Ioan 6

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

(Mt. 14:13‑21; Mc. 6:30‑44; Lc. 9:10‑17)

1După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei. 2O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi. 3Isus a urcat pe munte și S-a așezat acolo cu ucenicii Lui. 4Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.

5Când Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l-a întrebat pe Filip:

‒ De unde să cumpărăm pâini, ca să mănânce oamenii aceștia?

6Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, căci El știa ce urmează să facă.

7Filip I-a răspuns:

‒ Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari nu le sunt de ajuns nici măcar ca să primească fiecare câte puțin!

8Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

9‒ Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?

10Isus a zis:

‒ Puneți oamenii să se așeze!

În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, oamenii s-au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii. 11Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le-a împărțit celor ce se așezaseră. De asemenea, le-a dat și din pești cât au vrut.

12Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi:

‒ Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic.

13Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.

14Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul Care urma să vină în lume!“. 15Atunci Isus, știind că au de gând să vină să-L ia cu forța ca să-L facă rege, S-a retras din nou înspre munte, doar El singur.

Isus umblă pe apă

(Mt. 14:22‑33; Mc. 6:45‑51)

16Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17s-au urcat într-o barcă și au pornit să traverseze marea spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei, 18iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de barcă, și li s-a făcut frică. 20El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“. 21Atunci ei au dorit să-L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau.

Isus, Pâinea vieții

22În ziua următoare, mulțimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se urcase în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri. 23De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri. 24Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înșiși în bărci și s-au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus.

25Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:

‒ Rabbi, când ai venit aici?

26Isus le-a răspuns și a zis:

‒ Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. 27Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului. Căci pe El Și-a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!

28Atunci ei L-au întrebat:

‒ Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?

29Isus a răspuns și le-a zis:

‒ Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L-a trimis El.

30Drept urmare, ei L-au întrebat:

‒ Ce semn faci Tu, deci, ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31Strămoșii noștri au mâncat mană în deșert, așa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer“.

32Atunci Isus le-a zis:

‒ Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din Cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din Cer. 33Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din Cer și dă lumii viață.

34Ei I-au zis:

‒ Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!

35Isus le-a răspuns:

‒ Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! 36Dar v-am spus că M-ați văzut, și nu credeți. 37Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi alunga niciodată afară. 38Căci M-am coborât din Cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis. 39Și voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de pe urmă. 40Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.

41Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea Care S-a coborât din Cer“.

42Ei ziceau:

‒ Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată și mamă îi cunoaștem? Așadar, cum de spune acum: „M-am coborât din Cer“?

43Isus a răspuns și le-a zis:

‒ Nu murmurați între voi! 44Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45Este scris în Profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu“. Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la Mine. 46Căci nimeni nu L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică. 48Eu sunt Pâinea vieții. 49Strămoșii voștri au mâncat mană în deșert și totuși au murit. 50Pâinea Care coboară din Cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară. 51Eu sunt Pâinea vie Care S-a coborât din Cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine, va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.

52Atunci iudeii au început să se certe unii cu alții și să zică:

‒ Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?

53Dar Isus le-a zis:

‒ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă! 54Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă. 55Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57Așa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58Aceasta este Pâinea Care S-a coborât din Cer, nu precum aceea pe care au mâncat-o strămoșii voștri, dar care totuși au murit: cel ce mănâncă Această Pâine va trăi în veac!

59Aceste lucruri le-a spus în timp ce îi învăța pe oameni în sinagogă, în Capernaum.

Mulți ucenici Îl părăsesc pe Isus

60Auzind acestea, mulți dintre ucenicii Lui au zis:

‒ Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?

61Dar Isus, știind în Sine Însuși că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis:

‒ Vorbirea aceasta vă face să vă împiedicați? 62Dar dacă L-ați vedea pe Fiul Omului înălțându-Se acolo unde era mai înainte? 63Duhul este Cel Ce dă viață. Carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. 64Dar sunt unii dintre voi care nu cred.

Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să-L trădeze.

65Apoi a zis:

‒ Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de către Tatăl.

66Din acel moment, mulți dintre ucenicii Lui s-au întors și nu mai umblau cu El.

67Atunci Isus le-a zis celor doisprezece:

‒ Nu vreți să plecați și voi?

68Simon Petru I-a răspuns:

‒ Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, 69iar noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!

