1 Tesaloniceni 5

1Cât despre vremuri și soroace, n-aveți trebuință să vi se scrie, fraților. 2Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. 3Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare. 4Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. 5Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. 6De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji. 7Căci cei ce dorm dorm noaptea, și cei ce se îmbată se îmbată noaptea. 8Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței și a dragostei și să avem drept coif nădejdea mântuirii. 9Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos, 10care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. 11De aceea, mângâiați-vă și întăriți-vă unii pe alții, cum și faceți în adevăr. 12Vă rugăm, fraților, să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul și care vă sfătuiesc. 13Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.

Trăiți în pace între voi. 14Vă rugăm, de asemenea, fraților, să mustrați pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți; să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători cu toți. 15Luați seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău, ci căutați totdeauna să faceți ce este bine atât între voi, cât și față de toți. 16Bucurați-vă întotdeauna. 17Rugați-vă neîncetat. 18Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 19Nu stingeți Duhul. 20Nu disprețuiți prorociile. 21Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun. 22Feriți-vă de orice se pare rău. 23Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. 24Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta. 25Fraților, rugați-vă pentru noi. 26Spuneți sănătate tuturor fraților cu o sărutare sfântă. 27În Domnul vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraților. 28Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin.

Numeri 23

Balaam binecuvântează

1Balaam a zis lui Balac: „Zidește-mi aici șapte altare și pregătește-mi aici șapte viței și șapte berbeci.” 2Balac a făcut cum spusese Balaam, și Balac și Balaam au adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar. 3Balaam a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, și eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi va ieși înainte și ce-mi va descoperi îți voi spune.” Și s-a dus pe un loc înalt. 4Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam și Balaam I-a zis: „Am ridicat șapte altare și, pe fiecare altar, am adus câte un vițel și câte un berbec.” 5Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam și a zis: „Întoarce-te la Balac și așa să-i vorbești.” 6Balaam s-a întors la Balac și iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, el și toate căpeteniile Moabului.

7Balaam și-a rostit prorocia și a zis:

„Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia).

Împăratul Moabului m-a chemat din munții Răsăritului, zicând:

‘Vino și blestemă-mi pe Iacov!

Vino și defăimează-mi pe Israel!’

8Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu?

Cum să defăimez eu pe cel pe care nu-l defăimează Domnul?

9Îl văd din vârful stâncilor,

Îl privesc de pe înălțimea dealurilor:

Este un popor care locuiește deoparte

Și nu face parte dintre neamuri.

10Cine poate să numere pulberea lui Iacov

Și să spună numărul unui sfert din Israel?

O, de aș muri de moartea celor neprihăniți

Și sfârșitul meu să fie ca al lor!”

Balaam binecuvântează a doua oară

11Balac a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am luat să blestemi pe vrăjmașul meu, și iată că tu-l binecuvântezi!” 12El a răspuns și a zis: „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?” 13Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poți vedea, căci aici nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi întreg. Și de acolo să mi-l blestemi.” 14L-a dus în câmpul Țofim, spre vârful muntelui Pisga, a zidit șapte altare și a adus câte un vițel și un berbec pe fiecare altar. 15Balaam a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, și eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.” 16Domnul a venit înaintea lui Balaam, i-a pus cuvinte în gură și a zis: „Întoarce-te la Balac și așa să-i vorbești.” 17Balaam s-a întors la el, și iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce ți-a spus Domnul?”

18Balaam și-a rostit prorocia și a zis:

„Scoală-te, Balac, și ascultă!

Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!

19Dumnezeu nu este un om, ca să mintă,

Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.

Ce a spus, oare nu va face?

Ce a făgăduit, oare nu va împlini?

20Iată că am primit poruncă să binecuvântez.

Da, El a binecuvântat, și eu nu pot întoarce.

21El nu vede nicio fărădelege în Iacov,

Nu vede nicio răutate în Israel.

Domnul Dumnezeul lui este cu el,

El este Împăratul lui, veselia lui.

22Dumnezeu i-a scos din Egipt,

Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.

23Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov,

Nici vrăjitoria împotriva lui Israel.

Acum se poate spune despre Iacov și Israel:

‘Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!’

24Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică

Și se ridică întocmai ca un leu.

