top of page
Caută

23 Mai


Numeri 33, Psalm 78:1-39



 


NUMERI 33

Popasurile israeliților

1Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieșit din țara Egiptului, după oștirile lor, sub povățuirea lui Moise și lui Aaron. 2Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Și iată popasurile lor, după călătoriile lor. 3Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paște, copiii lui Israel au ieșit gata de luptă în fața tuturor egiptenilor, 4în timp ce egiptenii își îngropau pe toți întâii lor născuți pe care-i lovise Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar și pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui. 5Copiii lui Israel au pornit din Ramses și au tăbărât la Sucot. 6Au pornit din Sucot și au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiei. 7Au pornit din Etam, s-au întors înapoi la Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon, și au tăbărât înaintea Migdolului. 8Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului și au trecut prin mijlocul mării, înspre pustie; au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului și au tăbărât la Mara. 9Au pornit de la Mara și au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici; acolo au tăbărât. 10Au pornit din Elim și au tăbărât lângă Marea Roșie. 11Au pornit de la Marea Roșie și au tăbărât în pustia Sin. 12Au pornit din pustia Sin și au tăbărât la Dofca. 13Au pornit din Dofca și au tăbărât la Aluș. 14Au pornit din Aluș și au tăbărât la Refidim, unde poporul n-a găsit apă de băut. 15Au pornit din Refidim și au tăbărât în pustia Sinai.

De la Sinai la Cades

16Au pornit din pustia Sinai și au tăbărât la Chibrot-Hataava. 17Au pornit de la Chibrot-Hataava și au tăbărât la Hațerot. 18Au pornit din Hațerot și au tăbărât la Ritma. 19Au pornit de la Ritma și au tăbărât la Rimon-Pereț. 20Au pornit din Rimon-Pereț și au tăbărât la Libna. 21Au pornit din Libna și au tăbărât la Risa. 22Au pornit din Risa și au tăbărât la Chehelata. 23Au pornit din Chehelata și au tăbărât la muntele Șafer. 24Au pornit de la muntele Șafer și au tăbărât la Harada. 25Au pornit din Harada și au tăbărât la Machelot. 26Au pornit din Machelot și au tăbărât la Tahat. 27Au pornit din Tahat și au tăbărât la Tarah. 28Au pornit din Tarah și au tăbărât la Mitca. 29Au pornit din Mitca și au tăbărât la Hașmona. 30Au pornit din Hașmona și au tăbărât la Moserot. 31Au pornit din Moserot și au tăbărât la Bene-Iaacan. 32Au pornit din Bene-Iaacan și au tăbărât la Hor-Ghidgad. 33Au pornit din Hor-Ghidgad și au tăbărât la Iotbata. 34Au pornit din Iotbata și au tăbărât la Abrona. 35Au pornit din Abrona și au tăbărât la Ețion-Gheber. 36Au pornit din Ețion-Gheber și au tăbărât în pustia Țin, adică la Cades.

De la Cades la câmpia Moabului

37Au pornit din Cades și au tăbărât la muntele Hor, la marginea țării Edomului. 38Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului, și a murit acolo, în al patruzecilea an după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii. 39Aaron era în vârstă de o sută douăzeci și trei de ani când a murit pe muntele Hor. 40Împăratul Aradului, canaanitul care locuia în partea de miazăzi a țării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel. 41Au pornit de la muntele Hor și au tăbărât la Țalmona. 42Au pornit din Țalmona și au tăbărât la Punon. 43Au pornit din Punon și au tăbărât la Obot. 44Au pornit din Obot și au tăbărât la Iie-Abarim, la hotarul Moabului. 45Au pornit din Iie-Abarim și au tăbărât la Dibon-Gad. 46Au pornit din Dibon-Gad și au tăbărât la Almon-Diblataim. 47Au pornit din Almon-Diblataim și au tăbărât la munții Abarim, înaintea muntelui Nebo. 48Au pornit de la munții Abarim și au tăbărât în câmpia Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului. 49Au tăbărât lângă Iordan, de la Bet-Ieșimot până la Abel-Sitim, în câmpia Moabului.