70Isus le-a răspuns:

‒ Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol.

71Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deși era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.

Neemia 6

Planuri de asasinat politic și denigrare morală

1Sanbalat, Tobia, arabul Gheșem și ceilalți dușmani ai noștri au fost înștiințați că am reconstruit zidul și că nu au mai rămas spărturi în el (pe vremea aceea încă nu pusesem ușile la porți). 2Atunci Sanbalat și Gheșem mi-au trimis următorul mesaj: „Vino să ne întâlnim într-unul dintre satele din Valea Ono!“. Aveau însă de gând să-mi facă rău. 3Le-am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să vin. De ce să se oprească lucrul cât timp lipsesc ca să vin la voi?“.

4Au trimis același mesaj de patru ori și le-am răspuns la fel. 5A cincea oară, Sanbalat mi-a trimis mesajul acesta prin slujitorul său, care ținea în mână o scrisoare deschisă. 6În ea scria:

„Se zvonește printre națiuni – iar Gheșem spune la fel – că tu și iudeii plănuiți să vă răsculați și de aceea reconstruiești zidul. Potrivit aceluiași zvon, tu plănuiești să fii regele lor 7și chiar ai numit profeți să facă un anunț despre tine în Ierusalim și să zică: «Este un rege în Iuda!». Vezi că lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului, așa că vino să ne sfătuim!“.

8Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Nu sunt adevărate cuvintele pe care le spui. Tu le inventezi din inima ta“. 9Ei toți voiau să ne facă să ne temem, zicând: „Vor lăsa lucrarea din mâini și ea nu se va mai face“. Acum, te rog Dumnezeule: „întărește-mi brațele!“.

10M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care se închisese în casă, și el mi-a zis:

‒ Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem porțile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă!

11Eu i-am zis:

‒ Un om ca mine să fugă? Un om ca mine să intre în Templu, ca să-și scape viața? Nu voi intra!

12Mi-am dat seama că nu Dumnezeu îl trimisese, ci rostise profeția împotriva mea pentru că fusese plătit de Tobia și de Sanbalat. 13El fusese plătit pentru ca, făcându-mă să mă tem, să urmez sfatul lui și să păcătuiesc. Atunci, ei mi-ar fi distrus reputația ca să mă facă de rușine. 14„Dumnezeul meu, adu-Ți aminte de Tobia și de Sanbalat, precum și de aceste fapte ale lor! Adu-Ți aminte și de profetesa Noadia, precum și de ceilalți profeți care au vrut să mă facă să mă tem!“

Finalizarea construcției zidului

15Zidul a fost încheiat în a douăzeci și cincea zi a lunii elul, în cincizeci și două de zile. 16Toți dușmanii noștri au auzit lucrul acesta și toate națiunile care erau în jurul nostru s-au temut, s-au smerit foarte mult și au recunoscut că lucrarea aceasta a fost făcută cu ajutorul Dumnezeului nostru.

17În acele zile, scrisorile multora dintre nobilii lui Iuda erau trimise lui Tobia, iar scrisorile lui Tobia ajungeau la ei. 18Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, deoarece era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, iar fiul său, Iehohanan, era căsătorit cu fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. 19Aceștia vorbeau despre faptele lui bune în prezența mea, după care îl înștiințau ce spuneam. Iar Tobia îmi trimitea scrisori ca să mă facă să mă tem.

Neemia 7

1După ce s-a reconstruit zidul și am pus porțile, au fost numiți în slujbele lor portarii, cântăreții și leviții. 2I-am pus responsabili peste Ierusalim pe fratele meu Hanani și pe Hanania, conducătorul citadelei, un om care întrecea pe mulți în credincioșie și în teamă de Dumnezeu, 3și le-am zis: „Să nu se deschidă porțile Ierusalimului înainte de miezul zilei! În timp ce portarii continuă să stea de veghe, porțile să fie închise și zăvorâte! Să puneți de strajă pe locuitorii Ierusalimului, pe fiecare la locul lui de strajă, în dreptul casei lui“.

