, căci sunt mulți printre noi care au păcătuit în această privință. 14Să rămână căpeteniile noastre în locul întregii adunări. Apoi, toți aceia din cetățile noastre, care și-au luat femei străine, să vină la date stabilite împreună cu bătrânii și cu judecătorii din fiecare cetate, până când mânia Dumnezeului nostru, care a venit asupra noastră din cauza acestui păcat, se va retrage de la noi.

15Doar Ionatan, fiul lui Asael, și Iahzeia, fiul lui Tikva, au stat împotriva acestei hotărâri, ei fiind susținuți de Meșulam și de levitul Șabtai. 16Fiii exilului au făcut întocmai. I-au pus deoparte pe preotul Ezra și pe căpeteniile părintești, potrivit familiilor părinților lor, toți desemnați pe nume, și s-au așezat să cerceteze problema în prima zi a lunii a zecea. 17În prima zi a lunii întâi, au terminat de cercetat pe toți bărbații care se căsătoriseră cu femei străine.

Problema căsătoriilor mixte

18Dintre urmașii preoților, iată-i pe cei pe care i-au găsit căsătoriți cu femei străine:

Dintre urmașii lui Iosua, fiul lui Ioțadak, și dintre frații săi:

Maaseia, Eliezer, Iarib și Ghedalia. 19Ei s-au înțeles să le alunge pe soțiile lor și au adus pentru vina lor un berbec din turmă ca jertfă pentru vină.

20Dintre urmașii lui Imer:

Hanani și Zebadia;

21dintre urmașii lui Harim:

Maaseia, Ilie, Șemaia, Iehiel și Uzia;

22dintre urmașii lui Pașhur:

Elioenai, Maaseia, Ismael, Netanel, Iozabad și Elasa;

23dintre leviți:

Iozabad, Șimei, Chelaia, numit și Chelita, Petahia, Iuda și Eliezer;

24dintre cântăreți:

Eliașib;

dintre portari:

Șalum, Telem și Uri.

25Dintre ceilalți din Israel:

Dintre urmașii lui Paroș:

Ramia, Izia, Malchia, Miyamin, Elazar, Malchia și Benaia.

26Dintre urmașii lui Elam:

Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot și Ilie.

27Dintre urmașii lui Zatu:

Elioenai, Eliașib, Matania, Ieremot, Zabad și Aziza.

28Dintre urmașii lui Bebai:

Iehohanan, Hanania, Zabai și Atlai.

29Dintre urmașii lui Bani:

Meșulam, Maluh, Adaia, Iașub, Șeal și Ieremot.

30Dintre urmașii lui Pahat-Moab:

Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Bețalel, Binui și Manase.

31Dintre urmașii lui Harim:

Eliezer, Ișia, Malchia, Șemaia, Simeon, 32Beniamin, Maluh și Șemaria.

33Dintre urmașii lui Hașum:

Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase și Șimei.

34Dintre urmașii lui Bani:

Maadai, Amram, Uel, 35Benaia, Bedia, Cheluhu, 36Vania, Meremot, Eliașib, 37Matania, Matnai, Iaasai, 38Bani, Binui, Șimei, 39Șelemia, Natan, Adaia, 40Mahnadebai, Șașai, Șarai, 41Azarel, Șelemia, Șemaria, 42Șalum, Amaria și Iosif.

43Dintre urmașii lui Nebo:

Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioel și Benaia.

44Toți aceștia se căsătoriseră cu femei străine, și unii chiar avuseseră fii cu ele.

Eclesiastul 6

1Există un rău pe care l-am văzut sub soare, un mare rău pentru fiii oamenilor. 2Dumnezeu îi dă unui om bogăție, averi și glorie, așa încât nu-i lipsește nimic din ceea ce-și dorește, însă Dumnezeu nu-i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deșertăciune și un rău tulburător!

3Dacă unui om i s-ar naște o sută de copii și el ar trăi mulți ani, iar zilele anilor lui i s-ar înmulți, dar sufletul lui nu s-ar sătura de fericire și n-ar avea parte nici măcar de înmormântare, eu zic că îi este mai bine unui avorton, decât îi este lui. 4Căci aceasta vine în zadar și pleacă în întuneric, iar numele îi rămâne acoperit în întuneric. 5Deși n-a văzut și n-a cunoscut soarele, totuși, este mai multă liniște pentru aceasta, decât pentru celălalt, 6chiar dacă celălalt ar fi trăit de două ori o mie de ani, dar fără să fi văzut fericirea. Oare nu merg toate într-un singur loc?

