Ieremia 21

Ieremia prevestește căderea Ierusalimului

1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când regele Zedechia l-a trimis la el pe Pașhur, fiul lui Malchia, și pe preotul Țefania, fiul lui Maaseia, ca să-i zică: 2„Întreabă-L, te rog, pe Domnul pentru noi, căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a început războiul împotriva noastră. Poate că Domnul va face pentru noi vreuna dintre minunile Sale, astfel încât acesta să-și retragă armata“.

3Ieremia le-a răspuns: „Spuneți-i lui Zedechia: 4«Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi întoarce împotriva voastră armele de război care sunt în mâinile voastre și pe care le folosiți ca să luptați împotriva împăratului Babilonului și a caldeenilor care vă asediază de dincolo de ziduri. Eu îi voi strânge în mijlocul cetății acesteia. 5Eu Însumi voi lupta împotriva voastră cu mână întinsă și cu braț puternic, cu mânie, cu furie și cu o mare înverșunare. 6Îi voi lovi pe locuitorii acestei cetăți – atât pe oameni, cât și pe animale – și vor muri de o molimă cumplită. 7După aceea, zice Domnul, voi da pe Zedechia, regele lui Iuda, precum și pe slujitorii lui, pe popor, pe toți cei din cetatea aceasta, care vor scăpa de molimă, de sabie și de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în mâinile dușmanilor lor, în mâinile celor ce încearcă să le ia viața. Nebucadnețar îi va trece prin ascuțișul sabiei, nu-i va cruța, nu-i va fi milă și nu se va îndura de ei’».

8Iar poporului acestuia să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‘Iată, pun înaintea voastră calea vieții și calea morții. 9Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de molimă; dar cine va ieși să se predea caldeenilor care vă asediază, va trăi și viața lui îi va fi singura pradă. 10Căci Eu Mi-am îndreptat fața împotriva cetății acesteia, ca să-i fac rău, nu bine, zice Domnul, și de aceea ea va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, care îi va da foc’».

Profeție împotriva dinastiei lui David

11De asemenea, Casei regelui lui Iuda să-i spui astfel: «Ascultați Cuvântul Domnului! 12Casă a lui David, așa vorbește Domnul:

Faceți dreptate în fiecare dimineață

și eliberați-l din mâna asupritorului

pe cel ce a fost jefuit,

ca nu cumva să izbucnească furia Mea ca un foc

și să ardă, fără să mai poată fi stinsă,

din cauza răutății faptelor voastre.

13Iată, sunt împotriva ta,

cetate așezată în vale,

stâncă a podișului, zice Domnul.

Pe voi, care spuneți: ‘Cine poate veni împotriva noastră?

Cine poate intra în adăposturile noastre?’,

14vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul.

Voi aprinde un foc în pădurea voastră,

care va distruge tot ce este împrejurul ei»“.

Marcu 4

Pilda semănătorului

(Mt. 13:1-23; Lc. 8:4-15)

1Isus a început din nou să-i învețe pe oameni lângă mare. Pentru că în jurul Lui se adunase o mare mulțime de oameni, Isus S-a urcat într-o barcă și S-a așezat acolo, pe mare. Întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm.

2El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le spunea: 3„Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde au venit păsările și au mâncat-o. 5Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult. A încolțit repede, din cauză că nu avea pământ adânc, 6dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7Alta a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat-o, așa că nu a dat rod. 8Dar altele au căzut într-un pământ bun și au dat rod, înălțându-se și crescând: una a adus treizeci, una șaizeci și una o sută“.

9Și zicea: „Cine are urechi de auzit să audă!“.

Isus explică pilda semănătorului

(Mt. 13:10-23; Lc. 8:9-15)

10Când a fost singur, cei din jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. 11Isus le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate sunt în pilde, 12pentru ca,

«Să privească cu ochii, dar să nu vadă,

și să audă cu urechile, dar să nu înțeleagă,

ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați!»“.

13Apoi le-a zis: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum veți înțelege toate celelalte pilde? 14Semănătorul seamănă Cuvântul. 15Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satan și ia Cuvântul semănat în ei. 16Cei semănați pe locuri stâncoase sunt aceștia: când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt temporari. Atunci când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, ei cad imediat. 18Cei semănați între spini sunt alții: aceștia sunt cei care aud Cuvântul, 19dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și poftele pentru alte lucruri intră și sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 20Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută“.

Pilda candelei

(Lc. 8:16-18)

21El le-a mai zis: „Oare se aduce candela ca să fie pusă sub un obroc sau sub un pat? Nu este adusă ea ca să fie așezată pe un sfeșnicar? 22Căci nu este nimic ascuns, decât ca să fie dezvăluit, și nimic tăinuit, decât ca să iasă la iveală. 23Dacă are cineva urechi de auzit să audă!

24Fiți atenți la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga! 25Căci celui ce are i se va da, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are“.

Pilda cu sămânța care crește

26El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ. 27Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic. 29Când rodul este copt, trece imediat secera prin el, pentru că a sosit secerișul“.

Pilda bobului de muștar

(Mt. 13:31-32; Lc. 13:18-19)

30El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă s-o descriem? 31Ea este ca un bob de muștar, care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, 32dar, după ce este semănat, el crește, ajunge mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, astfel că păsările cerului își pot face cuibul la umbra lor“.

33Și, prin multe astfel de pilde, El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l înțeleagă. 34Nu le vorbea fără să folosească pilda. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.

Isus liniștește furtuna

(Mt. 8:18, 23-27; Lc. 8:22-25)

35În aceeași zi, când s-a lăsat seara, le-a zis:

‒ Să traversăm în partea cealaltă!

36Și lăsând mulțimea, L-au luat în barcă așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte bărci. 37Atunci s-a stârnit o furtună puternică și valurile au început să se izbească de barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă. 38Isus era în partea din spate a bărcii, dormind pe o pernă.

Ei L-au trezit și I-au spus:

‒ Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?

39Atunci El, ridicându-Se, a mustrat vântul și a zis mării:

‒ Taci! Liniștește-te!

Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare.

40Apoi le-a zis:

‒ De ce sunteți fricoși? Tot n-aveți credință?

41Ei s-au temut foarte tare și-și ziceau unii altora:

‒ Cine este Acesta, de-L ascultă până și vântul și marea?