Lista exilaților repatriați

(Ezra 2:1‑70)

4Cetatea era largă și încăpătoare, dar poporul din mijlocul ei era puțin, iar casele încă nu fuseseră reconstruite. 5Dumnezeul meu mi-a pus pe inimă să adun nobilii, dregătorii și poporul, ca să-i înscriu în genealogii. Am descoperit cartea cu genealogia celor ce veniseră primii din captivitate, unde am găsit scrise următoarele:

6„Aceștia sunt fiii provinciei, care au venit din captivitatea exilului, cei pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, îi dusese în exil și care s-au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa. 7(Ei i-au însoțit pe Zerub-Babel, pe Iosua, pe Neemia, pe Azaria, pe Raamia, pe Nahamani, pe Mardoheu, pe Bilșan, pe Misperet, pe Bigvai, pe Nehum și pe Baana.) Iată care este numărul acestor oameni din poporul Israel:

8urmașii lui Paroș – în număr de două mii o sută șaptezeci și doi;

9urmașii lui Șefatia – în număr de trei sute șaptezeci și doi;

10urmașii lui Arah – în număr de șase sute cincizeci și doi;

11urmașii lui Pahat-Moab, dintre urmașii lui Iosua și ai lui Ioab – în număr de două mii opt sute optsprezece;

12urmașii lui Elam – în număr de o mie două sute cincizeci și patru;

13urmașii lui Zatu – în număr de opt sute patruzeci și cinci;

14urmașii lui Zacai – în număr de șapte sute șaizeci;

15urmașii lui Binui – în număr de șase sute patruzeci și opt;

16urmașii lui Bebai – în număr de șase sute douăzeci și opt;

17urmașii lui Azgad – în număr de două mii trei sute douăzeci și doi;

18urmașii lui Adonikam – în număr de șase sute șaizeci și șapte;

19urmașii lui Bigvai – în număr de două mii șaizeci și șapte;

20urmașii lui Adin – în număr de șase sute cincizeci și cinci;

21urmașii lui Ater, dintre urmașii lui Ezechia – în număr de nouăzeci și opt;

22urmașii lui Hașum – în număr de trei sute douăzeci și opt;

23urmașii lui Bețai – în număr de trei sute douăzeci și patru;

24urmașii lui Harif – în număr de o sută doisprezece;

25urmașii lui Ghivon – în număr de nouăzeci și cinci;

26oamenii din Betleem și Netofa – în număr de o sută optzeci și opt;

27oamenii din Anatot – în număr de o sută douăzeci și opt;

28oamenii din Bet-Azmavet – în număr de patruzeci și doi;

29oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira și din Beerot – în număr de șapte sute patruzeci și trei;

30oamenii din Rama și din Gheva – în număr de șase sute douăzeci și unu;

31oamenii din Micmaș – în număr de o sută douăzeci și doi;

32oamenii din Betel și din Ai – în număr de o sută douăzeci și trei;

33oamenii din celălalt Nebo – în număr de cincizeci și doi;

34urmașii celuilalt Elam – în număr de o mie două sute cincizeci și patru;

35urmașii lui Harim – în număr de trei sute douăzeci;

36urmașii lui Ierihon – în număr de trei sute patruzeci și cinci;

37urmașii lui Lod, ai lui Hadid și ai lui Ono – în număr de șapte sute douăzeci și unu;

38urmașii lui Senaa – în număr de trei mii nouă sute treizeci;

39preoții, urmași ai lui Iedaia, din familia lui Iosua – în număr de nouă sute șaptezeci și trei;

40urmașii lui Imer – în număr de o mie cincizeci și doi;

41urmașii lui Pașhur – în număr de o mie două sute patruzeci și șapte;

42urmașii lui Harim – în număr de o mie șaptesprezece;

43leviții, urmași ai lui Iosua și ai lui Kadmiel, dintre urmașii lui Hodavia – în număr de șaptezeci și patru;

44cântăreții, urmași ai lui Asaf – în număr de o sută patruzeci și opt;

45portarii, urmași ai lui Șalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Akub, ai lui Hatita și ai lui Șobai – în număr de o sută treizeci și opt;

46slujitorii de la Templu, urmași ai lui Țiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,

