Zaharia 14

Confruntarea finală și venirea Domnului ca Împărat

1Iată, vine o zi a Domnului, când prada ta va fi împărțită în mijlocul tău.

2Voi aduna toate națiunile pentru a lupta împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi cucerită, casele vor fi jefuite, iar femeile vor fi abuzate. Jumătate din cetate va pleca în exil, dar rămășița poporului nu va fi nimicită din cetate.

3Atunci Domnul va ieși și va lupta împotriva acestor națiuni, așa cum Se luptă El într-o zi de război. 4În ziua aceea, picioarele Lui vor sta pe Muntele Măslinilor, care este în fața Ierusalimului, în partea de est. Muntele Măslinilor va fi despicat în două părți, de la est la vest, și se va forma o vale foarte mare. Jumătate din munte se va deplasa astfel înspre nord, iar cealaltă jumătate înspre sud. 5Veți fugi atunci prin valea munților Mei, căci valea dintre munți se va întinde până la Ațel. Veți fugi la fel cum ați fugit de cutremurul din zilele lui Uzia, regele lui Iuda“. Atunci va veni Domnul Dumnezeul meu, și toți cei sfinți împreună cu Tine.

6În ziua aceea, nu va fi lumină; cei strălucitori vor îngheța. 7Va fi o zi unică. Ea este cunoscută de Domnul. Nu va fi nici zi, nici noapte, iar seara va fi lumină.

8În ziua aceea, vor țâșni ape vii din Ierusalim, jumătate înspre marea din est și jumătate înspre marea din vest, atât vara, cât și iarna.

9 Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, va fi un singur Domn iar Numele Lui va fi singurul Nume.

10Întreaga țară, de la Gheva până la Rimon, în sudul Ierusalimului, va ajunge ca Araba. Ierusalimul însă va fi înălțat și va rămâne pe locul lui, de la Poarta lui Beniamin până la locul Primei Porți, până la Poarta Unghiului și de la Turnul lui Hananel până la presele de struguri ale regelui. 11Ei vor locui în el și niciodată nu va mai fi dat spre nimicire. Ierusalimul va fi locuit în siguranță.

12Iată care este urgia cu care va lovi Domnul toate popoarele care au luptat împotriva Ierusalimului: le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în orbite și le va putrezi limba în gură. 13În ziua aceea, Domnul va provoca o mare panică printre ei. Fiecare va apuca mâna semenului său și va ridica mâna împotriva semenului său. 14Iuda va lupta și el în Ierusalim și bogăția tuturor națiunilor din jur va fi strânsă: o mare cantitate de aur, argint și haine. 15Aceeași urgie va lovi și caii, catârii, cămilele, măgarii și toate animalele care vor fi în acele tabere.

16Toți cei rămași, din toate națiunile care au atacat Ierusalimul, vor veni an de an ca să se închine Împăratului, Domnul Oștirilor, și să celebreze Sărbătoarea Corturilor. 17Iar dacă vreunul dintre popoarele pământului nu va veni la Ierusalim ca să se închine Împăratului, Domnul Oștirilor, atunci nu va mai cădea ploaie peste el. 18Dacă poporul Egiptului nu va veni și nu va intra în Ierusalim, atunci nu va mai cădea ploaie peste el, ci va fi lovit de urgia cu care va lovi Domnul toate națiunile care nu vor veni să celebreze Sărbătoarea Corturilor. 19Aceasta va fi pedeapsa Egiptului și a tuturor națiunilor care nu vor veni să celebreze Sărbătoarea Corturilor.

20În ziua aceea, inscripția „Sfânt pentru Domnul“ va fi până și pe clopoțeii cailor, iar oalele din Casa Domnului vor fi asemenea vaselor din fața altarului. 21Orice oală din Ierusalim și din Iuda va fi sfântă pentru Domnul Oștirilor și toți cei care vor veni să aducă jertfe vor lua o parte din oalele acestea și vor găti în ele. Și nu va mai fi niciun canaanit în Casa Domnului Oștirilor, în ziua aceea.

Ioan 17

Isus Se roagă Tatălui pentru Sine

1După ce a spus aceste lucruri, Isus Și-a ridicat ochii spre cer și a zis:

„Tată, a sosit ceasul! Glorifică-Ți Fiul, pentru ca și Fiul să Te glorifice pe Tine, 2de vreme ce I-ai dat autoritate peste orice om, ca să le dea viață veșnică tuturor celor pe care I i-ai dat Tu. 3Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe Care L-ai trimis Tu. 4Eu Te-am glorificat pe pământ, împlinind lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. 5Și acum, glorifică-Mă Tu, Tată, înaintea Ta, cu gloria pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.

Isus Se roagă Tatălui pentru ucenici

6Le-am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Erau ai Tăi și Tu Mi i-ai dat, iar ei au păzit Cuvântul Tău. 7Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu este de la Tine. 8Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu, iar ei le-au primit și au cunoscut că într-adevăr am ieșit de la Tine și au crezut că Tu M-ai trimis. 9Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi. 10Tot ce este al Meu, este al Tău, și tot ce este al Tău, este al Meu. Și Eu am fost glorificat în ei. 11Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește-i, în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat, pentru ca ei să fie una, așa cum suntem Noi. 12Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat. I-am păzit și niciunul dintre ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13Acum însă, Eu vin la Tine. Și spun aceste lucruri în timp ce sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. 14Eu le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume. 15Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. 16Ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume. 17Sfințește-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul. 18Așa cum Tu M-ai trimis pe Mine în lume, tot așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. 19Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.

Isus Se roagă pentru toți credincioșii

20Și Mă rog nu numai pentru aceștia, ci și pentru cei ce cred în Mine prin cuvântul lor, 21ca toți să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine, iar Eu în Tine. Mă rog ca și ei să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, așa cum și Noi suntem una. 23Eu în ei și Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoască faptul că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit așa cum M-ai iubit pe Mine.

24Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă gloria Mea, glorie pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

25Neprihănitule Tată, lumea nu Te cunoaște, dar Eu Te cunosc, și aceștia știu că Tu M-ai trimis. 26Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei“.