Isaia 22, 1 Ioan 4

Isaia 22

Profeție împotriva Ierusalimului

1O rostire cu privire la Valea Vedeniei.

Ce vreți să arătați, de v-ați urcat

cu toții pe acoperișuri,

2oraș plin de zarvă,

cetate gălăgioasă și plină de dezmăț?

Cei uciși dintre ai tăi n-au fost răpuși de sabie,

nu au murit în luptă.

3Toți conducătorii tăi au fugit împreună,

însă au fost prinși fără să se folosească arcul.

Toți ai tăi, care au fost găsiți, au fost capturați împreună,

deși fugiseră departe.

4De aceea am zis: „Întoarceți-vă privirile de la mine!

Lăsați-mă să vărs lacrimi amare!

Nu vă grăbiți să mă mângâiați

pentru distrugerea fiicei poporului meu“.

5Căci este o zi de învălmășeală,

de călcat în picioare și de groază

din partea Stăpânului, Domnul Oștirilor, în Valea Vedeniei,

o zi de surpare a zidului

și de zbierat la munți.

6Elamul își poartă tolba cu săgeți,

înaintând cu care de luptă, oameni, călăreți,

iar Chirul își dezvelește scutul.

7Văile tale cele mai alese sunt pline de care,

iar călăreții stau pregătiți de luptă la porțile cetății.

8El înlătură scutul lui Iuda.

În acea zi, ai căutat arme în Palatul Pădurii.

9Ați văzut că spărturile Cetății lui David sunt multe

și ați adunat apele Iazului de Jos.

10Ați numărat casele Ierusalimului

și ați dărâmat casele pentru a fortifica zidul.

11Între cele două ziduri ați făcut un rezervor

pentru apele iazului cel vechi,

dar n-ați privit spre Cel Ce l-a făcut

și nu v-ați uitat la Cel Ce l-a întocmit din vechime.

12În ziua aceea, Stăpânul, Domnul Oștirilor,

v-a chemat să plângeți și să jeliți,

să vă smulgeți părul și să vă înfășurați coapsele cu pânză de sac.

13Dar iată, dimpotrivă, la voi a fost veselie și petrecere,

au fost boi tăiați și oi înjunghiate!

S-a mâncat carne, s-a băut vin și s-a strigat:

„Să mâncăm și să bem,

căci mâine vom muri!“.

14 Domnul Oștirilor mi S-a descoperit, spunându-mi: „Această nelegiuire a voastră nu va fi ispășită până veți muri“, zice Stăpânul, Domnul Oștirilor.

15Așa vorbește Stăpânul, Domnul Oștirilor:

„Du-te la acel administrator,

la Șebna, care răspunde de palat, și spune-i:

16«Ce drept ai tu aici și pe cine ai tu pe aceste locuri,

de ți-ai săpat chiar aici un mormânt,

un mormânt săpat pe înălțime,

un loc dăltuit în stâncă?

17Iată, Domnul te va azvârli cu putere, omule!

El te va înșfăca,

18te va înfășura strâns

și, ca pe o minge, te va arunca

într-o țară întinsă.

Acolo vei muri

și acolo îți vor rămâne carele tale frumoase,

tu, rușinea palatului stăpânului tău!

19Te voi da afară din slujbă

și vei fi dat jos din funcția ta».

20În ziua aceea, îl voi chema pe slujitorul Meu, pe Eliachim, fiul lui Hilchia, 21îl voi îmbrăca cu tunica ta și-i voi înfășura mijlocul cu brâul tău, iar autoritatea ta i-o voi da lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru Casa lui Iuda. 22Voi așeza cheia Casei lui David pe umărul lui. Ce va deschide el, nimeni nu va închide, iar ce va închide, nimeni nu va deschide! 23Îl voi împlânta ca pe un țăruș într-un loc sigur și va fi un scaun de onoare pentru casa tatălui său. 24Vor sprijini pe el toată gloria casei tatălui său: odraslele și vlăstarii, orice vas mic, de la castroane până la ulcioare.“

25„În ziua aceea“, zice Domnul Oștirilor, „țărușul împlântat în loc sigur va fi scos. Va fi tăiat și va cădea, iar povara care era pe el va fi doborâtă“, căci Domnul a vorbit.

I Ioan 4

Duhul lui Dumnezeu și duhul lui anticrist

1Preaiubiților, să nu credeți orice duh, ci testați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, pentru că în lume au ieșit mulți profeți falși. 2Prin aceasta cunoașteți Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; 3iar orice duh care nu-L mărturisește pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care ați auzit că vine. Acum el este deja în lume. 4Copilașilor, voi sunteți din Dumnezeu și i-ați învins, pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. 5Ei sunt din lume și, de aceea, ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă. 6Noi suntem din Dumnezeu. Cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă, însă cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta știm care este Duhul adevărului și care este duhul rătăcirii.

Dragostea este din Dumnezeu

7Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și-L cunoaște pe Dumnezeu. 8Cel care nu iubește nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. 9Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu față de noi: Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca să trăim prin El. 10În aceasta constă dragostea: nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. 11Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, atunci și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții. 12Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui este făcută desăvârșită în noi.

13Prin aceasta știm că rămânem în El, și El în noi: prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. 14Iar noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. 15Dacă cineva mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu. 16Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. 17În felul acesta, dragostea este făcută desăvârșită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, așa suntem și noi. 18În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă afară frica, pentru că frica poartă în sine pedeapsa. Cel ce se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste. 19Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. 20Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar își urăște fratele, este un mincinos. Căci, dacă nu-și iubește fratele, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut. 21Și porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine-L iubește pe Dumnezeu, să-și iubească și fratele.