Ieremia 25

Șaptezeci de ani de exil

1Cuvântul spus lui Ieremia cu privire la tot poporul lui Iuda, în al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda. Era totodată primul an al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. 2Ieremia, profetul, a vorbit întregului popor al lui Iuda și tuturor locuitorilor Ierusalimului și le-a zis: 3„Timp de douăzeci și trei de ani, din anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, și până în ziua aceasta, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, iar eu vi l-am vestit mereu dimineața, dar voi n-ați ascultat.

4 Domnul i-a trimis la voi pe toți slujitorii Săi, profeții. I-a trimis mereu dimineața, dar voi n-ați ascultat; nu v-ați plecat urechea ca să ascultați. 5Ei au zis: «Întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea și de la răutatea faptelor voastre și, astfel, veți putea rămâne în țara pe care Domnul v-a dat-o vouă și strămoșilor voștri, din veșnicie în veșnicie. 6Nu vă duceți după alți dumnezei ca să le slujiți și să vă închinați înaintea lor. Nu Mă mâniați prin lucrarea mâinilor voastre și, astfel, nu vă voi face nimic rău»“.

7„Dar voi nu M-ați ascultat“, zice Domnul, „ci, prin lucrarea mâinilor voastre, M-ați provocat la mânie și v-ați făcut rău vouă înșivă“.

8De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor: „Pentru că nu ați ascultat de cuvintele Mele, 9iată, voi strânge toate clanurile din nord“, zice Domnul, „și pe slujitorul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și îi voi aduce împotriva acestei țări, împotriva locuitorilor ei și împotriva tuturor națiunilor de jur împrejur. Le voi da să fie nimicite și le voi face un motiv de groază, de fluierat și o ruină veșnică. 10Voi face să le piară strigătele de bucurie și strigătele de veselie, glasul mirelui și al miresei, zgomotul râșniței și lumina candelei. 11Toată țara aceasta va deveni un loc pustiu și îngrozitor și toate națiunile acestea vor sluji împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani.

12Dar, când se vor împlini cei șaptezeci de ani, îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului și națiunea lui, țara caldeenilor, pentru nelegiuirea lor“, zice Domnul. „O voi preface în niște ruine veșnice. 13Voi aduce peste ea toate lucrurile pe care le-am rostit împotriva ei, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a fost profețit de Ieremia împotriva tuturor națiunilor. 14Căci ei vor fi înrobiți de multe națiuni și de regi puternici. Le voi răsplăti potrivit cu faptele și lucrarea mâinilor lor“.

Paharul mâniei Domnului

15Așa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea acest pahar plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să fie băut de toate națiunile la care te trimit. 16Când îl vor bea, vor ameți și vor fi ca niște nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite printre ei“.

17Eu am luat paharul din mâna Domnului, ca să le dau să bea tuturor națiunilor la care m-a trimis Domnul: 18Ierusalimului și cetăților lui Iuda, regilor și conducătorilor lui, ca să le prefacă în ruină, într-un motiv de groază, de fluierat și de blestem, ca în ziua aceasta; 19lui Faraon, regele Egiptului, slujitorilor lui, conducătorilor lui, întregului său popor 20și întregului amestec de popoare de acolo, tuturor regilor țării Uț, tuturor regilor filistenilor – cei ai Așchelonului, ai Gazei, ai Ekronului și ai rămășiței Așdodului – 21Edomului, Moabului și fiilor lui Amon; 22tuturor regilor Tyrului și Sidonului, regilor țărmurilor de dincolo de mare; 23Dedanului, Temei, Buzului și tuturor celor ce își rad colțurile bărbii; 24tuturor regilor Arabiei și tuturor regilor amestecului de popoare care locuiesc în deșert; 25tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului și Mediei; 26tuturor regilor din nord, de aproape și de departe, și unora și altora, tuturor regatelor de pe fața pământului. După ei va bea și împăratul Șeșakului.

27„Să le spui: «Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Beți și îmbătați-vă, vomitați și cădeți, apoi să nu vă mai ridicați, din cauza sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!’ 28Dacă vor refuza să ia paharul din mâna ta și să-l bea, să le spui că așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Sigur îl veți bea! 29Căci iată, încep să aduc nenorocirea chiar în cetatea peste care este chemat Numele Meu! Și voi să rămâneți nepedepsiți? Nu veți rămâne nepedepsiți, căci voi chema sabia împotriva tuturor locuitorilor pământului, zice Domnul Oștirilor’».

30Iar tu, profețește împotriva lor toate aceste cuvinte și spune-le:

«Domnul va răcni de pe înălțimi,

va face să-I răsune glasul

din Lăcașul Său cel sfânt

și va răcni puternic împotriva Locuinței Sale.

Va striga împotriva tuturor locuitorilor pământului

asemenea celor ce calcă strugurii în picioare.

