1 Tesaloniceni 3

1De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsați singuri în Atena 2și v-am trimis pe Timotei, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească și să vă îmbărbăteze în credința voastră, 3pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri, căci știți singuri că la aceasta suntem rânduiți. 4Și când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a și întâmplat, cum bine știți. 5Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă știri despre credința voastră de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, și osteneala noastră să fi fost degeaba. 6Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi și ne-a adus vești bune despre credința și dragostea voastră, că totdeauna păstrați o plăcută aducere aminte despre noi și că doriți să ne vedeți, cum dorim și noi să vă vedem pe voi. 7De aceea, fraților, în toate strâmtorările și necazurile noastre, am fost mângâiați cu privire la voi prin credința voastră. 8Acum, da, trăim, fiindcă voi stați tari în Domnul. 9Cum putem noi oare să mulțumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră înaintea Dumnezeului nostru? 10Zi și noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea fața și să putem împlini ce mai lipsește credinței voastre. 11Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi! 12Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții și față de toți, cum facem și noi înșine pentru voi, 13ca să vi se întărească inimile și să fie fără prihană în sfințenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toți sfinții Săi.

2 Cronici 31

Orânduiri cu privire la slujbe

1Când s-au isprăvit toate acestea, toți cei din Israel care erau de față au plecat în cetățile lui Iuda și au sfărâmat stâlpii idolești, au tăiat astarteele și au surpat de tot înălțimile și altarele din tot Iuda și Beniamin și din Efraim și Manase. Apoi toți copiii lui Israel s-au întors în cetățile lor, fiecare la moșia lui. 2Ezechia a așezat din nou cetele preoților și leviților după șirul lor, fiecare după slujbele sale, preoți și leviți, pentru arderile-de-tot și jertfele de mulțumire, pentru slujbă, pentru cântări și laude, la porțile taberei Domnului. 3Împăratul a dat o parte din averile lui pentru arderi-de-tot, pentru arderile-de-tot de dimineață și de seară și pentru arderile-de-tot din zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbători, cum este scris în Legea Domnului. 4Și a poruncit poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoților și leviților partea cuvenită lor, ca să țină cu scumpătate Legea Domnului. 5Când a ieșit porunca aceasta, copiii lui Israel au dat din belșug cele dintâi roade de grâu, de must, de untdelemn, de miere și din toate roadele de pe câmp; au adus din belșug și zeciuiala din toate. 6Totodată, copiii lui Israel și Iuda care locuiau în cetățile lui Iuda au dat zeciuiala din boi și oi și zeciuiala din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului Dumnezeului lor și au făcut mai multe grămezi. 7Au început să facă grămezile în luna a treia și au isprăvit în luna a șaptea. 8Ezechia și căpeteniile au venit să vadă grămezile și au binecuvântat pe Domnul și pe poporul Său Israel. 9Și Ezechia a întrebat pe preoți și pe leviți de grămezile acestea. 10Atunci, marele preot Azaria, din casa lui Țadoc, i-a răspuns: „De când au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne-am săturat și a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvântat pe poporul Său. Și iată ce mare grămadă a mai rămas!” 11Ezechia a dat poruncă să pregătească niște cămări în Casa Domnului, și le-au pregătit. 12Au adus în ele cu credincioșie darurile de mâncare, zeciuiala și lucrurile sfinte. Levitul Conania avea grija lor și fratele său Șimei era al doilea după el. 13Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat și Benaia erau întrebuințați, sub cârmuirea lui Conania și a fratelui său Șimei, după porunca împăratului Ezechia și a lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. 14Levitul Core, fiul lui Imna, ușier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare și lucrurile preasfinte. 15În cetățile preoțești, Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și Șecania erau puși sub cârmuirea lui ca să împartă cu credincioșie fraților lor, mari și mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: 16celor de parte bărbătească înscriși de la vârsta de trei ani în sus; tuturor celor ce intrau zilnic în Casa Domnului ca să-și facă slujba după însărcinările și după cetele lor; 17preoților înscriși după casele lor părintești și leviților de la douăzeci de ani în sus, după slujbele și după cetele lor: 18la toată adunarea preoților și leviților înscriși cu toți pruncii lor, cu nevestele lor, cu fiii și fiicele lor, căci erau fără prihană în împărțirea lucrurilor sfinte. 19Și pentru fiii lui Aaron, preoții, care locuiau la țară în împrejurimile cetăților lor, erau în fiecare cetate oameni numiți anume ca să împartă părțile cuvenite tuturor celor de parte bărbătească din preoți și tuturor leviților înscriși. 20Iată ce a făcut Ezechia în tot Iuda. El a făcut ce este bine, ce este drept, ce este adevărat înaintea Domnului Dumnezeului său. 21A lucrat cu toată inima și a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege și pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său.

