Cântarea Cântărilor 2, Evrei 2

Cântarea Cântărilor 2

1Eu sunt un trandafir din Șaron,

un crin al văilor.

Iubitul

2Cum este crinul printre spini,

așa este iubita mea între fete.

Șulamita

3Cum este mărul printre copacii pădurii,

așa este iubitul meu între tineri.

Îmi place să stau la umbra lui

și rodul lui este dulce pentru gura mea.

4El m-a adus în casa ospățului,

iar steagul lui peste mine era iubirea.

5Întăriți-mă cu turte cu stafide,

înviorați-mă cu mere,

fiindcă sunt bolnavă de iubire!

6Stânga lui este sub capul meu

și dreapta lui mă îmbrățișează!

7Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului,

pe gazelele sau pe cerboaicele câmpului:

nu stârniți și nu treziți iubirea

până nu-i face ei plăcere…

8Auziți glasul iubitului meu!

Iată-l venind,

sărind peste munți,

săltând peste dealuri!

9Iubitul meu este ca o gazelă,

ca un pui de cerb.

Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre,

uitându-se prin ferestre

și contemplând printre zăbrele.

10Iubitul meu a vorbit și mi-a zis:

„Ridică-te, iubita mea,

și vino cu mine, frumoasa mea,

11pentru că, iată, iarna a trecut,

ploaia s-a oprit și s-a dus.

12Pe câmp răsar florile,

a venit timpul cântării,

iar pe deasupra câmpiilor noastre

se aude glasul turturelei.

13Smochinii dau primele roade

și florile viilor își răspândesc parfumul.

Ridică-te și vino, iubita mea,

vino cu mine, frumoasa mea!“.

Iubitul

14Porumbița mea, din crăpăturile stâncii,

din locurile ascunse ale înălțimilor,

arată-mi fața ta

și lasă-mă să-ți aud glasul,

căci glasul tău este dulce,

iar fața ta este încântătoare.

Corul

15Prindeți-ne vulpile,

micuțele vulpi

care distrug viile,

viile noastre, care sunt în floare.

Șulamita

16Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui.

El își paște turma printre crini.

17Când se va lumina de ziuă,

iar umbrele vor zbura,

întoarce-te, iubitul meu, și fii ca o gazelă,

sau ca un pui de cerb

peste munții prăpăstioși.

Evrei 2

O mântuire atât de mare

1De aceea trebuie să dăm și mai multă atenție lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu ne depărtăm de ele. 2Căci, dacă Cuvântul rostit prin îngeri a fost ferm, iar fiecare abatere și neascultare și-a primit o răsplată dreaptă, 3cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători față de o mântuire atât de mare, care, după ce a fost vestită la început prin Domnul, ne-a fost confirmată de către cei ce L-au auzit, 4în timp ce Dumnezeu Însuși susținea mărturia lor prin semne, minuni și diferite lucrări puternice și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Lui?

Isus, asemenea fraților Săi

5Căci nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, 6ci, undeva, cineva a mărturisit, zicând:

„Ce este omul, ca să-Ți amintești de el,

sau fiul omului, ca să-l cercetezi?

7Tu l-ai făcut inferior îngerilor pentru puțin timp

și l-ai încoronat cu glorie și cu onoare;

8i-ai supus totul“.

Căci, atunci când i-a supus totul, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că totul îi este supus. 9Însă pe Acela Care a fost făcut inferior îngerilor pentru puțină vreme, adică pe Isus, Îl vedem acum încoronat cu glorie și onoare datorită morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți.

10Într-adevăr, pentru a-i duce pe mulți fii la glorie, Cel pentru Care și prin Care sunt toate a considerat potrivit să-L desăvârșească prin suferințe pe Inițiatorul mântuirii lor. 11Căci atât Cel Ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți dintr-Unul. Din acest motiv, Lui nu-I este rușine să-i numească „frați“, 12zicând:

„Voi vesti Numele Tău fraților Mei;

Îți voi cânta imnuri în mijlocul adunării“.

13Și, din nou:

„Îmi voi pune încrederea în El!“.

Și, din nou, El spune:

„Iată-ne, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“.

14Așadar, întrucât copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El, în același fel, a fost părtaș la acestea, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, 15și să-i elibereze pe aceia care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte. 16Căci, desigur, El nu vine în ajutorul îngerilor, ci în ajutorul descendenților lui Avraam. 17De aceea El a trebuit să fie făcut în toate precum frații Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos și credincios în slujba lui Dumnezeu și să facă ispășire pentru păcatele poporului. 18Și pentru că El Însuși a fost ispitit prin ceea ce a suferit, poate să-i ajute pe cei care sunt ispitiți.