47ai lui Cheros, ai lui Sia, ai lui Padon,

48ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Șalmai,

49ai lui Hanan, ai lui Ghidel, ai lui Gahar,

50ai lui Reaia, ai lui Rețin, ai lui Nekoda,

51ai lui Gazam, ai lui Uza, ai lui Paseah,

52ai lui Besai, Meunim, Nefușsim,

53ai lui Bakbuk, ai lui Hakufa, ai lui Harhur,

54ai lui Bațlit, ai lui Mehida, ai lui Harșa,

55ai lui Barkos, ai lui Sisera, ai lui Temah,

56ai lui Nețiah și ai lui Hatifa;

57urmașii slujitorilor lui Solomon, urmași ai lui Sotai, ai lui Soferet, ai lui Perida,

58ai lui Iaala, ai lui Darkon, ai lui Ghidel,

59ai lui Șefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Hațebaim și ai lui Amon;

60toți slujitorii de la Templu și slujitorii lui Solomon la un loc – în număr de trei sute nouăzeci și doi“.

61Aceștia sunt cei care au venit din Tel-Melah, din Tel-Harșa, din Cherub, din Adon și din Imer și care n-au putut să arate dacă familia părinților lor și neamul lor erau din Israel:

62urmașii lui Delaia, ai lui Tobia și ai lui Nekoda – în număr de șase sute patruzeci și doi;

63dintre preoți, urmașii lui Hobaia, ai lui Hakoț și ai lui Barzilai (cel care a luat-o de soție pe una dintre fetele ghiladitului Barzilai și a primit astfel numele acestuia).

64Ei și-au căutat înscrierile lor genealogice, dar nu le-au găsit, astfel că au fost îndepărtați din preoție ca fiind necurați. 65Guvernatorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile preasfinte, până când preotul nu va hotărî lucrul acesta în conformitate cu Urim și Tumim.

66În total, în toată adunarea erau patruzeci și două de mii trei sute șaizeci de oameni, 67în afară de slujitorii și slujitoarele lor – în număr de șapte mii trei sute treizeci și șapte – și de cântăreți și cântărețe – în număr de două sute patruzeci și cinci. 68Aveau șapte sute treizeci și șase de cai, două sute patruzeci și cinci de catâri, 69patru sute treizeci și cinci de cămile și șase mii șapte sute douăzeci de măgari.

70Câteva din căpeteniile de familii au dăruit pentru lucrare. Însuși guvernatorul a depus în vistierie următoarele: o mie de darici de aur, cincizeci de vase de aur și cinci sute treizeci de tunici preoțești. 71Câteva din căpeteniile familiilor au depus în vistierie, pentru lucrare: douăzeci de mii de darici de aur și două mii două sute de mine de argint. 72Restul poporului a dăruit: douăzeci de mii de darici de aur, două mii de mine de argint și șaizeci și șapte de tunici preoțești.

73Așadar, preoții, leviții, portarii, cântăreții, unii oameni din popor, slujitorii de la Templu și tot Israelul s-au așezat în cetățile lor. La începutul lunii a șaptea fii lui Israel erau in cetatile lor.

Neemia 8

Ezra citește Legea înaintea poporului

1Tot poporul s-a strâns, într-un gând și-un suflet, în piața din fața Porții Apelor. Ei i-au zis cărturarului Ezra să aducă el Cartea Legii lui Moise, pe care Domnul o poruncise lui Israel. 2Preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbați, femei și din toți cei care erau în stare să o înțeleagă. Era ziua întâi a lunii a șaptea. 3Ezra a citit din Lege în piața dinaintea Porții Apelor, de la răsăritul soarelui până la amiază, în prezența bărbaților, a femeilor și a celor ce puteau să o înțeleagă. Tot poporul asculta cu atenție la citirea Cărții Legii. 4Cărturarul Ezra stătea pe o estradă din lemn, construită cu această ocazie. Lângă el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Șema, Anaia, Uria, Hilchia și Maaseia, iar la stânga lui – Pedaia, Mișael, Malchia, Hașum, Hașbadana, Zaharia și Meșulam.