31Vuietul va ajunge până la capătul pământului,

căci Domnul Se ceartă cu națiunile;

El intră la judecată cu orice om

și-i dă pe cei răi pradă sabiei»“,

zice Domnul.

32Așa vorbește Domnul Oștirilor:

„Iată, nenorocirea se răspândește

de la o națiune la alta,

și de la capătul pământului

se ridică o mare furtună“.

33În ziua aceea, cei pe care-i va ucide Domnul vor fi peste tot, de la un capăt al pământului până la celălalt. Nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului.

34Gemeți, păstori, și strigați!

Tăvăliți-vă în cenușă,

voi, cei măreți ai turmei!

Căci a venit ziua să fiți înjunghiați;

veți zăcea împrăștiați și căzuți

asemenea cioburilor unui vas prețios.

35Nu mai este niciun adăpost pentru păstori,

niciun loc de refugiu pentru cei măreți ai turmei!

36Se aude strigătul păstorilor

și geamătul celor măreți ai turmei,

căci Domnul le distruge pășunea.

37Adăposturile lor liniștite sunt devastate

de mânia Domnului.

38El Și-a părăsit vizuina ca un pui de leu.

Astfel, țara a devenit un deșert

din cauza sabiei asupritorului

și a mâniei aprinse a Domnului.

Marcu 8

Isus hrănește peste patru mii de oameni

(Mt. 15:32-39)

1În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulțime de oameni și nu aveau ce să mănânce.

Isus i-a chemat pe ucenici și le-a zis:

2‒ Mi-e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n-au ce să mănânce, 3iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.

4Ucenicii Lui I-au răspuns:

‒ De unde ar putea lua cineva pâini aici, în deșert, ca să-i sature pe acești oameni?

5 Isus i-a întrebat:

‒ Câte pâini aveți?

Ei au zis:

‒ Șapte.

6 Isus a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii. 7Mai aveau și câțiva peștișori. El i-a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia. 8Au mâncat toți și s-au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 9Erau în jur de patru mii de bărbați. După ce i-a lăsat să plece, 10Isus S-a urcat imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și S-a dus în părțile Dalmanutei.

Fariseii cer un semn

(Mt. 16:1-4)

11Fariseii au venit și au început să discute aprins cu Isus, căutând de la El un semn din cer, ca să-L pună la încercare. 12Însă Isus, oftând adânc în duhul Său, a zis: „De ce caută această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn“. 13Apoi i-a lăsat, S-a urcat iarăși în barcă și S-a dus de cealaltă parte a mării.

Drojdia fariseilor și a lui Irod

(Mt. 16:5-12)

14 Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.

15 Isus le-a poruncit, zicând:

‒ Aveți grijă, feriți-vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod!

16Ei vorbeau unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini.

17Cunoscând aceasta, Isus le-a zis:

‒ De ce vorbiți între voi că n-aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită? 18Aveți ochi, dar nu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți? Nu vă mai aduceți aminte, 19atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?

Ei I-au zis:

‒ Douăsprezece.

20‒ Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?

Ei I-au zis:

‒ Șapte.

21Atunci El le-a zis:

‒ Tot nu înțelegeți?

Isus vindecă un orb la Betsaida

22Când au ajuns în Betsaida, I-au adus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23Isus l-a luat pe orb de mână și l-a dus afară din sat.

A pus scuipat pe ochii acestuia, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat:

‒ Vezi ceva?

24Omul s-a uitat și a zis:

‒ Văd niște oameni, dar mi se par ca niște pomi care umblă.

25Atunci Isus Și-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar el a privit țintă și i-a revenit vederea. Acum el vedea toate lucrurile clar.

26Isus l-a trimis acasă, zicând:

‒ Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat!

Mărturisirea de credință a lui Petru

(Mt. 16:13-16, 20; Lc. 9:18-21)

27Isus S-a dus împreună cu ucenicii Lui în satele Cezareei lui Filip.

Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicându-le:

‒ Cine zic oamenii că sunt Eu?

28Ei I-au răspuns, zicând:

‒ Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun despre Tine că ești unul dintre profeți.

29El i-a întrebat:

‒ Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?

Petru, răspunzând, I-a zis:

‒ Tu ești Cristosul!

30Atunci Isus le-a atras atenția să nu spună nimănui despre El.

Isus își prevestește moartea și învierea

(Mt. 16:21-23; Lc. 9:22)

31Apoi a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe și să fie respins de bătrâni, de conducătorii preoților și de cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre.

33Dar Isus S-a întors, S-a uitat la ucenicii Săi și l-a mustrat pe Petru, zicând:

‒ Pleacă! Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.

Prețul uceniciei

(Mt. 16:24-28; Lc. 9:23-27)

34Apoi i-a chemat pe cei din mulțime alături de ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 35Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața, de dragul Meu și de dragul Evangheliei, o va salva. 36Într-adevăr, la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? 37Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38Căci, de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinții îngeri“.