Marcu 7

Isus și tradiția bătrânilor

(Mt. 15:1‑20)

1Fariseii și unii dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat la El 2și i-au văzut pe câțiva dintre ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile întinate, adică nespălate. 3(Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu-și spală cu atenție mâinile, ținând astfel tradiția bătrânilor. 4Iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu s-au spălat. Și mai sunt multe alte lucruri pe care le-au primit ei să le țină, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de bronz și a paturilor.)

5Atunci fariseii și cărturarii L-au întrebat pe Isus:

‒ De ce ucenicii Tăi nu umblă potrivit cu tradiția bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?

6El le-a răspuns:

‒ Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, așa cum este scris:

„Poporul acesta Mă onorează cu buzele,

dar inima lui este departe de Mine!

7Degeaba însă Mi se închină ei,

dând ca învățături

niște porunci de-ale oamenilor!“.

8Voi, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți strâns tradiția oamenilor: spălarea ulcioarelor și a cănilor și multe alte lucruri de felul acesta pe care le faceți.

9Apoi le-a zis:

‒ Și ați respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să păstrați tradiția voastră! 10Căci Moise a zis: „Să-ți respecți tatăl și mama“ și „Cel ce-și vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“. 11Însă voi ziceți: „Un om nu este vinovat dacă îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este korban»“ (adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu). 12Astfel, voi nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui 13și desființați Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră pe care o răspândiți. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.

Lucrurile care îl întinează pe om

14Isus a chemat din nou mulțimea și a zis: „Ascultați-Mă cu toții și înțelegeți! 15Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să-l poată întina, ci lucrurile care ies din om, acelea îl întinează!“. 16Dacă are cineva urechi de auzit să audă!

17După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat despre pildă. 18El le-a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră în om din exterior nu-l poate întina, 19fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, apoi iese în latrină, el dând afară astfel toată mâncarea?“.

20Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om. 21Căci din interior, din inima omului, ies gândurile rele, preacurviile, furturile, crimele, 22adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău, blasfemia, mândria și nesăbuința. 23Toate aceste rele ies din interior și îl întinează pe om“.

Credința femeii siro-feniciene

(Mt. 15:21‑28)

24Isus a plecat de acolo și S-a dus în regiunile Tyrului și Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, 25ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I-a căzut la picioare. 26Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia.

Ea L-a rugat să alunge demonul din fata ei, 27dar Isus i-a zis:

‒ Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.

28Însă ea a răspuns și i-a zis:

‒ Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.

29Atunci El i-a zis:

‒ Pentru răspunsul acesta, du-te. Demonul a ieșit din fata ta.

30Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise.

Isus vindecă un surdo-mut

(Mt. 15:29‑31)

31Atunci Isus a ieșit iarăși din teritoriul Tyrului și S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul teritoriului Decapolisului. 32Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L-au rugat să-Și pună mâna peste el.

33Isus l-a luat deoparte din mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și i-a atins limba cu scuipatul Lui. 34Apoi a privit spre cer, a oftat și a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“. 35Și imediat i s-au deschis urechile, i s-a descleștat limba și a început să vorbească bine. 36Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamau aceasta mai mult. 37Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“.

Leviticul 20

Pedepse pentru încălcarea reglementărilor

1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 2„Să le spui fiilor lui Israel: «Dacă vreun om dintre fiii lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în Israel va da lui Moleh pe unul dintre copiii săi, să fie pedepsit cu moartea. Poporul țării să-l omoare cu pietre. 3Eu Îmi voi întoarce fața împotriva acelui om și-l voi nimici din mijlocul poporului său, pentru că a dat lui Moleh pe unul dintre fiii săi, Mi-a întinat Sfântul Lăcaș și a batjocorit Numele Meu cel sfânt. 4Dacă poporul țării închide ochii față de omul acela, când dă lui Moleh pe unul dintre copiii săi, și nu-l omoară, 5Eu Însumi Îmi voi întoarce fața împotriva acelui om și împotriva clanului său și-i voi nimici din mijlocul poporului lor, pe el și pe toți cei care se prostituează ca el, care se prostituează înaintea lui Moleh.

6Dacă se va duce cineva la cei care întreabă duhurile morților sau la cei care cheamă spiritele, ca să se prostitueze, luându-se după ei, Îmi voi întoarce fața împotriva lui și îl voi nimici din poporul său.

7De aceea sfințiți-vă și fiți sfinți, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 8Să păziți hotărârile Mele și să le împliniți. Eu sunt Domnul Care vă sfințește.

9Dacă un om își va blestema tatăl sau mama, să fie pedepsit cu moartea. Și-a blestemat tatăl sau mama; sângele lui să fie asupra lui.

10Dacă un bărbat a comis adulter cu soția unui bărbat, dacă a comis adulter cu soția semenului său, atât cel care a comis adulter, cât și cea care a comis adulter să fie omorâți.

11Dacă un om se va culca cu soția tatălui său, descoperind astfel goliciunea tatălui său, amândoi să fie pedepsiți cu moartea; sângele lor să fie asupra lor.