5Ezra a deschis Cartea înaintea ochilor întregului popor, căci era așezat mai sus decât poporul. Când a deschis Cartea, tot poporul s-a ridicat în picioare. 6Ezra L-a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, și tot poporul, ridicând mâinile, a răspuns: „Amin! Amin!“. Apoi s-au plecat și s-au închinat Domnului cu fața la pământ. 7Iosua, Bani, Șerebia, Iamin, Akub, Șabtai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia și leviții ajutau poporul să înțeleagă Legea, iar poporul a rămas pe loc. 8Ei citeau din Cartea Legii lui Dumnezeu, explicând-o și arătându-i sensul, astfel încât poporul să înțeleagă cele citite.

9Guvernatorul Neemia, preotul și cărturarul Ezra, precum și leviții care învățau poporul au zis întregului popor: „Această zi este sfântă pentru Domnul, Dumnezeul vostru. Să nu bociți și să nu plângeți!“. Căci tot poporul începuse să plângă la auzirea cuvintelor Legii. 10Ei le-au mai zis: „Duceți-vă și mâncați mâncăruri alese, beți băuturi dulci și trimiteți câte ceva și celor ce n-au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă întristați, căci bucuria Domnului este puterea voastră!“. 11Leviții domoleau poporul, zicând: „Liniște, căci aceasta este o zi sfântă! Nu vă întristați!“. 12Tot poporul s-a dus apoi să mănânce, să bea și să trimită câte ceva și altora. Au făcut aceasta cu mare bucurie, căci înțeleseseră cuvintele care le fuseseră explicate.

Celebrarea Sărbătorii Corturilor

13A doua zi, căpeteniile familiilor întregului popor, preoții și leviții s-au adunat împreună la cărturarul Ezra ca să li se explice cuvintele Legii. 14Au găsit scris în Legea poruncită de Domnul prin Moise că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi în timpul sărbătorii din luna a șaptea. 15Totodată au înțeles că trebuie să proclame și să răspândească în toate cetățile lor și în Ierusalim următoarea veste: „Duceți-vă la munte și aduceți ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de palmier și ramuri de alți copaci stufoși, ca să faceți corturi, așa cum este scris“.

16Poporul a ieșit, a adunat ramuri și și-a făcut corturi, fiecare pe acoperișul casei lui, în curtea lui sau în curțile Casei lui Dumnezeu, în piața de la Poarta Apelor și în piața de la Poarta Efraim. 17Toată mulțimea întoarsă din captivitate și-a făcut corturi și a locuit în ele. Din zilele lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mai făcuseră așa ceva. Și a fost o bucurie foarte mare. 18Au citit din Cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din prima zi până în ultima zi. Au ținut sărbătoarea timp de șapte zile, iar în ziua a opta au avut o adunare sfântă, așa cum era scris în lege.

Neemia 9

Israeliții își mărturisesc păcatele

1În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, fiii lui Israel s-au adunat cu toții ca să țină un post. Fiecare își acoperise coapsele cu o pânză de sac și își presărase țărână pe cap. 2Cei din neamul lui Israel s-au separat de toți străinii și, stând în picioare, și-au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. 3Au stat la locurile lor și, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii Domnului, Dumnezeul lor. Apoi, într-un alt sfert din zi, și-au mărturisit păcatele și s-au închinat Domnului, Dumnezeul lor.

4Iosua, Bani, Kadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au urcat pe estrada leviților și au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. 5Leviții Iosua, Kadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis:

„Ridicați-vă și binecuvântați-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, Care este din veșnicie în veșnicie! Binecuvântat să-Ți fie Numele cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă! 6Tu ești Domnul și în afară de Tine nu este un altul! Tu ai făcut cerurile și cerurile cerurilor cu toată armata lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele. Tu dai viață tuturor acestora, iar armata cerurilor Ți se închină.

7Tu ești Domnul, Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram, Care l-ai scos din Ur, din Caldeea, și i-ai pus numele Avraam. 8Tu i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta și ai încheiat cu el un legământ, potrivit căruia le vei da descendenților lui țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a iebusiților și a ghirgașiților. Ți-ai ținut promisiunile, căci Tu ești drept.

9Apoi ai văzut asuprirea strămoșilor noștri în Egipt și le-ai auzit strigătul la Marea Roșie. 10Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor săi și împotriva întregului popor din țara sa, căci ai știut cât de arogant s-au purtat cu aceștia, și Ți-ai făcut un Nume, cum se știe astăzi. 11Ai despărțit marea înaintea lor, și ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat. Însă pe urmăritorii lor i-ai aruncat în adâncuri, ca pe o piatră în ape mari. 12Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua, și printr-un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care mergeau.

