Eclesiastul 9 - Titus 1

Eclesiastul 9

Aceeași soartă pentru toți

1Da, mi-am îndemnat inima să înțeleagă toate aceste lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am înțeles că oamenii drepți, oamenii înțelepți și lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu știe dacă îl așteaptă dragoste sau ură. Tot ce-l așteaptă în viitor îi este necunoscut. 2Pe toți îi așteaptă o singură soartă:

pe cel drept ca și pe cel rău,

pe cel bun și curat ca și pe cel necurat,

pe cel ce aduce jertfe ca și pe cel ce nu aduce jertfe,

pe cel bun ca și pe cel păcătos,

pe cel ce jură ca și pe cel ce se teme să facă un jurământ.

3Acesta este un rău în tot ce se face sub soare, și anume că toți au aceeași soartă. Mai mult, inima fiilor omului este plină de rău. Este atâta nebunie în inima lor în timpul vieții lor; apoi se duc la cei morți. 4Dar pentru cine se află printre toți cei vii, mai există speranță, căci mai bine un câine viu, decât un leu mort.

5Cei vii știu cel puțin că vor muri,

însă cei morți nu mai știu nimic.

Nu mai au parte de nicio plată.

Până și amintirea le este dată uitării,

6la fel cum și dragostea lor, ura lor și

gelozia lor au pierit demult.

Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic

din tot ceea ce se face sub soare.

7Mănâncă-ți cu bucurie pâinea și bea-ți cu inimă veselă vinul, căci demult ți-a acceptat Dumnezeu lucrările. 8Hainele să-ți fie albe întotdeauna, iar uleiul să nu-ți lipsească de pe cap. 9Petrece-ți viața împreună cu soția pe care o iubești, în toate zilele vieții tale deșarte pe care El ți le-a dat sub soare, în toate zilele tale deșarte, căci aceasta este partea ta în viață, aceasta-ți este partea din toată munca grea pe care o depui sub soare. 10Tot ceea ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuință, cunoștință și înțelepciune nu există în Locuința Morților, acolo unde vei merge și tu, de altfel.

11Apoi m-am întors și am văzut că, sub soare,

nu cei sprinteni câștigă alergarea

și nu cei viteji câștigă războiul;

nu cei înțelepți câștigă pâinea,

nu cei iscusiți câștigă bogății

și nu cei cunoscători au parte de bunăvoință,

ci toate țin de vreme și de împrejurări.

12Omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul morții:

la fel cum sunt prinși peștii în nada înșelătoare

și precum sunt prinse păsările în laț,

tot așa sunt trași în capcană și fiii oamenilor,

atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neașteptate.

Înțelepciunea, mai valoroasă decât nebunia

13Iată ce lucru înțelept am văzut sub soare și mi s-a părut de mare preț. 14Era odată o cetate mică și cu puțini oameni în ea. Împotriva ei a venit un rege puternic, care a înconjurat-o și a ridicat împotriva ei mari întărituri. 15În ea s-a aflat însă un înțelept sărac, care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui. Dar nimeni nu și-a mai adus aminte apoi de săracul acela. 16Prin urmare, mi-am zis: înțelepciunea este mai bună decât puterea, dar înțelepciunea săracului este disprețuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.

17Mai bine să asculți cuvintele liniștite ale înțelepților

decât strigătul celui ce stăpânește printre nesăbuiți!

18Mai bună este înțelepciunea decât armele,

dar un singur păcătos distruge mult bine!

Titus 1

1Pavel, slujitor al lui Dumnezeu și apostol al lui Isus Cristos, potrivit cu credința aleșilor lui Dumnezeu și cunoașterea adevărului, care este potrivit cu evlavia, 2în speranța vieții veșnice, pe care Dumnezeu, Care nu minte, a promis-o înainte de începutul timpului. 3El Și-a descoperit Cuvântul, la vremea potrivită, prin proclamarea care mi-a fost încredințată prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

4Către Titus, adevăratul meu copil în credința pe care o împărtășim cu toții:

Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru!

Slujba lui Titus în Creta

5Motivul pentru care te-am lăsat în Creta a fost ca să pui în ordine lucrurile rămase și să numești prezbiteri în fiecare cetate, așa cum ți-am dat îndrumări. 6Dacă este cineva fără vină, soț al unei singure femei, având copii credincioși, care să nu fie acuzați de destrăbălare sau de neascultare, să-l pui responsabil ca prezbiter. 7Căci episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină, nu arogant, nici mânios, nici bețiv, nici bătăuș, nici lacom de câștig murdar, 8ci ospitalier, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, 9să se țină de Cuvântul demn de încredere, care este potrivit cu învățătura primită, ca să fie în stare să-i încurajeze și pe alții prin învățătura sănătoasă și să-i mustre pe cei ce se împotrivesc.

10Căci sunt și mulți răzvrătiți, palavragii și înșelători, mai ales printre cei circumciși, 11cărora trebuie să li se astupe gura, pentru că tulbură familii întregi, învățându-i pe oameni ceea ce n-ar trebui, de dragul unui câștig rușinos. 12Chiar unul dintre ei, un profet de-al lor, a zis: „Cretanii sunt întotdeauna niște mincinoși, niște fiare sălbatice rele, niște pântece leneșe“. 13Mărturia aceasta este adevărată. Din acest motiv, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoși în credință 14și să nu dea atenție miturilor iudaice și poruncilor oamenilor care se întorc de la adevăr. 15Pentru cei curați, toate sunt curate, dar pentru cei pângăriți și necredincioși, nimic nu este curat, ci până și mintea, și conștiința le sunt pângărite. 16Ei pretind că-L cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl neagă, fiind demni de dispreț, neascultători, incapabili de vreo lucrare bună.