Ieremia 22

Condamnarea regilor davidici nelegiuiți

1Așa vorbește Domnul: „Du-te la palatul regelui lui Iuda și vestește acolo cuvintele acestea: 2«Ascultă Cuvântul Domnului, rege al lui Iuda, care stai pe tronul lui David, tu, slujitorii tăi și poporul care intră pe aceste porți. 3Așa vorbește Domnul: ‘Faceți dreptate și judecată! Eliberați-l din mâna asupritorului pe cel ce a fost jefuit! Nu nedreptățiți pe străin, pe orfan sau pe văduvă! Nu vărsați sânge nevinovat în locul acesta! 4Căci, dacă veți împlini poruncile acestea, atunci pe porțile acestui palat vor intra regi care stau pe tronul lui David, urcați în care și călare pe cai, atât ei, cât și slujitorii și poporul lor. 5Dar dacă nu veți asculta de poruncile acestea, jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că acest palat va ajunge o ruină’»“.

6Căci așa vorbește Domnul cu privire la palatul regelui lui Iuda:

„Deși ești pentru Mine ca Ghiladul,

ca piscul Libanului,

te voi face asemenea unui pustiu,

asemenea unei cetăți fără locuitori!

7Voi pune deoparte împotriva ta niște distrugători,

fiecare cu armele lui.

Ei îți vor tăia cei mai frumoși cedri

și-i vor arunca în foc.

8Multe națiuni vor trece pe lângă cetatea aceasta și se vor întreba unul pe altul: «De ce a făcut Domnul astfel acestei mari cetăți?». 9Și li se va răspunde: «Pentru că a părăsit legământul cu Domnul, Dumnezeul său, s-a închinat altor dumnezei și le-a slujit».

10Nu-l plângeți pe cel mort și nu-l jeliți,

ci plângeți-l mai degrabă pe cel ce merge în captivitate,

care nu se va mai întoarce

și nu-și va mai vedea țara de origine“.

Profeție împotriva lui Iehoahaz

11Căci așa vorbește Domnul despre Șalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit în locul tatălui său, Iosia, și care a plecat din locul acesta: „Nu se va mai întoarce niciodată, 12ci va muri în locul în care l-au dus în captivitate și nu va mai vedea țara aceasta.

13Vai de cel care-și construiește palatul cu nedreptate

și camerele de sus cu injustiție,

care-și pune semenul să lucreze degeaba,

fără să-i dea plata.

14El își zice: «Îmi voi construi un palat mare,

care să aibă camerele de sus spațioase!».

Și, astfel, el îi face ferestre largi,

îl plachează cu cedru

și îl vopsește în purpuriu.

15Te face să fii rege

faptul că aduni fără încetare cedru?

Oare tatăl tău nu mânca și nu bea și el?

Și totuși el făcea judecată și dreptate,

astfel încât toate îi mergeau bine.

16El a judecat cauza săracului și a celui nevoiaș

și toate îi mergeau bine.

Oare nu tocmai lucrul acesta înseamnă a Mă cunoaște?“,

zice Domnul.

17„Dar tu nu ai ochi și inimă

decât pentru câștigul nedrept,

pentru a vărsa sânge nevinovat,

pentru a asupri și a tâlhări“.

Profeție împotriva lui Iehoiachim

18De aceea, așa vorbește Domnul despre Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:

„Nu-l vor jeli, zicând:

«Vai, fratele meu! Vai, sora mea!».

Nu-l vor jeli, zicând:

«Vai, stăpâne! Vai, Maiestate!»,

19ci va fi înmormântat ca un măgar:

va fi târât afară și aruncat

dincolo de porțile Ierusalimului.

20Du-te în Liban și strigă!

Înalță-ți glasul în Bașan,

strigă de pe Abarim,

căci toți iubiții tăi sunt zdrobiți.

21Ți-am vorbit când îți mergea bine,

dar tu ai zis: «Nu voi asculta!».

Aceasta a fost calea ta încă din tinerețe,

căci nu ai ascultat de glasul Meu!

22Vântul îi va împrăștia pe toți păstorii tăi,

iar iubiții tăi vor merge în captivitate.

Atunci vei fi făcut de rușine și umilit

din cauza întregii tale răutăți.

23Tu, care locuiești în Liban,

care îți ai cuibul între cedri,

o, cum vei mai suspina când te vor ajunge durerile,

dureri ca ale unei femei în chinurile nașterii!“

Profeție împotriva lui Iehoiachin

24„Viu sunt Eu“, zice Domnul, „că chiar dacă tu, Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, ai fi un inel cu sigiliu în mâna Mea cea dreaptă, și de acolo te-aș scoate! 25Te voi da în mâinile celor ce încearcă să-ți ia viața, în mâinile celor de care ți-e frică, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâinile caldeenilor. 26Te voi arunca pe tine și pe mama care te-a născut, într-o altă țară, unde nu v-ați născut, și acolo veți muri. 27Nu veți mai reveni în țara în care doriți să vă întoarceți“.