Nu se culcă până ce n-a mâncat prada

Și n-a băut sângele celor uciși.”

Balaam prorocește iarăși bine

25Balac a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!” 26Balaam a răspuns și a zis lui Balac: „Nu ți-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?” 27Balac a zis lui Balaam: „Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!” 28Balac a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, care este cu fața spre pustie. 29Balaam a zis lui Balac: „Zidește-mi aici șapte altare și pregătește-mi aici șapte viței și șapte berbeci!” 30Balac a făcut cum zisese Balaam și a adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar.

2 Cronici 14

1Abia a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Asa. Pe vremea lui, țara a avut odihnă zece ani.

Asa împăratul lui Iuda

2Asa a făcut ce este bine și plăcut înaintea Domnului Dumnezeului său. 3A îndepărtat altarele dumnezeilor străini și înălțimile, a sfărâmat stâlpii idolești și a tăiat astarteele. 4A poruncit lui Iuda să caute pe Domnul Dumnezeul părinților săi și să împlinească Legea și poruncile. 5A îndepărtat din toate cetățile lui Iuda înălțimile și stâlpii închinați soarelui. Și împărăția a avut pace sub el. 6A zidit cetăți întărite în Iuda, căci țara a fost liniștită și împotriva lui n-a fost război în anii aceia, pentru că Domnul i-a dat odihnă. 7El a zis lui Iuda: „Să zidim aceste cetăți și să le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porți și cu zăvoare; țara este încă a noastră, căci am căutat pe Domnul Dumnezeul nostru. L-am căutat, și El ne-a dat odihnă din toate părțile.” Au zidit dar și au izbutit. 8Asa avea o oștire de trei sute de mii de oameni din Iuda, care purtau scut și suliță, și două sute optzeci de mii din Beniamin, care purtau scut și trăgeau cu arcul, toți oameni viteji.

Asa biruiește pe etiopieni

9Zerah, Etiopianul, a ieșit împotriva lor cu o oștire de un milion de oameni și trei sute de care și a înaintat până la Mareșa. 10Asa a mers înaintea lui și s-au înșiruit de bătaie în valea Țefata, lângă Mareșa. 11Asa a chemat pe Domnul Dumnezeul lui și a zis: „Doamne, numai Tu poți veni în ajutor celui slab ca și celui tare, vino în ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim și în Numele Tău am venit împotriva acestei mulțimi. Doamne, Tu ești Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!” 12Domnul a lovit pe etiopieni dinaintea lui Asa și dinaintea lui Iuda, și etiopienii au luat-o la fugă. 13Asa și poporul care era cu el i-au urmărit până la Gherar, și etiopienii au căzut fără să-și poată scăpa viața, căci au fost nimiciți de Domnul și de oștirea Lui. Asa și poporul lui au făcut o pradă mare; 14au bătut toate cetățile din împrejurimile Gherarului, căci groaza Domnului căzuse peste ele, și au jefuit toate cetățile a căror pradă era mare. 15Au lovit și corturile turmelor și au luat cu ei o mare mulțime de oi și de cămile. Apoi s-au întors la Ierusalim.

Psalmul 97

1Domnul împărățește: să se veselească pământul

și să se bucure ostroavele cele multe!

2Norii și negura Îl înconjoară,

dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.

3Înaintea Lui merge focul

și arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.

4Fulgerele Lui luminează lumea:

pământul Îl vede și se cutremură.

5Munții se topesc ca ceara înaintea Domnului,

înaintea Domnului întregului pământ.

6Cerurile vestesc dreptatea Lui

și toate popoarele văd slava Lui.

7Sunt rușinați toți cei ce slujesc icoanelor

și care se fălesc cu idolii:

toți dumnezeii se închină înaintea Lui.

8Sionul aude lucrul acesta și se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda

de judecățile Tale, Doamne!

9Căci Tu, Doamne, Tu ești Cel Preaînalt peste tot pământul,

Tu ești preaînălțat, mai presus de toți dumnezeii.

10Urâți răul, cei ce iubiți pe Domnul!

El păzește sufletele credincioșilor Lui

și-i izbăvește din mâna celor răi.

11Lumina este semănată pentru cel neprihănit

și bucuria, pentru cei cu inima curată.

12Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul

și măriți prin laudele voastre sfințenia Lui!

Ezechiel 13

Împotriva prorocilor mincinoși

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, prorocește împotriva prorocilor lui Israel care prorocesc și spune celor ce prorocesc după gustul inimii lor: ‘Ascultați cuvântul Domnului!’” 3Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Vai de prorocii fără minte, care umblă după duhul lor și nu văd nimic! 4Prorocii tăi, Israele, sunt ca niște șacali în mijlocul dărâmăturilor! 5Voi nu v-ați suit înaintea spărturilor, n-ați înconjurat cu un zid casa lui Israel ca să rămâneți tari în luptă în ziua Domnului. 6Vedeniile lor sunt înșelătoare și prorociile lor, mincinoase. Ei zic: ‘Așa vorbește Domnul!’, măcar că Domnul nu i-a trimis, și fac pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvântul lor. 7Nu sunt înșelătoare vedeniile pe care le aveți și nu sunt mincinoase prorociile pe care le rostiți? Voi ziceți: ‘Așa vorbește Domnul!’ în timp ce Eu n-am vorbit.” 8De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pentru că spuneți lucruri înșelătoare și vedeniile voastre sunt minciuni, iată, am necaz pe voi”, zice Domnul Dumnezeu. 9„Mâna Mea va fi împotriva prorocilor ale căror vedenii sunt înșelătoare și ale căror prorocii sunt mincinoase; ei nu vor rămâne în adunarea poporului Meu, nu vor fi scriși în cartea casei lui Israel, nici nu vor intra în țara lui Israel. Și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeu. 10Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: ‘Pace!’ când nu este pace. Poporul Meu zidește un zid și ei îl tencuiesc cu ipsos. 11De aceea, spune celor ce-l acoperă cu ipsos că se va prăbuși, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea și se va dezlănțui furtuna. 12Iată, vi se prăbușește zidul! Și atunci vi se va zice: ‘Unde este ipsosul cu care l-ați tencuit?’” 13De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „În urgia Mea, voi porni furtuna; în mânia Mea, va veni o ploaie cu vifor și vor cădea pietre de grindină ca să nimicească. 14Voi surpa zidul pe care l-ați tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pământ și i se vor dezgoli temeliile; se va prăbuși și veți pieri în mijlocul dărâmăturilor lui. Și veți ști că Eu sunt Domnul. 15Îmi voi potoli astfel mânia împotriva zidului și împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos și vă voi spune: ‘Nu mai este niciun zid! Și s-a isprăvit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos! 16S-a isprăvit cu prorocii lui Israel, care prorocesc asupra Ierusalimului și au vedenii de pace asupra lui când nu este pace’”, zice Domnul Dumnezeu. 17„Iar tu, fiul omului, întoarce-ți privirile împotriva fiicelor poporului tău care prorocesc după gustul inimii lor și prorocește împotriva lor! 18Spune: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Vai de cele ce cos pernuțe pentru subsuori și fac marame pentru capetele oamenilor de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiți că veți prinde sufletele poporului Meu, ca să vă păstrați cu viață sufletele voastre? 19Voi Mă necinstiți înaintea poporului Meu pentru câțiva pumni de orz și câteva bucăți de pâine, ucigând niște suflete care n-ar trebui să moară și făcând să trăiască niște suflete care n-ar trebui să trăiască, înșelând astfel pe poporul Meu, care ascultă minciunile voastre.» 20De aceea așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe pernuțele voastre prin care prindeți sufletele ca păsările, de aceea vi le voi smulge de la brațe și voi da drumul sufletelor, și anume sufletelor pe care le prindeți ca păsările! 21Vă voi rupe maramele și voi scoate pe poporul Meu din mâinile voastre, ca să nu mai cadă pradă în mâinile voastre, și veți ști că Eu sunt Domnul. 22Pentru că întristați prin minciuni inima celui neprihănit, când Eu Însumi nu l-am întristat, și pentru că întăriți mâinile celui rău ca să-l împiedicați să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu-i viața, 23de aceea nu veți mai avea vedenii înșelătoare și nu veți mai rosti prorocii. Voi scoate din mâinile voastre pe poporul Meu și veți ști că Eu sunt Domnul.»’”