Daniel 11, Psalmii 119:49-72

Daniel 12

Vremea sfârșitului

1În vremea aceea, se va ridica Mihail, marea căpetenie, protectorul poporului tău. Va fi o vreme de necaz, cum n-a fost de la începutul națiunilor și până atunci. Dar în vremea aceea poporul tău va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris în Carte. 2Mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii – pentru viață veșnică, iar alții – pentru rușine și pentru dispreț veșnic. 3Înțelepții vor străluci ca strălucirea cerului, iar cei ce au învățat dreptatea pe mulți vor străluci ca stelele, în vecii vecilor. 4Tu însă, Daniel, ține ascunse aceste cuvinte și sigilează cartea până la vremea sfârșitului. Atunci mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește.

5Apoi eu, Daniel, m-am uitat și iată că alți doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului și altul de cealaltă parte a râului.

6Unul dintre ei l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului:

‒ Cât va mai fi până la împlinirea acestor lucruri uimitoare?

7Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre ceruri și l-am auzit jurând pe Cel Veșnic Viu, astfel:

‒ Va mai fi o vreme, vremuri și o jumătate de vreme! Când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot, atunci se vor împlini toate aceste lucruri.

8Eu am auzit, dar nu am înțeles, așa că am întrebat:

‒ Stăpâne, cum va fi sfârșitul acestor lucruri?

9El mi-a răspuns:

‒ Du-te, Daniel, căci cuvintele acestea sunt ținute ascunse și sigilate până la vremea sfârșitului. 10Mulți se vor curăți, se vor albi și vor fi încercați, însă cei răi vor continua să fie răi; niciunul dintre cei răi nu va înțelege, însă cei înțelepți vor înțelege.

11De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată și de la așezarea urâciunii pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12Ferice de cel ce așteaptă și ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile.

13Cât despre tine, du-te, până când va veni sfârșitul. Te vei odihni și, în zilele de pe urmă, te vei scula pentru a-ți primi partea de moștenire“.

Psalmii 119:49-72

49Amintește-Ți de Cuvântul spus slujitorului Tău,

în care m-ai făcut să sper!

50Aceasta îmi este mângâierea în suferința mea,

că promisiunea Ta mă înviorează.

51Mult mă mai batjocoresc cei aroganți,

dar eu nu mă abat de la Legea Ta.

52Îmi amintesc de judecățile Tale din vechime, Doamne,

și sunt mângâiat.

53Sunt cuprins de furie la vederea celor răi,

a celor ce au părăsit Legea Ta.

54Decretele Tale au fost tema cântărilor mele

în casa în care locuiesc.

55Noaptea îmi amintesc Numele Tău, Doamne!

Voi păzi Legea Ta!

56Așa-mi doresc să fie,

căci păzesc poruncile Tale.

57 Doamne, Tu ești partea mea de moștenire:

am promis că voi păzi cuvintele Tale!

58Caut fața Ta din toată inima.

Arată-Ți bunăvoința față de mine, potrivit promisiunii Tale.

59Mă gândesc la căile mele

și îmi îndrept pașii spre învățăturile Tale.

60Mă grăbesc și nu întârzii

să păzesc poruncile Tale.

61Funiile celor răi m-au înconjurat,

dar eu nu uit Legea Ta.

62La miezul nopții mă trezesc ca să-Ți mulțumesc

datorită judecăților Tale cele drepte.

63Sunt prieten cu toți cei ce se tem de Tine

și păzesc reglementările Tale.

64 Doamne, îndurarea Ta umple pământul:

învață-mă hotărârile Tale!

65Tu faci bine slujitorului Tău,

Doamne, după Cuvântul Tău.

66Învață-mă să am un discernământ clar și pricepere,

căci cred în poruncile Tale!

67Înainte de a fi smerit, eu rătăceam,

însă acum păzesc Cuvântul Tău.

68Tu ești bun și faci bine:

învață-mă hotărârile Tale!

69Niște aroganți m-au împroșcat cu minciuni,

dar eu păzesc poruncile Tale din toată inima.

70Inima lor este fără simțire, precum grăsimea,

dar eu îmi găsesc plăcerea în Legea Ta.

71Este bine pentru mine că am fost smerit,

pentru că astfel am putut învăța hotărârile Tale.

72Mai bună este pentru mine Legea gurii Tale,

decât mii de șecheli de aur și de argint.