
Estera 4, Fapte 27
Estera 4
Mardoheu îi cere Esterei să-și ajute poporul
1Când Mardoheu a aflat tot ce s-a întâmplat, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu o pânză de sac și cu cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și a jelit cu strigăte mari și sfâșietoare. 2El s-a dus până în fața porții împăratului, deși nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului în haine confecționate din pânză de sac. 3În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era bocet mare printre iudei. Era post, plânset și jale și mulți se culcau acoperiți cu o pânză de sac și cu cenușă.
4Când servitoarele și eunucii Esterei au venit la ea și au înștiințat-o, împărăteasa s-a tulburat foarte tare. Ea i-a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace și să-și dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat. 5Estera l-a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, și i-a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta și care este motivul. 6Hatac a ieșit la Mardoheu în piața cetății, care se afla în fața porții împăratului. 7Mardoheu i-a vorbit despre tot ce i s-a întâmplat și i-a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s-o plătească vistieriei împăratului, în schimbul nimicirii iudeilor. 8I-a mai dat și o copie a decretului scris, așa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i-l arate Esterei, s-o înștiințeze și să-i poruncească să meargă la împărat, să caute bunăvoința lui și să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei.
9Hatac a venit și i-a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu. 10Estera i-a zis lui Hatac să-i poruncească lui Mardoheu astfel: 11„Toți slujitorii împăratului și fiecare popor din provinciile împăratului știu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morții prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, este lăsat în viață. Nici eu n-am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“. 12Când l-au înștiințat pe Mardoheu despre mesajul Esterei, 13Mardoheu i-a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu te gândești în sinea ta că, fiind în palat, doar tu vei scăpa dintre toți iudeii. 14Căci, dacă vei păstra tăcerea în perioada aceasta, ajutorul și eliberarea vor veni din alt loc pentru iudei, iar tu și familia tatălui tău veți pieri. Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?“. 15Estera i-a răspuns lui Mardoheu: 16„Du-te, strânge-i pe toți iudeii care se găsesc în Susa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Și eu voi posti alături de slujnicele mele, apoi voi merge la împărat, deși este împotriva legii, și, dacă va fi să pier, voi pieri!“. 17Mardoheu a plecat și a făcut așa cum îi poruncise Estera.
Faptele Apostolilor 27
Călătoria spre Roma
1Când s-a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, l-au predat atât pe Pavel, cât și pe alți deținuți unui centurion pe nume Iulius, din cohorta Augusta. 2Ne-am îmbarcat pe o corabie din Adramita, care urma să plece spre câteva locuri din Asia. Cu noi era și Aristarhus, un macedonean din Tesalonic.
3În ziua următoare am debarcat în Sidon. Iulius s-a purtat cu bunăvoință față de Pavel și i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, ca să primească îngrijire. 4Apoi am plecat de acolo și am navigat la adăpostul insulei Cipru, din cauză că vânturile erau împotrivă. 5Am navigat în largul mării, pe lângă Cilicia și Pamfilia, și ne-am dus la Myra, în Lycia. 6Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care pleca în Italia, și ne-a îmbarcat pe ea. 7Timp de mai multe zile am navigat încet și am ajuns cu greu lângă Cnidus. Fiindcă vântul nu ne lăsa să înaintăm, am navigat la adăpostul Cretei, trecând pe lângă Capul Salmone. 8După ce am trecut de el cu greu, am ajuns într-un loc numit „Limanuri bune“, care era aproape de cetatea Lasea.
9Trecuse destul de mult timp și călătoria devenea deja periculoasă, pentru că trecuse chiar și perioada postului. Prin urmare, Pavel i-a sfătuit 10și le-a zis: „Oamenilor, văd că această călătorie urmează să se facă cu mare pagubă și cu mare pierdere, nu doar pentru încărcătură și corabie, ci și pentru viețile noastre“. 11Dar centurionul era mai convins de cuvintele căpitanului și ale proprietarului corabiei decât de cuvintele lui Pavel. 12Întrucât portul era nepotrivit pentru a petrece iarna acolo, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo pe mare, ca să poată ajunge cumva în Fenix – un port din Creta, îndreptat spre sud-vest și nord-vest – și să ierneze acolo.