Ezra 4

Amânarea zidirii Templului

1Vrăjmașii lui Iuda și Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un templu Domnului Dumnezeului lui Israel. 2Au venit la Zorobabel și la capii de familii și le-au zis: „Să zidim și noi cu voi, căci și noi chemăm ca și voi pe Dumnezeul vostru și-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.” 3Dar Zorobabel, Iosua și ceilalți capi ai familiilor lui Israel le-au răspuns: „Nu se cuvine să zidiți împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru, ci noi singuri o vom zidi Domnului Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul perșilor.” 4Atunci, oamenii țării au înmuiat inima poporului lui Iuda, l-au înfricoșat, ca să-l împiedice să zidească, 5și au mituit cu preț de argint pe sfetnici, ca să-i zădărnicească lucrarea. Așa a fost tot timpul vieții lui Cirus, împăratul perșilor, până la domnia lui Darius, împăratul perșilor. 6Sub domnia lui Asuerus, la începutul domniei lui, au scris o pâră împotriva locuitorilor din Iuda și din Ierusalim. 7Și, pe vremea lui Artaxerxe, Bișlam, Mitredat, Tabeel și ceilalți tovarăși de slujbă ai lor, au scris lui Artaxerxe, împăratul perșilor. Scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice și tălmăcită în limba aramaică. 8Dregătorul Rehum și logofătul Șimșai au scris împăratului Artaxerxe scrisoarea următoare la Ierusalim. 9Dregătorul Rehum, logofătul Șimșai și ceilalți tovarăși de slujbă ai lor, cei din Din, din Arfarsatac, din Tarpel, din Afaras, din Erec, din Babilon, din Susa, din Deha, din Elam 10și celelalte popoare pe care le-a mutat marele și vestitul Osnapar și le-a așezat în cetatea Samariei și în celelalte locuri de dincoace de râu și așa mai departe. 11Iată cuprinsul scrisorii pe care au trimis-o împăratului Artaxerxe: „Robii tăi, oamenii de dincoace de râu, și așa mai departe. 12Să știe împăratul că iudeii plecați de la tine și veniți printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită și rea, îi ridică zidurile și-i dreg temeliile. 13Să știe dar împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta și i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir, nici dare, nici drept de trecere, și vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta. 14Și, fiindcă noi mâncăm sarea curții domnești și nu ne șade bine să vedem pe împărat păgubit, trimitem împăratului aceste știri. 15Să se facă cercetări în Cartea Cronicilor părinților tăi și vei găsi și vei vedea în Cartea Cronicilor că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită, vătămătoare împăraților și ținuturilor și că s-a dedat la răscoală încă din vremuri străbune. De aceea a fost nimicită cetatea aceasta. 16Facem cunoscut împăratului că, dacă va fi zidită din nou cetatea aceasta și dacă i se vor ridica zidurile, prin chiar faptul acesta nu vei mai avea stăpânire dincoace de râu.” 17Iată răspunsul trimis de împărat dregătorului Rehum, logofătului Șimșai și celorlalți tovarăși ai lui de slujbă, care locuiau la Samaria și în alte locuri de cealaltă parte a râului. „Sănătate și așa mai departe. 18Scrisoarea pe care ne-ați trimis-o a fost citită întocmai înaintea mea. 19Am dat poruncă să se facă cercetări și s-a găsit că, din vremuri vechi, cetatea aceasta s-a răsculat împotriva împăraților și s-a dedat la răscoală și la răzvrătire. 20Au fost la Ierusalim împărați puternici, stăpâni peste toată țara de dincolo de râu și cărora li se plătea bir, dare și drept de trecere pe drum. 21Ca urmare, porunciți să înceteze lucrările oamenilor acelora și să nu se mai zidească cetatea aceasta până ce nu vor avea o învoire din partea mea. 22Vedeți să nu vă abateți de la porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraților.” 23Îndată ce s-a citit cuprinsul scrisorii împăratului Artaxerxe înaintea lui Rehum, înaintea logofătului Șimșai și înaintea tovarășilor lor de slujbă, s-au dus în grabă la Ierusalim, la iudei, și i-au oprit cu silă și cu putere de la lucrările lor. 24Atunci s-a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim și a fost oprită până în anul al doilea al domniei lui Darius, împăratul perșilor.