13Ai coborât pe muntele Sinai și le-ai vorbit din Ceruri. Le-ai dat reguli drepte, legi adevărate, hotărâri și porunci bune. 14Le-ai făcut cunoscut sabatul Tău cel sfânt și le-ai dat porunci, hotărâri și o Lege prin mâna lui Moise, slujitorul Tău. 15Le-ai dat pâine din cer, atunci când le era foame, le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete, și le-ai spus să vină să ia în stăpânire țara pe care juraseși, cu mâna ridicată, că le-o vei da.

16Însă ei, strămoșii noștri, s-au mândrit, au fost încăpățânați și n-au ascultat de poruncile Tale. 17Au refuzat să asculte și nu și-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei. S-au încăpățânat și, în răzvrătirea lor, și-au numit o căpetenie, ca să se întoarcă în sclavie. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, plin de har și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare, și nu i-ai părăsit. 18Chiar și atunci când și-au făcut un vițel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău, Care te-a scos din Egipt!» și s-au făcut vinovați de multă blasfemie, 19Tu, în marea Ta îndurare, nu i-ai părăsit în deșert. Stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n-a încetat să le lumineze noaptea drumul pe care mergeau. 20Le-ai dat chiar și Duhul Tău cel bun ca să-i instruiască. Nu Ți-ai retras mana de la gura lor și ai continuat să le dai apă ca să-și potolească setea. 21Timp de patruzeci de ani le-ai asigurat hrana în deșert și n-au dus lipsă de nimic; hainele nu li s-au învechit, iar picioarele nu li s-au umflat.

22Le-ai dat regate și popoare și ai împărțit între ei fiecare teritoriu. Astfel, ei au luat în stăpânire țara lui Sihon, adică țara regelui din Heșbon, și țara lui Og, regele Bașanului. 23Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara în care le-ai zis părinților lor să intre ca s-o ia în stăpânire. 24Fiii lor au intrat și au luat în stăpânire țara, iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaniți, și ai dat în mâinile lor pe regii acestora și popoarele țării, ca să facă cu ei ce consideră că este bine. 25Au cucerit cetăți fortificate, pământuri roditoare, au luat în stăpânire case pline cu tot felul de bunuri, fântâni deja săpate, vii, măslini și o mulțime de pomi fructiferi. Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și s-au bucurat de viață datorită bunătății Tale celei mari.

26Dar, apoi, s-au arătat neascultători, s-au răzvrătit împotriva Ta, au aruncat înapoia lor Legea Ta, i-au ucis pe profeții Tăi, care îi avertizau să se întoarcă la Tine, și s-au făcut astfel vinovați de multă blasfemie. 27Atunci i-ai dat pe mâna dușmanilor lor, care i-au asuprit. Totuși, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine, iar Tu i-ai auzit din Ceruri. În marea Ta îndurare, le-ai dat eliberatori, care i-au eliberat din mâna dușmanilor lor.

28Când au avut odihnă însă, au făcut iarăși ce este rău înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat pe mâna dușmanilor lor, care au domnit peste ei. Dar ei s-au întors și au strigat către Tine, iar Tu i-ai auzit din Ceruri și, în îndurarea Ta, i-ai eliberat în numeroase rânduri.

29I-ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta, dar ei s-au mândrit, n-au ascultat de poruncile Tale și au păcătuit împotriva hotărârilor Tale, pe care, dacă omul le respectă, va trăi prin ele. Ți-au întors spatele cu încăpățânare, s-au răzvrătit și n-au ascultat. 30I-ai îngăduit așa mulți ani, i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeții Tăi, dar ei tot n-au vrut să asculte și, astfel, i-ai dat pe mâna popoarelor străine. 31Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu plin de har și milostiv.

32Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare, Puternic și Înfricoșător, Cel Care păstrezi legământul și îndurarea, nu privi ca pe ceva neînsemnat toate greutățile prin care am trecut, atât noi, cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și strămoșii noștri, tot poporul Tău, din zilele împăraților Asiriei și până în ziua aceasta! 33Cu privire la tot ce a venit peste noi, Tu ai fost drept, căci ai lucrat cu credincioșie, dar noi am făcut ceea ce este rău! 34Regii, conducătorii, preoții și strămoșii noștri n-au împlinit Legea Ta. N-au dat ascultare poruncilor și înștiințărilor Tale prin care i-ai avertizat. 35În regatul lor, în mijlocul multor bunătăți primite de la Tine, în țara cea întinsă și bogată pe care le-o dăduseși, ei nu Ți-au slujit și nu s-au întors de la faptele lor cele rele.

36Și, iată-ne astăzi sclavi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri, ca să-i mănânce roadele și bunătățile! Iată-ne sclavi chiar în ea! 37Rodul ei îi îmbogățește pe împărații pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre, iar noi ne aflăm într-un mare necaz“.

Poporul încheie o înțelegere

38Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înțelegere de neclintit, pe document punându-și pecetea conducătorii, leviții și preoții.

Iov 9

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns și a zis:

2„Da, știu că așa este,

dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

3Dacă s-ar certa cineva cu El,

din o mie de întrebări, nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.

4El are o inimă înțeleaptă și o putere mare.

Cine I s-a împotrivit și a rămas teafăr?

5El mută munții fără ca aceștia să știe,

când îi răstoarnă în mânia Sa.

6El face să se cutremure pământul din locul lui,

și stâlpii lui tremură.

7El vorbește soarelui, iar acesta nu mai răsare;

El pecetluiește lumina stelelor.

8El singur întinde cerurile

și calcă pe valurile mării.

9El a făcut Ursul și Orionul,

Pleiadele și constelațiile sudului.

10El face lucruri mari și nepătrunse,

minuni fără număr.

11Iată, El trece pe lângă mine

și nu-L pot vedea,

trece și nu-mi dau seama.

12Iată, când El smulge ceva,

cine-L poate opri?

Cine-I poate spune: «Ce faci?».

13Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;

chiar și ajutoarele lui Rahab Îi sunt supuse.

14Deci, cum pot eu să-I răspund,

cum pot să-mi aleg cuvintele înaintea Lui?

15Chiar dacă aș fi drept, nu I-aș putea răspunde,

nu pot decât să caut bunăvoință la Judecătorul meu.

16Dacă L-aș chema la judecată și mi-ar răspunde,

n-aș crede că mi-a ascultat glasul.

17El mă zdrobește printr-o furtună

și-mi înmulțește rănile fără motiv.

18Nu mă lasă să-mi trag suflarea,

ci mă satură cu lucruri amare.

19Dacă este vorba de putere, iată, El este puternic.

Dacă este vorba de judecată, cine mă va convoca?

20Chiar dacă aș fi drept, gura mea mă va condamna;

oricât de integru aș fi, El mă va dovedi vinovat.

21Sunt integru. Nu-mi pasă de mine.

Îmi disprețuiesc viața.

22Mi-e totuna. De aceea zic:

«El îl nimicește și pe cel integru și pe cel rău».

23Și măcar de-ar aduce biciul imediat moartea…

dar El Își bate joc de durerea celui nevinovat.

24Când o țară este dată pe mâna celui rău,

El acoperă ochii judecătorilor ei.

Dacă nu El, atunci cine?

25Zilele mele sunt mai iuți decât alergătorul;

zboară fără să fi văzut binele.

26Trec ca o luntre de papirus pe apă,

ca un vultur care se repede asupra prăzii.

27Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,

îmi voi schimba înfățișarea și voi fi voios»,

28 atunci sunt îngrozit de toate durerile mele,

pentru că știu că nu mă vei găsi nevinovat.

29Dacă tot voi fi condamnat,

de ce să mă mai trudesc degeaba?

30Chiar dacă m-aș spăla cu apa zăpezii

și mi-aș curăța mâinile cu leșie,

31Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,

de s-ar scârbi și hainele de mine.

32Căci El nu este un om ca mine, ca să-I răspund,

ca să mergem împreună la judecată.

33Și nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,

care să-și pună mâinile peste noi amândoi,

34ca astfel El să-Și dea la o parte nuiaua

și să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

35Atunci aș vorbi fără să mă mai tem de El,

însă nu așa mi se întâmplă.