28Este acest om, Iehoiachin,

un vas disprețuit și sfărâmat,

pe care nu-l mai dorește nimeni?

De ce sunt aruncați, el și urmașii lui,

într-o țară pe care n-o cunosc?

29 O, țară, țară, țară,

ascultă Cuvântul Domnului!

30Așa vorbește Domnul:

„Înscrieți-l în sul pe omul acesta

ca pe unul lipsit de copii,

un om care nu va prospera

de-a lungul zilelor lui,

căci niciun bărbat dintre urmașii lui nu va mai reuși

să șadă pe tronul lui David

sau să stăpânească în Iuda.“

Marcu 5

Isus vindecă un om demonizat

(Mt. 8:28-34; Lc. 8:26-37)

1Au ajuns de cealaltă parte a mării, în teritoriul gherasenilor. 2Când a coborât Isus din barcă, L-a întâmpinat imediat un om care ieșea din morminte și avea în el un duh necurat. 3El își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. 4Fusese de multe ori legat cu lanțuri și cu cătușe, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele și nimeni nu-l putea stăpâni. 5Toată noaptea și toată ziua era prin morminte sau prin munți, urlând și tăindu-se cu pietre.

6Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7și a strigat cu glas tare, zicând:

‒ Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt? Te pun să juri pe Dumnezeu, să nu mă chinui!

8Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din acest om!“.

9 Isus l-a întrebat:

‒ Care-ți este numele?

El I-a zis:

‒ Numele meu este „Legiune“, pentru că suntem mulți.

10Și Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din regiunea aceea.

11Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau.

12 Duhurile necurate L-au rugat, zicând:

‒ Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!

13Și El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare; și s-au înecat în mare.

14Păzitorii lor au fugit și i-au anunțat pe oameni în cetate și în cătune. Și aceștia au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15Când au ajuns la Isus și l-au văzut pe cel ce fusese demonizat (care avusese în el „Legiunea“), stând jos, îmbrăcat și întreg la minte, s-au înspăimântat. 16Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat, cu cel ce fusese demonizat și cu porcii, le-au istorisit totul. 17Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din teritoriul lor.

18În timp ce Isus Se urca în barcă, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l lase să rămână cu El, 19dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, și istorisește-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine!“. 20El a plecat și a început să proclame prin Decapolis cât de mult făcuse Isus pentru el. Și toți erau uimiți.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

(Mt. 9:18-26; Lc. 8:40-56)

21După ce Isus a trecut iarăși cu barca de cealaltă parte, s-a adunat la El o mare mulțime de oameni. Și El stătea lângă mare. 22A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui 23și L-a rugat insistent, zicând: „Fetița mea este pe moarte. Vino și pune-Ți mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască!“. 24Isus a plecat împreună cu el.

O mare mulțime de oameni Îl urma și se îmbulzea în jurul Lui. 25Era acolo o femeie care, de doisprezece ani, avea o hemoragie. 26Ea suferise multe din partea multor doctori și cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. 27Auzind despre Isus, a venit în mulțime pe la spate și s-a atins de haina Lui. 28Căci își zicea: „Dacă aș atinge măcar hainele Lui, voi fi vindecată!“. 29Imediat izvorul sângelui ei a secat și ea a simțit în trup că fusese vindecată de boala ei.

30Isus Și-a dat seama imediat că din El ieșise o putere și, întorcându-Se spre mulțime, a întrebat:

‒ Cine s-a atins de hainele Mele?

31Ucenicii I-au zis:

‒ Vezi că mulțimea se înghesuie în jurul Tău, iar Tu întrebi: „Cine M-a atins?“.

32El însă Se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33Atunci femeia, știind ce i se întâmplase, a venit înfricoșată și tremurând și a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul. 34Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat! Du-te în pace și fii vindecată de boala ta!“.

35În timp ce El încă vorbea, au venit câțiva din casa conducătorului sinagogii și au zis:

‒ Fata ta a murit. De ce-L mai deranjezi pe Învățător?

36Dar Isus, ignorând cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii:

‒ Nu te teme! Crede doar!

37N-a dat voie nimănui să-L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo tulburare și pe cei ce plângeau și boceau mult. 39El a intrat și le-a zis: „De ce sunteți tulburați și plângeți? Copilul n-a murit, ci doarme!“. 40Ei însă râdeau de El.

Isus i-a scos pe toți afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia și pe cei ce erau cu El și a intrat acolo unde era copilul. 41A apucat copilul de mână și i-a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă: „Fetițo, ție îți zic, scoală-te!“. 42Fetița s-a ridicat imediat și a început să umble. Ea era în vârstă de doisprezece ani. Ei au înmărmurit de uimire. 43Isus le-a poruncit de mai multe ori să nu știe nimeni despre aceasta și a spus să i se dea fetiței să mănânce.