12Dacă un om se va culca cu nora sa, amândoi să fie omorâți. Ei au comis o perversitate; prin urmare, sângele lor să fie asupra lor.

13Dacă un bărbat se va culca cu un alt bărbat la fel cum se culcă cu o femeie, amândoi au comis o urâciune. Trebuie să fie omorâți; sângele lor să fie asupra lor.

14Dacă un bărbat va lua de soție atât pe fată, cât și pe mama ei, lucrul acesta este o desfrânare. Să fie arși în foc atât el, cât și ele, pentru ca desfrânarea aceasta să nu rămână în mijlocul vostru.

15Dacă un bărbat se va împreuna cu un animal, atunci atât bărbatul, cât și animalul să fie omorâți.

16Dacă o femeie se va apropia de un animal și se va împreuna cu el, să ucizi atât femeia, cât și animalul. Trebuie să fie omorâți; sângele lor să fie asupra lor.

17Dacă un om o va lua pe sora sa, fata tatălui său sau fata mamei sale, și-i va vedea goliciunea, iar ea îi va vedea goliciunea lui, fapta aceasta este o urâciune. Să fie nimiciți amândoi înaintea ochilor fiilor poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii lui și, prin urmare, va purta pedeapsa pentru nelegiuirea lui.

18Dacă un bărbat se culcă cu o femeie care este în perioada necurăției ei, descoperindu-i astfel goliciunea, dacă el îi descoperă scurgerea și ea își descoperă scurgerea de sânge, amândoi să fie nimiciți din mijlocul poporului lor.

19Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatălui tău, pentru că aceasta ar însemna să descoperi goliciunea unei rude apropiate. Cei vinovați de acest păcat vor purta pedeapsa pentru nelegiuirea lor.

20Bărbatul care se culcă cu mătușa sa, descoperă goliciunea unchiului său. Ei își vor purta pedeapsa pentru păcatul lor; vor muri fără să aibă copii.

21Dacă un bărbat o va lua pe soția fratelui său, lucrul acesta este o necurăție, căci a descoperit goliciunea fratelui său; nu vor avea copii.

22Să păziți toate hotărârile Mele și să împliniți toate legile Mele, pentru ca țara în care vă voi așeza să nu vă verse. 23Să nu urmați obiceiurile națiunilor pe care le voi alunga dinaintea voastră, căci ele au făcut toate aceste lucruri și Mi-e scârbă de ele. 24Vouă însă v-am promis că veți moșteni țara lor. Eu Însumi vă voi da în stăpânire o țară în care curge lapte și miere. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-am separat de celelalte popoare.

25De aceea să faceți deosebire între un animal curat și unul necurat, între o pasăre necurată și una curată, ca să nu vă pângăriți prin animalele, păsările sau vreo vietate care se târăște pe pământ, pe care le-am deosebit pentru voi ca fiind necurate. 26Voi să-Mi fiți sfinți, pentru că Eu, Domnul, sunt sfânt; Eu v-am separat de celelalte popoare ca să fiți ai Mei.

27Dacă este printre voi vreun bărbat sau vreo femeie care întreabă duhurile morților sau care cheamă spiritele, trebuie să fie omorâți. Să fie uciși cu pietre, iar sângele lor să fie asupra lor»“.

2 Cronici 21

1Iehoșafat a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat, alături de strămoșii săi, în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram. 2Frații săi, fii ai lui Iehoșafat, erau: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Mihail și Șefatia. Toți aceștia erau fii ai lui Iehoșafat, regele lui Israel. 3Tatăl lor le dăduse numeroase daruri în aur, argint și lucruri scumpe, precum și cetăți fortificate în Iuda, însă domnia i-o dăduse lui Iehoram, fiindcă el era întâiul născut.

Domnia lui Iehoram peste Iuda

(2 Regi 8:16‑24)

4Când a urcat pe tronul regatului tatălui său și și-a consolidat domnia, Iehoram i-a ucis cu sabia pe toți frații săi, precum și pe unii dintre conducătorii lui Israel. 5Iehoram avea treizeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de opt ani. 6El a umblat pe calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea ochilor Domnului, așa cum a făcut familia lui Ahab, căci soția lui era o fată a lui Ahab. 7Totuși, Domnul nu a dorit să distrugă Casa lui David datorită legământului încheiat cu David, potrivit căruia El îi promisese că-i va da pentru totdeauna o lumină lui și urmașilor lui.

8Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda și și-a numit propriul său rege. 9Atunci, Iehoram a trecut în Țair împreună cu conducătorii lui și cu toate carele lui. El s-a sculat noaptea și l-a învins pe Edom, care îl înconjurase, pe el și pe conducătorii carelor. 10Edom s-a răsculat mereu împotriva stăpânirii lui Iuda, până în ziua aceasta. Tot în acea perioadă s-a răsculat și Libna împotriva stăpânirii lui Iuda, din cauză că Iehoram L-a părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoșilor săi. 11El a construit înălțimi în munții lui Iuda, i-a făcut pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze și i-a dus în rătăcire pe cei din Iuda.