7Toată munca omului este pentru a se hrăni;

totuși, pofta lui rămâne neîmplinită.

8Căci ce avantaj are înțeleptul față de cel nesăbuit?

Ce avantaj are săracul,

știind cum să se poarte înaintea celor vii?

9Mai bine ce vezi cu ochii,

decât să umbli după pofte.

Dar și aceasta este deșertăciune

și goană după vânt.

10Ceea ce există de mult timp și-a primit deja numele

și ceea ce este un om se știe deja;

el nu se poate judeca cu Cel Ce este mai tare decât el.

11Cu cât sunt mai numeroase cuvintele,

cu atât este mai mare deșertăciunea!

Și ce folos are omul din aceasta?

12Cine știe ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viață, în zilele vieții lui deșarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?

Ezechiel 16

Ierusalimul, mireasa necredincioasă a lui Dumnezeu

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, fă-i cunoscute Ierusalimului urâciunile 3și spune-i: «Așa vorbește Stăpânul Domn către Ierusalim: prin origine și naștere ești din țara canaaniților: tatăl tău era amorit, iar mama ta – hitită. 4La nașterea ta, în ziua în care te-ai născut, buricul tău nu a fost tăiat, nu ai fost scăldată în apă, ca să fii curățată, nu ai fost frecată cu sare și nici înfășurată în scutece. 5Nimănui nu i-a fost milă și nu s-a îndurat de tine ca să-ți facă unul dintre aceste lucruri. Ai fost aruncată pe câmp, pentru că ai fost disprețuită chiar din ziua în care te-ai născut.

6Atunci Eu am trecut pe lângă tine și te-am văzut zbătându-te în propriul tău sânge. Și, în timp ce tu erai în sângele tău, ți-am zis: ‘Trăiește!’. Da, în timp ce tu erai în sângele tău, Eu ți-am zis: ‘Trăiește!’. 7Te-am făcut să te înmulțești ca florile câmpului. Ai crescut, te-ai făcut mare și te-ai gătit cu podoabe. Sânii ți s-au rotunjit și ți-a crescut părul. Dar erai tot goală și neacoperită.

8Când am trecut pe lângă tine, M-am uitat la tine și iată că îți venise vremea, vremea dragostei. Atunci Mi-am întins peste tine poala hainei Mele, ți-am acoperit goliciunea, am făcut un jurământ față de tine și am intrat în legământ cu tine, zice Stăpânul Domn. Și ai devenit a Mea.

9Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sângele de pe tine și te-am uns cu ulei. 10Te-am îmbrăcat cu haine brodate, te-am încălțat cu sandale din piele trainică, te-am îmbrăcat cu in subțire și te-am gătit cu mătase. 11Te-am împodobit cu podoabe, ți-am pus brățări la mâini și lănțișor la gât. 12Ți-am dat inel pentru nas, ți-am pus cercei la urechi și coroană frumoasă pe cap. 13Astfel, ai fost împodobită cu aur, cu argint și cu veșminte scumpe de in subțire și din mătase. Ai mâncat făină aleasă, miere și ulei. Te-ai făcut tot mai frumoasă și ai ajuns chiar regină. 14Ți-ai făcut un nume printre națiuni datorită frumuseții tale, căci aceasta era desăvârșită datorită măreției Mele cu care te învăluisem, zice Stăpânul Domn.

15Dar te-ai încrezut în frumusețea ta și te-ai prostituat pe măsura renumelui tău. Ți-ai revărsat desfrânările asupra tuturor trecătorilor și frumusețea ta a devenit a fiecăruia. 16Ai luat din hainele tale, ți-ai făcut înălțimi viu colorate și te-ai prostituat pe haine. Așa ceva nu s-a mai întâmplat și nu se va mai întâmpla vreodată. 17Ți-ai luat podoabele tale frumoase din aur și din argint, pe care Eu ți le dădusem, ți-ai făcut chipuri de bărbați și te-ai prostituat cu ele. 18Ți-ai luat apoi hainele brodate, ca să le acoperi, iar uleiul și tămâia Mea le-ai pus înaintea lor. 19Hrana Mea pe care ți-o dădusem – făina aleasă, uleiul și mierea pe care ți le dădusem să le mănânci – le-ai închinat lor, ca să le fie o aromă plăcută. Așa s-a întâmplat, zice Stăpânul Domn.

