top of page

27 Iunie

Isaia 59, Matei 7
Isaia 59, Matei 7



Isaia 59

  1. Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă.

  2. Ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte!

  3. Căci mâinile vă sunt pătate de sânge și degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, și limba voastră rostește nedreptăți.

  4. Niciunul nu strigă după dreptate, niciunul nu se judecă cu adevărul; se bizuiesc pe lucruri de nimic și spun neadevăruri, zămislesc răul și nasc nelegiuirea.

  5. Clocesc ouă de basilisc și țes pânze de păianjen; cine mănâncă din ouăle lor moare și, dacă se sparge unul, iese o năpârcă.

  6. Pânzele lor nu pot sluji ca haine și nu se pot acoperi cu lucrările lor; lucrările lor sunt lucrări nelegiuite, și în mâinile lor sunt fapte de asuprire.

  7. Picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite; prăpădul și nimicirea sunt pe drumul lor.

  8. Ei nu cunosc calea păcii, și în umbletele lor nu este dreptate; își fac cărări strâmbe: cine merge pe ele nu cunoaște pacea.

  9. De aceea, dreptatea este departe de noi, și mântuirea nu ajunge până la noi; așteptăm lumina, și iată întuneric, strălucire, și umblăm în negură!

  10. Pipăim zidul, ca niște orbi, și umblăm bâjbâind ca cei fără ochi; ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea; în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți.

  11. Mormăim toți ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei; așteptăm mântuirea, și nu este, mântuirea, și ea este departe de noi.

  12. Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi și ne cunoaștem nelegiuirile:

  13. am fost vinovați și necredincioși față de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru, am vorbit cu apăsare și răzvrătire, am cugetat și rostit în inimă cuvinte mincinoase.

  14. Astfel, judecata este împinsă înapoi, și dreptatea stă departe, căci adevărul se poticnește în piață, și nepărtinirea nu poate să se apropie.

  15. Adevărul s-a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mâhnită, că nu mai este nicio neprihănire.

  16. El vede că nu este niciun om și Se miră că nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui Îi vine în ajutor, și neprihănirea Lui Îl sprijină.

  17. Se îmbracă cu neprihănirea ca cu o platoșă, își pune pe cap coiful mântuirii, ia răzbunarea ca o haină și Se învelește cu gelozia ca cu o mantie.

  18. După faptele lor, așa le va răsplăti: cu urgie, potrivnicilor Lui, cu pedeapsă vrăjmașilor Lui; va răsplăti ostroavelor după faptele lor.

  19. Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus și de slava Lui, cei de la răsăritul soarelui; căci El va veni ca un râu năvalnic, mânat de suflarea Domnului.

  20. "Dar Mântuitorul va veni la Sion, pentru cei din Iacov care se vor întoarce de la păcatele lor", zice Domnul.

  21. "Iată legământul Meu cu ei", zice Domnul: "Duhul Meu, care se odihnește peste tine, și cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi", zice Domnul, "de acum și până în veac".

Matei 7

  1. Nu judecați, ca să nu fiți judecați.

  2. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.

  3. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți la bârna din ochiul tău?

  4. Sau cum poți zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, și, când colo, tu ai o bârnă în al tău?

  5. Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

  6. Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, și să se întoarcă să vă rupă.

  7. Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.

  8. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate i se deschide.

  9. Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră?

  10. Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe?

  11. Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!

  12. Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Prorocii.

  13. Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea.

  14. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află.

  15. Păziți-vă de prorocii mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

  16. Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

  17. Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

  18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

  19. Orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.

  20. Așa că, după roadele lor îi veți cunoaște.

  21. Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

  22. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

  23. Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”

  24. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă.

  25. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.

  26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care și-a zidit casa pe nisip.

  27. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea; ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare.”

  28. După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învățătura Lui;

  29. căci El îi învăța ca unul care avea putere, nu cum îi învățau cărturarii lor.

Comments


bottom of page