Ieremia 27

Jugul Babilonului

1La începutul domniei lui Zedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, Ieremia a primit Cuvântul acesta din partea Domnului.

2 Domnul mi-a vorbit astfel: „Fă-ți un jug și niște legături și pune-ți-le pe gât. 3Apoi trimite-le regelui Edomului, regelui Moabului, regelui fiilor lui Amon, regelui Tyrului și regelui Sidonului, prin mesagerii care au venit în Ierusalim la Zedechia, regele lui Iuda. 4Poruncește-le să le spună stăpânilor lor astfel: «Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: 5Eu am făcut pământul, oamenii și animalele care sunt pe fața pământului, cu puterea Mea cea mare și cu brațul Meu întins, și îl dau oricui este drept înaintea ochilor Mei. 6Acum, am dat toate aceste țări în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, slujitorul Meu. Chiar și vietățile câmpului i le-am dat ca să-i slujească. 7Toate națiunile îi vor sluji lui, fiului său și nepotului său, până va veni și timpul țării lui. Atunci multe națiuni și împărați puternici o vor supune.

8Dar dacă vreo națiune sau vreun regat nu-i va sluji lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, sau nu-și va pleca gâtul sub jugul împăratului, atunci voi pedepsi națiunea aceea cu sabie, cu foamete și cu molimă, zice Domnul, până o voi nimici prin mâna lui. 9De aceea, să nu ascultați de profeții voștri, de cei care practică divinația între voi, de visătorii voștri, de prezicătorii voștri și de vrăjitorii voștri care vă spun: ‘Nu veți sluji împăratului Babilonului!’. 10Căci ei vă profețesc minciuni, ca să fiți duși departe din țara voastră. Eu vă voi alunga și veți pieri. 11Dar pe națiunea care își va pleca gâtul sub jugul împăratului Babilonului și care-i va sluji, o voi lăsa în țara ei, zice Domnul, ca să-i muncească pământul și să locuiască în ea»“.

12Am spus aceleași cuvinte și lui Zedechia, regele lui Iuda: „Plecați-vă gâtul sub jugul împăratului Babilonului și slujiți-i lui și poporului său, ca să trăiți. 13Pentru ce să muriți, tu și poporul acesta, de sabie, de foamete și de molimă, cum a spus Domnul cu privire la orice națiune care nu-i va sluji împăratului Babilonului? 14Nu ascultați cuvintele profeților care vă spun: «Nu veți sluji împăratului Babilonului, căci ei vă profețesc minciuni». 15«Nu Eu i-am trimis, zice Domnul, ci ei profețesc minciuni în Numele Meu. De aceea vă voi alunga și veți pieri, voi și profeții care vă profețesc»“.

16Am vorbit și preoților și întregului popor, zicând: „Nu ascultați cuvintele profeților, zice Domnul, care vă spun: «Iată, obiectele Casei Domnului vor fi aduse foarte curând din Babilon», căci ei vă profețesc minciuni. 17Nu-i ascultați, ci slujiți-i împăratului Babilonului ca să trăiți. Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o ruină? 18Dacă ei sunt cu adevărat profeți și dacă este în ei Cuvântul Domnului, atunci să mijlocească la Domnul Oștirilor ca obiectele care au mai rămas în Casa Domnului, în palatul regelui lui Iuda și în Ierusalim să nu fie duse în Babilon. 19Căci așa vorbește Domnul Oștirilor cu privire la stâlpi, la «mare», la piedestale și la celelalte obiecte care au mai rămas în cetatea aceasta 20și care n-au fost luate de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, când i-a dus în captivitate, din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda și pe toți nobilii lui Iuda și ai Ierusalimului; 21așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre obiectele care au mai rămas în Casa Domnului, în palatul regelui lui Iuda și în Ierusalim: 22«Ele vor fi duse în Babilon și vor rămâne acolo până în ziua când voi veni Eu după ele, zice Domnul. Atunci le voi aduce înapoi și le voi pune în locul acesta»“.

