2 Tesaloniceni 1

1Pavel, Silvan și Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, și în Domnul Isus Hristos: 2Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos! 3Trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraților, cum se și cuvine, pentru că credința voastră merge mereu crescând și dragostea fiecăruia din voi toți față de ceilalți se mărește tot mai mult. 4De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia și credința voastră în toate prigonirile și necazurile pe care le suferiți. 5Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veți fi găsiți vrednici de Împărăția lui Dumnezeu, pentru care și suferiți. 6Fiindcă Dumnezeu găsește că este drept să dea întristare celor ce vă întristează 7și să vă dea odihnă atât vouă, care sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, 8într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. 9Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui, 10când va veni în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră. 11De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui și să împlinească în voi, cu putere, orice dorință de bunătate și orice lucrare izvorâtă din credință, 12pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi și voi, în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Hristos.

Psalmul 143

Un psalm al lui David

1Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ți urechea la cererile mele!

Ascultă-mă în credincioșia și dreptatea Ta!

2Nu intra la judecată cu robul Tău!

Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.

3Vrăjmașul îmi urmărește sufletul,

îmi calcă viața în picioare la pământ:

mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.

4Îmi este mâhnit duhul în mine,

îmi este tulburată inima înăuntrul meu.

5Mi-aduc aminte de zilele de odinioară,

mă gândesc la toate lucrările Tale,

cuget la lucrarea mâinilor Tale.

6Îmi întind mâinile spre Tine;

îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat.(Oprire)

7Grăbește de m-ascultă, Doamne!

Mi se topește duhul:

nu-mi ascunde Fața Ta!

Căci aș ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă.

8Fă-mă să aud dis-de-dimineață bunătatea Ta,

căci mă încred în Tine.

Arată-mi calea pe care trebuie să umblu,

căci la Tine îmi înalț sufletul.

9Scapă-mă de vrăjmașii mei, Doamne,

căci la Tine caut adăpost!

10Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu!

Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!

11Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă;

în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!

12În bunătatea Ta, nimicește pe vrăjmașii mei

și pierde pe toți potrivnicii sufletului meu,

căci eu sunt robul Tău.

2 Împăraţilor 17

Osea cel din urmă împărat al lui Israel

1În al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Osea, fiul lui Ela. A domnit nouă ani. 2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuși nu ca împărații lui Israel dinaintea lui. 3Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva lui; și Osea i s-a supus și i-a plătit un bir. 4Dar împăratul Asiriei a descoperit o uneltire la Osea, căci trimisese soli lui So, împăratul Egiptului, și nu mai plătea pe fiecare an birul împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a închis și l-a pus în lanțuri într-o temniță. 5Și împăratul Asiriei a străbătut toată țara și s-a suit împotriva Samariei, pe care a împresurat-o timp de trei ani. 6În al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria și a dus pe Israel în robie în Asiria, l-a pus să locuiască la Halah și la Habor, lângă râul Gozan și în cetățile mezilor.

Robia asiriană

7Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din țara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului, și pentru că s-au închinat la alți dumnezei. 8Au urmat obiceiurile neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel și obiceiurile rânduite de împărații lui Israel. 9Copiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului Dumnezeului lor lucruri care nu sunt bune. Și-au zidit înălțimi în toate cetățile lor, de la turnurile străjerilor până la cetățile întărite. 10Și-au ridicat stâlpi idolești și astartee pe orice deal și sub orice copac verde. 11Și acolo au ars tămâie pe toate înălțimile, ca și neamurile pe care le izgonise Domnul dinaintea lor, și au făcut lucruri rele, prin care au mâniat pe Domnul. 12Au slujit idolilor, despre care Domnul le zisese: „Să nu faceți lucrul acesta!” 13Domnul a înștiințat pe Israel și Iuda prin toți prorocii Lui, prin toți văzătorii, și le-a zis: „Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele și păziți poruncile și rânduielile Mele, urmând în totul legea pe care am dat-o părinților voștri și pe care v-am trimis-o prin robii Mei, prorocii.” 14Dar ei n-au ascultat, și-au înțepenit grumazul, ca și părinții lor, care nu crezuseră în Domnul Dumnezeul lor. 15N-au vrut să știe de legile Lui, de legământul pe care-l făcuse cu părinții lor și de înștiințările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic – și ei înșiși n-au fost decât nimic – și după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele. 16Au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, și-au făcut viței turnați, au făcut idoli de-ai Astarteei, s-au închinat înaintea întregii oștiri a cerurilor și au slujit lui Baal. 17Au trecut prin foc pe fiii și fiicele lor, s-au dedat la ghicire și vrăjitorii și s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. 18De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel și i-a îndepărtat de la Fața Lui. N-a rămas decât seminția lui Iuda, 19și chiar Iuda nu păzise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rânduite de Israel. 20Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat în mâinile jefuitorilor și a sfârșit prin a-i izgoni dinaintea Feței Lui. 21Căci Israel se dezlipise de casa lui David și făcuse împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-l abătuse de la Domnul și făcuse pe Israel să săvârșească un mare păcat. 22Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele 23până ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum vestise prin toți slujitorii Săi proroci. Și Israel a fost dus în robie departe de țara lui, în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi.

