Ezechiel 24

Cazanul ruginit

1În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, scrie data zilei de azi, chiar a acestei zile, deoarece chiar în această zi împăratul Babilonului s-a năpustit asupra Ierusalimului. 3Rostește o pildă cu privire la această Casă răzvrătită și spune-i: «Așa vorbește Stăpânul Domn:

‘Pune cazanul, pune-l

și toarnă apă în el!

4Pune în el bucăți de carne,

cele mai bune bucăți: coapsa și umărul.

Umple-l cu cele mai bune oase!

5Să fie luat ce-i mai bun din turmă.

Îngrămădește apoi oase sub el

și fă-l să fiarbă în clocot,

ca să fiarbă oasele din el!’.

6Căci așa vorbește Stăpânul Domn:

‘Vai de cetatea vărsătoare de sânge,

cazanul care are rugină pe el

și de pe care nu iese rugina.

Să se scoată pe rând bucățile din el,

fără să se tragă la sorți.

7Căci sângele pe care l-a vărsat ea este în mijlocul ei.

L-a pus pe stânca goală;

nu l-a vărsat pe pământ,

ca să-l acopere apoi cu țărână.

8Ca să-Mi arăt furia, ca să Mă răzbun,

i-am vărsat sângele pe stânca goală,

astfel încât să nu fie acoperit’.

9De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn:

‘Vai de cetatea cea vărsătoare de sânge!

Dar și Eu voi mări grămada de lemne.

10Îngrămădește multe lemne,

aprinde focul,

fierbe bine carnea,

amestecă în zeamă

și lasă până vor arde și oasele!

11Apoi așază cazanul gol pe cărbuni,

ca să se încălzească, să i se încingă arama

și, astfel, să se topească necurăția de pe el

și să i se șteargă rugina.

12Eforturile au fost în zadar;

rugina lui cea multă n-a ieșit de pe el.

În foc cu rugina lui!

13În necurăția ta este desfrânare. Pentru că am vrut să te curățesc, dar tu nu te-ai curățit de necurăția ta, nu vei mai fi curățită până când nu-Mi voi potoli furia față de tine.

14Eu, Domnul, am vorbit! A venit vremea și voi face întocmai! Nu te voi cruța, nu voi avea milă și nu-Mi va părea rău! Vei fi judecată după căile și faptele tale, zice Stăpânul Domn’»“.

Moartea soției lui Ezechiel

15Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 16„Fiul omului, iată, ți-o voi lua, printr-o singură lovitură, pe cea plăcută ochilor tăi. Tu însă să nu bocești, să nu plângi și să nu-ți dea lacrimile! 17Gemi în tăcere, dar nu jeli ca pentru cei morți. Leagă-ți turbanul și pune-ți sandalele în picioare. Să nu-ți acoperi barba și să nu mănânci pâinea oamenilor“.

18Am vorbit poporului dimineața, iar seara mi-a murit soția. A doua zi, dimineața, am făcut cum mi s-a poruncit.

19Poporul m-a întrebat:

‒ Nu vrei să ne lămurești ce înseamnă ceea ce faci?

20Eu le-am răspuns:

‒ Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis: 21„Spune-i Casei lui Israel: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Iată, voi lăsa să fie întinat Sfântul Meu Lăcaș, mândria puterii voastre, plăcerea ochilor voștri și delectarea sufletului vostru, iar fiii voștri și fiicele voastre, pe care îi veți fi lăsat în urmă, vor cădea uciși de sabie. 22Atunci veți face și voi cum am făcut eu. Nu vă veți acoperi barba și nu veți mânca pâinea oamenilor. 23Veți purta turban pe cap și sandale în picioare, nu veți jeli și nici nu veți plânge, ci veți putrezi în nelegiuirile voastre și veți geme unul către altul. 24Ezechiel va fi pentru voi un semn. Tot ceea ce a făcut el, veți face și voi. Când se vor întâmpla acestea, veți ști că Eu sunt Stăpânul Domn’».

25Tu însă, fiul omului, în ziua când voi lua de la ei puterea lor, bucuria, măreția lor, plăcerea ochilor lor și ceea ce le înalță sufletul, pe fiii lor și pe fetele lor, 26în ziua aceea, va veni un fugar la tine ca să te înștiințeze. 27În ziua aceea, când va veni fugarul, ți se va deschide și ție gura, vei vorbi și nu vei mai fi mut. Vei fi astfel un semn pentru popor și ei vor ști că Eu sunt Domnul“.

Psalmii 71

1În Tine, Doamne, mă adăpostesc!

Să nu fiu făcut de rușine niciodată!

2În dreptatea Ta, salvează-mă și scapă-mă!

Pleacă-Ți urechea spre mine și mântuiește-mă.

3Fii pentru mine o stâncă, o locuință,

la care să vin mereu.

Tu poruncești să fiu salvat,

căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea.

4Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău,

din brațul celui nedrept și crud.

5Tu ești speranța mea, Stăpâne Doamne,

ești încrederea mea încă din tinerețe.

6M-am sprijinit pe Tine încă din pântec:

Tu m-ai desprins din pântecul mamei mele;

în Tine este motivul meu de laudă întotdeauna.

7Pentru mulți, am ajuns ca un semn prevestitor,

dar Tu ești adăpostul meu cel trainic.

8Gura-mi este plină de lauda Ta;

toată ziua vorbesc despre splendoarea Ta.

9Nu mă alunga la bătrânețe!

Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,

10căci dușmanii mei vorbesc împotriva mea

și cei ce încearcă să-mi ia viața conspiră împreună,

11zicând: „L-a părăsit Dumnezeu!

Urmăriți-l și prindeți-l, căci nu mai are scăpare!“.

12Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine!

Dumnezeul meu, vino repede în ajutorul meu!

13Să fie făcuți de rușine! Să piară

acuzatorii sufletului meu!

Să-i înfășoare disprețul și rușinea

pe cei care îmi vor răul.

14Eu însă voi continua să sper

și Te voi lăuda tot mai mult.

15Gura mea va istorisi despre dreptatea

și mântuirea Ta toată ziua,

chiar dacă nu le cunosc marginile.

16Voi veni și voi proclama faptele Tale grandioase, Stăpâne Doamne,

voi vesti dreptatea Ta și numai a Ta.

17Dumnezeule, m-ai învățat încă din tinerețea mea,

iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi.

18Dumnezeule, nu mă părăsi

nici chiar atunci când voi fi bătrân și cu părul cărunt.

Nu mă părăsi, până voi vesti puterea Ta generației următoare

și măreția Ta tuturor celor ce vor veni.

19Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer.

Tu ai înfăptuit lucruri mari.

Dumnezeule, cine este ca Tine?

20Deși m-ai făcut să văd necazuri multe și amare,

Tu îmi vei da din nou viață.

Chiar și din adâncimile pământului

mă vei scoate din nou.

21Îmi vei reface onoarea

și mă vei mângâia.

22Iar eu Îți voi mulțumi cu harfa

pentru credincioșia Ta, Dumnezeul meu!

Voi cânta din liră spre lauda Ta,

Sfântul lui Israel!

23Buzele mele vor striga de bucurie când voi cânta spre lauda Ta,

iar sufletul meu, pe care l-ai răscumpărat, va cânta și el.

24Limba mea, de asemenea,

va vesti toată ziua dreptatea Ta,

căci cei ce-mi voiau răul

au fost făcuți de rușine și de râs.