Ieremia 26

Ieremia profețește în Templu

1Acesta este Cuvântul care a venit din partea Domnului la începutul domniei lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: 2„Stai în curtea Casei Domnului și spune-le celor care vin să se închine în Casa Domnului din toate cetățile lui Iuda, toate cuvintele pe care ți le poruncesc; să nu omiți niciun cuvânt. 3Poate că vor asculta și se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea. Atunci Mă voi căi de răul pe care plănuisem să li-l fac din cauza răutății faptelor lor. 4Să le spui: «Așa vorbește Domnul: ‘Dacă nu Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte, 5dacă nu ascultați de cuvintele slujitorilor Mei, profeții, pe care i-am trimis la voi mereu dimineața, dar de care nu ați ascultat, 6atunci voi face Casei acesteia ca lui Șilo și voi face din cetatea aceasta un motiv de blestem pentru toate națiunile pământului’»“.

7Preoții, profeții și întregul popor l-au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. 8Imediat ce Ieremia a terminat de spus tot ceea ce-i poruncise Domnul să spună, preoții, profeții și întregul popor au pus mâna pe el și i-au zis:

‒ Sigur vei muri! 9De ce profețești în Numele Domnului, zicând: „Casa aceasta va ajunge ca Șilo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori?“.

Tot poporul s-a adunat în jurul lui Ieremia, în Casa Domnului.

10Când conducătorii lui Iuda au auzit aceste lucruri, s-au dus de la palat la Casa Domnului și s-au așezat la intrarea Porții celei Noi a Casei Domnului.

11Apoi preoții și profeții au vorbit conducătorilor și întregului popor, zicând:

‒ Să fie condamnat la moarte acest om, pentru că a profețit împotriva acestei cetăți. Voi înșivă l-ați auzit cu urechile voastre.

12Ieremia le-a zis conducătorilor și întregului popor:

‒ Domnul m-a trimis să profețesc împotriva acestei Case și împotriva acestei cetăți toate cuvintele pe care le-ați auzit. 13Acum, îndreptați-vă căile și faptele și ascultați de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, iar Domnului Îi va părea rău de nenorocirea pe care a rostit-o împotriva voastră. 14Cât despre mine, iată-mă în mâinile voastre! Faceți-mi așa cum credeți că este bine și drept. 15Dar să știți că dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de vărsare de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei, căci, în adevăr, Domnul m-a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre.

16Atunci conducătorii poporului și întreg poporul le-au zis preoților și profeților:

‒ Omul acesta nu trebuie condamnat la moarte, căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul nostru.

17Unii dintre bătrânii țării s-au ridicat și au vorbit întregii adunări a poporului, zicând:

18‒ Mica din Moreșet, profețea pe vremea lui Ezechia, regele lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: „Așa vorbește Domnul Oștirilor:

«Sionul va fi arat ca un teren,

Ierusalimul va deveni un morman de ruine,

iar muntele Casei

va deveni o înălțime acoperită cu păduri»“.

19L-a omorât oare Ezechia, regele lui Iuda, sau cineva din Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul și n-a căutat el fața Domnului? Și nu I-a părut rău Domnului de nenorocirea pe care o rostise împotriva lor? Iar noi să ne împovărăm sufletele cu un rău așa de mare?

20A mai fost însă un om care profețea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a profețit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia întocmai aceleași cuvinte ca Ieremia. 21Regele Iehoiachim, toți vitejii lui și toți conducătorii lui au auzit cuvintele lui și regele a încercat să-l omoare. Dar Urie a fost înștiințat de lucrul acesta, s-a temut și a fugit în Egipt. 22Regele Iehoiachim a trimis niște oameni în Egipt: pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el. 23Aceștia l-au scos pe Urie din Egipt și l-au adus la regele Iehoiachim, care l-a ucis cu sabia și i-a aruncat cadavrul în mormântul fiilor poporului.

24Totuși, Ahikam, fiul lui Șafan, l-a susținut pe Ieremia și n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.

Marcu 9

1Și le-a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere“.

Schimbarea la față

(Mt. 17:1-13; Lc. 9:28-36)

2După șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus deoparte, pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I s-a schimbat înfățișarea înaintea lor. 3Hainele Lui au devenit strălucitoare, foarte albe, așa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le-ar putea înălbi. 4Și iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus.

5Petru I-a zis lui Isus „Rabbi, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie“. 6Căci nu știa ce să zică, fiindcă erau îngroziți. 7Un nor a venit și i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultați!“.