Furtună pe mare
13Vântul de sud sufla ușor, astfel încât, crezând că-și vor putea atinge scopul, au ridicat ancora, pornind de-a lungul coastei Cretei, cât se putea de aproape. 14Curând însă a început să sufle dinspre insulă un vânt năprasnic numit Euraquilo. 15Corabia a fost luată de vânt, fără să i se poată împotrivi și, astfel, ne-am lăsat duși de el. 16Am navigat la adăpostul unei insule mici, numite Cauda, și cu greu am putut să aducem sub control barca de salvare a corabiei. 17Au ridicat-o la bord și apoi s-au folosit de niște frânghii ca să cuprindă corabia de jur împrejur. De teamă să nu naufragieze în Sirta, au lăsat pânzele în jos, lăsându-se astfel purtați de ape. 18Fiindcă eram prinși într-o furtună foarte puternică, în ziua următoare au început să arunce încărcătura corabiei, 19iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor peste bord și echipamentul corabiei. 20Timp de mai multe zile nu s-au văzut nici soarele, nici stelele, iar furtuna n-a slăbit deloc. În cele din urmă, ni se dusese orice speranță că vom fi salvați.
21După ce a trecut mult timp în care ei nu mai mâncaseră, Pavel s-a ridicat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați și să nu fi plecat din Creta, ca să fi scăpat de această pagubă și de această pierdere. 22Acum însă vă sfătuiesc să prindeți curaj, pentru că niciunul dintre voi nu-și va pierde viața, ci se va pierde doar corabia. 23Căci noaptea trecută a stat lângă mine un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparțin și Căruia Îi slujesc 24și mi-a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei ce navighează împreună cu tine». 25De aceea, prindeți curaj, oamenilor, pentru că eu am credință în Dumnezeu că va fi așa cum mi s-a spus! 26Acum însă trebuie să naufragiem pe o insulă oarecare“.
Naufragiul
27Cam în a paisprezecea noapte de când eram purtați pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropiau de uscat. 28Au măsurat adâncimea apei și au găsit-o de douăzeci de stânjeni. Au înaintat încă puțin, au măsurat din nou adâncimea apei și au găsit-o de cincisprezece stânjeni. 29De teamă că vom naufragia undeva în locurile stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă și așteptau cu nerăbdare să se facă ziuă. 30Dar fiindcă marinarii încercau să fugă de pe corabie și lăsaseră barca de salvare jos, în mare, sub pretextul că urmează să coboare niște ancore de la proră, 31Pavel le-a zis centurionului și soldaților: „Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați“. 32Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii de salvare și au lăsat-o să se depărteze.
33Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce, zicând: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați în așteptare și, în tot acest timp ați rămas flămânzi și n-ați mâncat nimic. 34De aceea vă îndemn să mâncați ceva, fiindcă lucrul acesta este spre salvarea voastră; căci niciun fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“. 35Și zicând acestea, a luat pâine, I-a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce. 36Toți au prins curaj și au mâncat și ei câte ceva. 37În corabie eram, în total, două sute șaptezeci și șase de suflete. 38După ce și-au potolit foamea, au redus din greutatea corabiei, aruncând grâul în mare.
39Când s-a făcut ziuă, n-au recunoscut țărmul, dar au observat un golf care avea plajă și s-au hotărât să acosteze corabia acolo, dacă vor putea. 40Au tăiat ancorele și le-au lăsat în mare, dezlegând în același timp frânghiile care țineau cârmele. Apoi au ridicat în vânt vela cea mică și s-au îndreptat spre plajă. 41S-au lovit însă de un banc de nisip și corabia a eșuat. Prora s-a înfipt în nisip, rămânând împotmolită, în timp ce pupa era distrusă de forța valurilor.
42Planul soldaților era să-i omoare pe deținuți, ca nu cumva să scape vreunul înotând. 43Dar centurionul, dorind să-l salveze pe Pavel, i-a împiedicat să-și îndeplinească planul. El le-a poruncit celor ce știau să înoate să sară primii peste bord și să ajungă la țărm, 44iar ceilalți să-i urmeze ținându-se de scânduri sau de bucăți din corabie. Și așa s-a făcut că au ajuns toți teferi la țărm.
コメント