20Ai luat fiii și fiicele pe care Mi-i născuseși și i-ai sacrificat pentru ei ca dar de mâncare. Și acestea sunt numai o parte din desfrânările tale. 21Mi-ai înjunghiat fiii și i-ai dat lor, sacrificându-i în foc în cinstea acestora. 22În mijlocul tuturor urâciunilor și desfrânărilor tale, nu ți-ai amintit de zilele tinereții, când erai goală și te zbăteai în propriul tău sânge.

23Vai! Vai de tine, zice Stăpânul Domn. După toate relele pe care le-ai făcut, 24ți-ai mai construit și un sanctuar înalt și ți-ai făcut câte o înălțime în fiecare piață. 25La capătul fiecărei străzi ți-ai construit o înălțime și ți-ai făcut disprețuită frumusețea, desfăcându-ți picioarele înaintea fiecărui trecător și înmulțindu-ți desfrânările. 26Te-ai prostituat cu egiptenii, vecinii tăi cu trupul plin de vlagă, și ți-ai înmulțit desfrânările, ca să Mă mânii. 27De aceea, iată, Mi-am întins mâna împotriva ta și ți-am redus partea hotărâtă ție. Te-am dat pe mâna celor ce te urau, adică a filistencelor, care până și ele s-au rușinat de calea ta desfrânată. 28Apoi te-ai prostituat și cu asirienii, pentru că erai nesătulă. Te-ai prostituat, dar tot nu te-ai săturat. 29Ți-ai înmulțit desfrânările cu Caldeea, țara negustorilor, dar nici cu aceasta nu te-ai săturat.

30Cât de decăzută trebuie să-ți fie inima, zice Stăpânul Domn, de ai făcut toate aceste lucruri, întocmai ca o prostituată nerușinată! 31Totuși, când ți-ai construit sanctuare înalte la fiecare capăt de stradă și ți-ai făcut înălțimi în fiecare piață, nu ai fost ca o prostituată, căci ai luat în derâdere plata, 32ci ai fost ca o soție adulteră care-i preferă pe străini în locul soțului ei. 33Tuturor prostituatelor li se dau daruri, dar în cazul tău tu ai fost cea care ai dat cadouri tuturor amanților tăi. Le-ai dat mită ca să vină la tine din toate părțile, pentru desfrânare. 34În ce privește desfrânările tale, ai fost diferită de celelalte femei, pentru că tu nu ai avut căutare ca prostituată, căci, în loc să primești plată, ai dat plată. De aceea ai fost diferită.

35Prin urmare, prostituato, ascultă Cuvântul Domnului! 36Așa vorbește Stăpânul Domn: pentru că ți-ai dat frâu liber poftei și ți-ai expus goliciunea prin desfrânările tale cu amanții și cu toți idolii urâciunilor tale, cărora le-ai dat sângele fiilor tăi, 37de aceea, iată, îi voi aduna pe toți amanții în care ți-ai găsit plăcerea, pe toți aceia pe care i-ai iubit și pe toți aceia pe care i-ai urât. Îi voi aduna împotriva ta din toate părțile și îți voi expune goliciunea înaintea lor. Și, astfel ei îți vor vedea toată goliciunea. 38Te voi judeca sub acuzația de adulter și vărsare de sânge, și vei gusta cât de sângeroasă este furia și gelozia Mea. 39Te voi da în mâinile lor, astfel că ei îți vor dărâma sanctuarele cele înalte, îți vor zdrobi înălțimile, te vor dezbrăca de hainele tale, îți vor lua podoabele tale frumoase și te vor lăsa goală și neacoperită. 40Vor veni împotriva ta în grup, te vor omorî cu pietre și te vor tăia cu săbiile. 41Îți vor da foc caselor și te vor judeca înaintea ochilor multor femei. Voi pune astfel capăt prostituției tale și nu îți vei mai plăti iubiții. 42Apoi voi da odihnă furiei Mele îndreptate împotriva ta și voi îndepărta de la tine gelozia Mea; Mă voi liniști și nu voi mai fi mânios.