8Ei s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni altcineva decât pe Isus singur cu ei.

9În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când va învia Fiul Omului dintre cei morți. 10Ei au ținut pentru ei lucrul acesta și au discutat ce înseamnă învierea dintre cei morți.

11Apoi L-au întrebat, zicând:

‒ De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

12El le-a răspuns:

‒ Într-adevăr, Ilie vine primul pentru a reașeza toate lucrurile. Totuși, cum de este scris despre Fiul Omului că El trebuie să sufere multe și să fie disprețuit? 13Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, însă ei au făcut cu el tot ce-au vrut, așa cum este scris despre el.

Vindecarea unui băiat demonizat

(Mt. 17:14-19; Lc. 9:37-42)

14Când au ajuns la ceilalți ucenici, au văzut o mare mulțime în jurul lor și pe niște cărturari care discutau aprins cu ei. 15Imediat ce întreaga mulțime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiți și au alergat la El să-L salute.

16El i-a întrebat:

‒ Despre ce discutați atât de aprins cu ei?

17Un om din mulțime I-a răspuns:

‒ Învățătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muțenie. 18Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. El face spume la gură, scrâșnește din dinți și devine țeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l alunge, dar n-au putut.

19 Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ O, generație necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți-l la Mine!

20Și ei l-au adus la El. Imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul l-a aruncat pe băiat în spasme. Acesta a căzut la pământ și se rostogolea, făcând spume la gură.

21Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia:

‒ De cât timp i se întâmplă așa?

El I-a răspuns:

‒ Din copilărie. 22Și de multe ori îl aruncă în foc și în ape, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne!

23Isus i-a zis:

‒ „Dacă poți…“? Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!

24Imediat tatăl băiatului a strigat, zicând:

‒ Cred! Ajută necredinței mele!

25Când a văzut Isus că mulțimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, ție îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri în el!“. 26Duhul a strigat și apoi a ieșit, aruncându-l pe băiat în convulsii puternice. Băiatul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau că a murit. 27Isus însă l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare.

28Când a intrat El în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte:

‒ Noi de ce n-am putut să-l alungăm?

29El le-a zis:

‒ Acest fel de demoni nu poate ieși prin nimic, decât prin rugăciune și post.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mt. 17:22-23; Lc. 9:43-45)

30Au plecat de acolo și au trecut prin Galileea. Isus nu voia să știe nimeni lucrul acesta, 31pentru că îi învăța pe ucenici și le zicea: „Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce-L vor fi omorât, va învia“. 32Ei însă nu pricepeau cuvintele acestea și se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare?

(Mt. 18:1-5; Lc. 9:46-48)

33Apoi au ajuns în Capernaum.

În timp ce Se afla în casă, Isus i-a întrebat:

‒ Despre ce ați discutat pe drum?

34Dar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră unii cu alții cu privire la cine este cel mai mare.

35 Isus S-a așezat, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a zis:

‒ Dacă vrea cineva să fie primul, va fi ultimul dintre toți și slujitorul tuturor.

36 Isus a luat un copilaș, l-a pus să stea în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis:

37‒ Oricine primește, în Numele Meu, pe unul dintre astfel de copilași, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine nu Mă primește, de fapt, pe Mine, ci pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

De partea lui Isus

(Mt. 10:42; Lc. 9:49-50)

38Ioan I-a zis:

‒ Învățătorule, noi am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu ne urma.

39Dar Isus a zis:

‒ Nu-l opriți, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu și care să Mă poată vorbi de rău imediat după aceea. 40Cel care nu este împotriva noastră este de partea noastră. 41Căci oricine vă dă un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteți ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.

Cauze de păcătuire

(Mt. 18:8-9; Lc. 17:1-2)

42Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră mare de moară și ar fi aruncat în mare. 43Dacă mâna ta te face să păcătuiești, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod, decât să ai două mâini și să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, 44unde viermele lor nu moare, iar focul nu se stinge. 45Și dacă piciorul tău te face să păcătuiești, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri în viață olog, decât să ai două picioare și să fii aruncat în gheenă, 46unde viermele lor nu moare, iar focul nu se stinge. 47Dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheenă,

48unde „viermele lor nu moare,

iar focul nu se stinge“.

49Căci orice om va fi sărat cu foc și orice jertfă va fi sărată cu sare.

50Sarea este bună, dar dacă sarea și-a pierdut puterea de a săra, prin ce o veți face din nou sărată? Aveți deci sare în voi înșivă și trăiți în pace unii cu alții!