2 Corinteni 4

Propovăduirea Evangheliei

1De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. 2Ca unii care am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 3Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. 5Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus. 6Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.

Greutățile slujbei

7Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. 8Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; 9prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. 10Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. 11Căci noi cei vii totdeauna suntem dați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi, viața. 13Însă fiindcă avem același duh de credință, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!” și noi credem, și de aceea vorbim. 14Și știm că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfățișăm împreună cu voi. 15Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulți, să facă să sporească mulțumirile spre slava lui Dumnezeu.

Pricinile de încredere

16De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. 17Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. 18Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.

Psalmul 30

Un psalm. O cântare pentru sfințirea Casei Domnului, făcută de David

1Te înalț, Doamne, căci m-ai ridicat

și n-ai lăsat pe vrăjmașii mei să se bucure de mine.

2Doamne Dumnezeule,

eu am strigat către Tine,

și Tu m-ai vindecat.

3Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din Locuința morților,

Tu m-ai adus la viață din mijlocul celor ce se coboară în groapă.

4Cântați Domnului, voi, cei iubiți de El,

măriți prin laudele voastre Numele Lui cel sfânt!

5Căci mânia Lui ține numai o clipă,

dar îndurarea Lui ține toată viața:

seara vine plânsul,

iar dimineața, veselia.

6Când îmi mergea bine, ziceam:

„Nu mă voi clătina niciodată!”

7Doamne, prin bunăvoința Ta mă așezaseși pe un munte tare,

dar Ți-ai ascuns Fața și m-am tulburat.

8Doamne, eu am strigat către Tine

și m-am rugat Domnului zicând:

9„Ce vei câștiga dacă-mi verși sângele și mă cobori în groapă?

Poate să Te laude țărâna?

Poate ea să vestească credincioșia Ta?

10Ascultă, Doamne, ai milă de mine!

Doamne, ajută-mă!”

11Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie,

mi-ai dezlegat sacul de jale și m-ai încins cu bucurie,

12pentru ca inima mea să-Ți cânte și să nu stea mută.

Doamne Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!

Psalmul 37

Un psalm al lui David

1Nu te mânia pe cei răi

și nu te uita cu jind la cei ce fac răul;

2căci sunt cosiți iute, ca iarba,

și se veștejesc ca verdeața!

3Încrede-te în Domnul și fă binele;

locuiește în țară și umblă în credincioșie!

4Domnul să-ți fie desfătarea

și El îți va da tot ce-ți dorește inima.

5Încredințează-ți soarta în mâna Domnului,

încrede-te în El și El va lucra!

6El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina

și dreptul tău ca soarele la amiază.

7Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El!

Nu te mânia pe cel ce izbutește în umbletele lui,

pe omul care își vede împlinirea planurilor lui rele!

8Lasă mânia, părăsește iuțimea;

nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!

9Fiindcă cei răi vor fi nimiciți,

iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni țara.

10Încă puțină vreme și cel rău nu va mai fi;

te vei uita la locul unde era și nu va mai fi.

11Cei blânzi moștenesc țara

și au belșug de pace.

12Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit

și scrâșnește din dinți împotriva lui.

13Domnul râde de cel rău,

căci vede că-i vine și lui ziua.

14Cei răi trag sabia și își încordează arcul,

ca să doboare pe cel nenorocit și sărac,

ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită.

15Dar sabia lor intră în însăși inima lor

și li se sfărâmă arcurile.

16Mai mult face puținul celui neprihănit

decât belșugul multor răi.

17Căci brațele celui rău vor fi zdrobite,

dar Domnul sprijină pe cei neprihăniți.

18Domnul cunoaște zilele oamenilor cinstiți

și moștenirea lor ține pe vecie.

19Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii,

ci au de ajuns în zilele de foamete.

20Dar cei răi pier

și vrăjmașii Domnului sunt ca cele mai frumoase pășuni:

pier, pier ca fumul.

21Cel rău ia cu împrumut și nu dă înapoi,

dar cel neprihănit este milos și dă.

22Căci cei binecuvântați de Domnul stăpânesc țara,

dar cei blestemați de El sunt nimiciți.

23Domnul întărește pașii omului

când Îi place calea lui;

24dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot,

căci Domnul îl apucă de mână.

25Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,

nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea.

26Ci el totdeauna este milos și dă cu împrumut,

și urmașii lui sunt binecuvântați.

27Depărtează-te de rău, fă binele

și vei dăinui pe vecie!

28Căci Domnul iubește dreptatea

și nu părăsește pe credincioșii Lui.

Totdeauna ei sunt sub paza Lui,

dar sămânța celor răi este nimicită.

29Cei neprihăniți vor stăpâni țara

și vor locui în ea pe vecie.

30Gura celui neprihănit vestește înțelepciunea

și limba lui trâmbițează dreptatea.

31Legea Dumnezeului său este în inima lui

și nu i se clatină pașii.

32Cel rău pândește pe cel neprihănit

și caută să-l omoare,

33dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui

și nu-l osândește când vine la judecată.

34Nădăjduiește în Domnul, păzește calea Lui,

și El te va înălța ca să stăpânești țara:

vei vedea pe cei răi nimiciți.

35Am văzut pe cel rău în toată puterea lui;

se întindea ca un copac verde.

36Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo;

l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

37Uită-te bine la cel fără prihană și privește pe cel fără vicleșug,

căci omul de pace are parte de moștenitori,

38dar cei răzvrătiți sunt nimiciți cu toții,

sămânța celor răi este prăpădită.

39Scăparea celor neprihăniți vine de la Domnul;

El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

40Domnul îi ajută și-i izbăvește;

îi izbăvește de cei răi și-i scapă,

pentru că se încred în El.

Psalmul 116

1Iubesc pe Domnul, căci El aude

glasul meu, cererile mele.

2Da, El Și-a plecat urechea spre mine,

de aceea-L voi chema toată viața mea.

3Mă înfășuraseră legăturile morții

și m-apucaseră sudorile mormântului;

eram pradă necazului și durerii.

4Dar am chemat Numele Domnului și am zis:

„Doamne, mântuiește-mi sufletul!”

5Domnul este milostiv și drept

și Dumnezeul nostru este plin de îndurare.

6Domnul păzește pe cei fără răutate:

eram nenorocit de tot, dar El m-a mântuit.

7Întoarce-te, suflete, la odihna ta,

căci Domnul ți-a făcut bine!

8Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul de la moarte,

ochii din lacrimi și picioarele de cădere.

9Voi umbla înaintea Domnului,

pe pământul celor vii.

10Aveam dreptate când ziceam:

„Sunt foarte nenorocit!”

11În neliniștea mea, ziceam:

„Orice om este înșelător.”

12Cum voi răsplăti Domnului

toate binefacerile Lui față de mine?

13Voi înălța paharul izbăvirilor

și voi chema Numele Domnului;

14îmi voi împlini juruințele făcute Domnului,

în fața întregului Său popor.

15Scumpă este înaintea Domnului

moartea celor iubiți de El.

16Ascultă-mă, Doamne, căci sunt robul Tău:

robul Tău, fiul roabei Tale,

și Tu mi-ai desfăcut legăturile!

17Îți voi aduce o jertfă de mulțumire

și voi chema Numele Domnului;

18îmi voi împlini juruințele făcute Domnului

în fața întregului Său popor,

19în curțile Casei Domnului,

în mijlocul tău, Ierusalime!

Lăudați pe Domnul!