43Pentru că nu ți-ai amintit de zilele tinereții tale, ci M-ai stârnit prin toate aceste lucruri, iată, îți voi întoarce calea asupra capului tău, zice Stăpânul Domn. Nu tu ai adăugat desfrânări la toate urâciunile tale?

44Iată că toți cei ce spun zicători, vor spune despre tine următoarea zicală: ‘Cum e mama, așa este și fata!’. 45Tu ești fata mamei tale, care și-a detestat soțul și fiii, și ești sora surorilor tale, care și-au detestat soții și fiii. Mama voastră a fost hitită, iar tatăl vostru – amorit. 46Sora ta cea mare a fost Samaria. Ea locuia la nord de tine împreună cu fetele ei. Sora ta cea mică a fost Sodoma. Ea locuia la sud de tine împreună cu fetele ei. 47Tu nu numai că ai umblat pe căile lor și ai comis urâciunile lor, ci, în scurt timp, te-ai pervertit mai mult decât ele în toate căile tale. 48Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că sora ta, Sodoma, și fetele ei n-au făcut ceea ce tu și fetele tale ați făcut.

49Iată care a fost nelegiuirea Sodomei, sora ta: ea și fetele ei erau mândre, îmbuibate de hrană și trăiau în lâncezeală și nepăsare. Ele nu sprijineau mâna săracului și a nevoiașului. 50S-au mândrit și au comis urâciuni înaintea Mea. Când am văzut lucrul acesta, le-am îndepărtat. 51Iar Samaria n-a făcut nici jumătate din păcatele tale. Urâciunile tale au fost mai multe decât ale lor. Prin toate urâciunile pe care le-ai comis, le-ai făcut pe surorile tale să pară drepte în comparație cu tine. 52De aceea, poartă-ți și tu rușinea, fiindcă le-ai făcut pe surorile tale să pară drepte! Căci păcatele tale, care te-au făcut mai demnă de dispreț decât ele, le-au făcut pe ele să pară mai drepte decât tine! Acum, acoperă-te și tu de rușine și poartă-ți rușinea, căci le-ai făcut pe surorile tale să pară drepte!

53Îi voi aduce însă înapoi atât pe captivii lor – pe captivii Sodomei și ai fetelor ei și pe captivii Samariei și ai fetelor ei – cât și pe captivii tăi alături de ei, 54ca și tu să-ți porți rușinea și să-ți fie rușine pentru tot ce ai făcut! Le vei fi astfel un motiv de mângâiere. 55Când sora ta, Sodoma, împreună cu fetele ei, se vor întoarce la starea lor de dinainte, iar sora ta, Samaria, împreună cu fetele ei, se vor întoarce la starea lor de dinainte, atunci te vei întoarce și tu împreună cu fetele tale, la starea voastră de dinainte. 56Nu aminteai nimic de Sodoma, sora ta, în ziua mândriei tale, 57înainte de a ți se descoperi răutatea. Acum însă, tu ești de batjocura fetelor Edomului și a tuturor vecinelor lor, a fetelor filistenilor, a celor ce te disprețuiesc de pretutindeni! 58Vei purta acum pedeapsa pentru desfrânarea ta și pentru urâciunile tale, zice Domnul».

Promisiunea unui legământ veșnic

59Așa vorbește Stăpânul Domn: «Îți voi face la fel cum ai făcut și tu, care ai disprețuit jurământul, rupând legământul. 60Dar Îmi voi aminti de legământul făcut cu tine în tinerețea ta și voi încheia cu tine un legământ veșnic. 61Atunci îți vei aminti de căile tale și-ți va fi rușine când le vei primi pe sora ta cea mare și pe sora ta cea mică. Ți le voi da ca surori, dar nu pe temeiul legământului Meu făcut cu tine. 62Eu voi încheia legământul Meu cu tine și vei ști astfel că Eu sunt Domnul. 63Când voi face ispășire pentru tot ce ai făcut, îți vei aduce aminte de trecutul tău, îți va fi rușine și nu vei mai deschide niciodată gura din cauza umilinței în care te vei afla, zice Stăpânul Domn»“.