Canaaniții trebuie nimiciți

50Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului, și a zis: 51„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘După ce veți trece Iordanul și veți intra în țara Canaanului, 52să izgoniți dinaintea voastră pe toți locuitorii țării, să le dărâmați toți idolii de piatră, să le nimiciți toate icoanele turnate și să le nimiciți toate înălțimile pentru jertfe. 53Să luați țara în stăpânire și să vă așezați în ea, căci Eu v-am dat țara aceasta ca să fie moșia voastră. 54Să împărțiți țara prin sorți, după familiile voastre. Celor ce sunt în număr mai mare, să le dați o parte mai mare și celor ce sunt în număr mai mic, să le dați o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorți; s-o luați în stăpânire după semințiile părinților voștri. 55Dar dacă nu veți izgoni dinaintea voastră pe locuitorii țării, aceia dintre ei pe care îi veți lăsa vă vor fi ca niște spini în ochi și ca niște ghimpi în coaste; vă vor fi vrăjmași în țara în care veți merge să vă așezați. 56Și vă voi face și vouă cum hotărâsem să le fac lor.’”


PSALMUL 78

O cântare a lui Asaf

1Ascultă, poporul meu, învățăturile mele!

Luați aminte la cuvintele gurii mele!

2Îmi deschid gura și vorbesc în pilde,

vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.

3Ce am auzit, ce știm,

ce ne-au povestit părinții noștri,

4nu vom ascunde de copiii lor,

ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului,

puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.

5El a pus o mărturie în Iacov,

a dat o Lege în Israel

și a poruncit părinților noștri

să-și învețe în ea copiii,

6ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște

și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor,

7pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,

să nu uite lucrările lui Dumnezeu

și să păzească poruncile Lui.

8Să nu fie ca părinții lor,

un neam neascultător și răzvrătit,

un neam care n-avea o inimă tare

și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

9Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul,

au dat dosul în ziua luptei,

10pentru că n-au ținut legământul lui Dumnezeu

și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.

11Au dat uitării lucrările Lui,

minunile Lui pe care li le arătase.

12Înaintea părinților lor, El făcuse minuni

în țara Egiptului, în câmpia Țoan.

13A despărțit marea și le-a deschis un drum prin ea,

ridicând apele ca un zid.

14I-a călăuzit ziua cu un nor

și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

15A despicat stânci în pustie

și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.

16A făcut să țâșnească izvoare din stânci

și să curgă ape ca niște râuri.

17Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui,

n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustie.

18Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor,

cerând mâncare după poftele lor.

19Au vorbit împotriva lui Dumnezeu

și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

20Iată că El a lovit stânca de au curs ape

și s-au vărsat șiroaie.

Dar va putea El să dea și pâine

sau să facă rost de carne poporului Său?”

21Domnul a auzit și S-a mâniat.

Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov

și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,

22pentru că n-au crezut în Dumnezeu,

pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.

23El a poruncit norilor de sus

și a deschis porțile cerurilor:

24a plouat peste ei mană de mâncare

și le-a dat grâu din cer.

25Au mâncat cu toții pâinea celor mari

și le-a trimis mâncare să se sature.

26A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit

și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.

27A plouat peste ei carne ca pulberea

și păsări înaripate cât nisipul mării;

28le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,

de jur împrejurul locuințelor lor.

29Ei au mâncat și s-au săturat din destul:

Dumnezeu le-a dat ce doriseră.

30Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta,

mâncarea le era încă în gură,

31când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor,

a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei

și a doborât pe tinerii lui Israel.

32Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască

și n-au crezut în minunile Lui.

33De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare,

le-a curmat anii printr-un sfârșit năprasnic.

34Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau,

se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;

35își aduceau aminte că Dumnezeu este Stânca lor

și că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul lor.

36Dar Îl înșelau cu gura

și-L mințeau cu limba.

37Inima nu le era tare față de El

și nu erau credincioși legământului Său.

38Totuși, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește;

Își oprește de multe ori mânia

și nu dă drumul întregii Lui urgii.

39El Și-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne,

o suflare care trece și nu se mai întoarce.

0 comentarii

19 Iunie

18 Iunie

17 Iunie

Comments


bottom of page