Samaritenii

24Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvaim și i-a așezat în cetățile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria și au locuit în cetățile ei. 25Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, și Domnul a trimis împotriva lor niște lei, care-i omorau. 26Atunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat și le-ai așezat în cetățile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului țării, și El a trimis împotriva lor niște lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului țării.” 27Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimiteți pe unul din preoții pe care i-ați luat de acolo în robie; să plece să se așeze acolo și să le învețe felul în care să slujească Dumnezeului țării.” 28Unul din preoții care fuseseră luați robi din Samaria a venit de s-a așezat la Betel și le-a învățat cum să se teamă de Domnul. 29Dar neamurile și-au făcut, fiecare, dumnezeii lor în cetățile pe care le locuiau și i-au așezat în templele idolești din înălțimile zidite de samariteni. 30Oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au făcut pe Nergal, cei din Hamat au făcut pe Așima, 31cei din Ava au făcut pe Nibhaz și Tartac, cei din Sefarvaim își ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec și Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim. 32Totodată se închinau și Domnului și și-au făcut preoți ai înălțimilor, luați din tot poporul: preoții aceștia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălțimi. 33Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în același timp și dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutați. 34Până în ziua de astăzi își urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului și nu se țin nici de legile și rânduielile lor, nici de legile și poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel. 35Domnul făcuse legământ cu ei și le dăduse porunca aceasta: „Să nu vă temeți de alți dumnezei; să nu vă închinați înaintea lor, să nu le slujiți și să nu le aduceți jertfe. 36Ci să vă temeți de Domnul, care v-a scos din țara Egiptului cu o mare putere și cu brațul întins; înaintea Lui să vă închinați și Lui să-I aduceți jertfe. 37Să păziți și să împliniți totdeauna învățăturile, rânduielile, legea și poruncile pe care vi le-a scris El și să nu vă temeți de alți dumnezei. 38Să nu uitați legământul pe care l-am făcut cu voi și să nu vă temeți de alți dumnezei. 39Ci să vă temeți de Domnul Dumnezeul vostru, și El vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmașilor voștri.” 40Ei n-au ascultat și au urmat obiceiurile lor de la început. 41Neamurile acestea se temeau de Domnul și slujeau și chipurilor lor cioplite, și copiii lor și copiii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părinții lor.

Isaia 24

Iuda pustiit

1Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii; 2cum se întâmplă preotului, se întâmplă și poporului; stăpânului, ca și slugii; stăpânei, ca și slujnicei; vânzătorului, ca și cumpărătorului; celui ce dă cu împrumut, ca și celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca și celui căruia îi este dator. 3Țara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa. 4Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5căci țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! 6De aceea mănâncă blestemul țara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării și nu mai rămâne decât un mic număr din ei. 7Mustul stă trist, via este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă suspină. 8A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. 9Nu se mai cântă când se bea vin și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în țară. 12Numai pustiire a mai rămas în cetate și porțile stau dărâmate. 13Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

Babilonul nimicit, și Ierusalimul ridicat

14Ceilalți însă, care vor mai rămâne, își înalță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului. 15Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudați Numele Domnului Dumnezeului lui Israel în ostroavele mării! 16De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!” Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se înverșunează la jaf. 17Groaza, groapa și lațul vin peste tine, locuitor al țării! 18Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci se deschid stăvilarele de sus și se clatină temeliile pământului! 19Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, 20pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică. 21În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ, pe împărații pământului. 22Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniță, vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți. 23Luna va fi acoperită de rușine și soarele, de groază, căci Domnul oștirilor va împărăți pe Muntele Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în fața bătrânilor Lui.