12I-a sosit o scrisoare de la profetul Ilie în care se spunea astfel:

„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău:

«Pentru că nu ai umblat pe căile tatălui tău, Iehoșafat, nici pe căile lui Asa, regele lui Iuda, 13ci ai umblat pe căile regilor lui Israel și i-ai făcut pe cei din Iuda și pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze, așa cum a făcut familia lui Ahab, și pentru că i-ai ucis pe frații tăi, fiii tatălui tău, care erau mai buni decât tine, 14iată că Domnul va lovi cu o mare urgie poporul tău, fiii tăi, soțiile tale și toate bunurile tale. 15Iar pe tine te va lovi cu o boală cumplită, o boală de măruntaie. Boala se va agrava zi de zi, până când măruntaiele îți vor ieși afar㻓.

16 Domnul a stârnit împotriva lui Iehoram duhul filistenilor și al arabilor care locuiau în vecinătatea cușiților. 17Aceștia au venit împotriva lui Iuda, au pătruns în el și au capturat atât bunurile găsite în palatul regelui, cât și pe fiii și soțiile acestuia, nelăsându-i niciun fiu, în afară de Ahazia, cel mai mic dintre fiii săi. 18După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie pentru care nu exista leac. 19Ea s-a agravat zi de zi, până când, la sfârșitul a doi ani de suferință, i-au ieșit măruntaiele afară din cauza bolii și a murit în chinuri cumplite. Poporul său n-a făcut foc în cinstea lui, așa cum făcuseră părinților lui.

20 Iehoram era în vârstă de treizeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El s-a dus fără să fi fost regretat. L-au înmormântat în Cetatea lui David, dar nu în mormintele regilor.

Ezechiel 25

Profeție împotriva amoniților

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, îndreaptă-ți fața spre fiii lui Amon și profețește împotriva lor. 3Să le spui fiilor lui Amon astfel: «Ascultați Cuvântul Domnului Dumnezeu! Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Pentru că ați râs de Sfântul Meu Lăcaș când era pângărit, de țara lui Israel când era pustiită și de Casa lui Iuda când pleca în exil, 4iată, vă dau în stăpânirea fiilor Estului. Ei își vor așeza taberele în mijlocul vostru și își vor ridica locuințe printre voi; vă vor mânca roadele și vă vor bea laptele. 5Voi face din Raba o pășune pentru cămile și din țara fiilor lui Amon o stână de oi. Și veți ști astfel că Eu sunt Domnul’. 6Căci așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Pentru că ai bătut din mâini și ai dat din picioare, pentru că te-ai bucurat însuflețită de atâta dispreț față de țara lui Israel, 7iată, Îmi întind mâna împotriva ta și te dau ca pradă națiunilor. Te voi tăia din rândul popoarelor, te voi șterge din rândul țărilor și te voi nimici. Și vei ști astfel că Eu sunt Domnul’»“.

Profeție împotriva moabiților

8Așa vorbește Stăpânul Domn: „Pentru că Moabul și Seirul au zis: «Iată, Casa lui Iuda este ca toate celelalte națiuni!», 9de aceea iată-Mă, deschid flancul Moabului dinspre cetăți, dinspre cetățile lui de la graniță, care sunt măreția țării, și anume: Bet-Ieșimot, Baal-Meon și Chiriataim, 10și-l dau în stăpânirea fiilor Estului, alături de fiii lui Amon, ca să nu mai fie amintit printre națiuni, ca în cazul fiilor lui Amon. 11Îmi voi împlini astfel judecățile împotriva Moabului. Și vor ști că Eu sunt Domnul“.

Profeție împotriva edomiților

12Așa vorbește Stăpânul Domn: „Pentru că Edomul s-a dedat la răzbunare față de Casa lui Iuda, pentru că s-a făcut vinovat și s-a răzbunat pe ea, 13așa vorbește Stăpânul Domn: «Îmi voi întinde mâna împotriva Edomului și voi nimici din el atât oamenii, cât și animalele. Îl voi preface într-o ruină și, de la Teman la Dedan, toți vor cădea uciși de sabie. 14Răzbunarea Mea împotriva Edomului va veni prin mâna poporului Meu Israel. El îi va face Edomului după mânia și furia Mea și, astfel, acesta va cunoaște răzbunarea Mea, zice Stăpânul Domn»“.

Profeție împotriva filistenilor

15Așa vorbește Stăpânul Domn: „Pentru că filistenii s-au dedat la răzbunare, pentru că s-au răzbunat însuflețiți de dispreț, cu dorință de nimicire, din cauza urii lor străvechi, 16așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, Îmi voi întinde mâna împotriva filistenilor, îi voi nimici pe cheretiți și voi prăpădi ce a mai rămas pe coasta mării. 17Voi aduce răzbunări cumplite asupra lor, cu pedepse izvorâte din furie. Când Mă voi răzbuna pe ei, vor ști că Eu sunt Domnul»“.