Marcu 10

Despre divorț

(Mt. 19:1-9)

1Apoi a plecat de acolo și a venit în regiunile Iudeei și dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, așa cum Îi era obiceiul, a început iarăși să-i învețe.

2Niște farisei au venit la El ca să-L pună la încercare și L-au întrebat dacă îi este îngăduit unui soț să divorțeze de soția lui.

3 Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Ce v-a poruncit Moise?

4Ei au zis:

‒ Moise a dat voie ca soțul să-i scrie soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea.

5Dar Isus le-a zis:

‒ Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris el această poruncă, 6însă la începutul creației Dumnezeu „i-a făcut bărbat și femeie“. 7„De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, 8iar cei doi vor fi un singur trup“. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!

10În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși cu privire la aceasta. 11El le-a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter împotriva ei. 12Și dacă o soție divorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter“.

Isus și copilașii

(Mt. 19:13-15; Lc. 18:15-17)

13I-au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat. 14Isus însă, când a văzut acest lucru, S-a indignat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15Adevărat vă spun că, oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea!“. 16Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.

Isus și tânărul bogat

(Mt. 19:16-30; Lc. 18:18-30)

17Tocmai când pornea la drum, a alergat la El un om care a căzut în genunchi înaintea Lui și L-a întrebat:

‒ Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?

18Isus i-a zis:

‒ De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu. 19Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubești pe nimeni“, „Să-ți respecți tatăl și mama“.

20El I-a spus:

‒ Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea.

21Uitându-Se la el, Isus l-a îndrăgit și i-a zis:

‒ Îți lipsește un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în Cer. Apoi vino și urmează-Mă!

22Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.

23Isus a privit în jur și le-a zis ucenicilor Săi:

‒ Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

24Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui.

Isus le-a zis iarăși:

‒ Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

26Ei au rămas și mai uimiți și și-au zis unii altora:

‒ Atunci cine poate fi mântuit?

27Uitându-Se la ei, Isus a zis:

‒ Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

28Petru a început să-I zică:

‒ Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.

29Isus a răspuns:

‒ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau terenuri de dragul Meu și de dragul Evangheliei 30și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și terenuri, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică. 31Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mt. 20:17-19; Lc. 18:31-34)

32Ei erau pe drum și mergeau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care-L urmau erau speriați. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: 33„Iată că mergem spre Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și-L vor da pe mâna neevreilor, 34care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și-L vor omorî. Dar după trei zile va învia“.

Cererea fiilor lui Zebedei

(Mt. 20:20-28; Lc. 22:24-27)

35Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I-au zis:

‒ Învățătorule, dorim să faci pentru noi orice-Ți vom cere.

36El i-a întrebat:

‒ Ce doriți să fac pentru voi?

37Ei I-au zis:

‒ Dă-ne voie să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în gloria Ta.

38Isus le-a zis:

‒ Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?

39Ei I-au zis:

‒ Putem!

Isus le-a zis:

‒ Veți bea paharul pe care-l voi bea Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.

41Ceilalți zece, când au auzit, au început să fie indignați din cauza lui Iacov și a lui Ioan. 42Atunci Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți că cei considerați domnitori ai națiunilor stăpânesc peste ele, iar conducătorii lor își exercită autoritatea asupra lor. 43Dar între voi nu este așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi va fi slujitorul vostru, 44iar cel ce vrea să fie primul între voi va fi sclavul tuturor. 45Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți“.

Vindecarea orbului Bartimeu

(Mt. 20:29-34; Lc. 18:35-43)

46Au ajuns în Ierihon. Când a ieșit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui și cu o mulțime mare de oameni, un cerșetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, ședea lângă drum.

47Când a auzit el că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică:

‒ Fiul lui David, Isuse, ai milă de mine!

48Mulți îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:

‒ Fiul lui David, ai milă de mine!

49Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!“. Ei l-au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește! Ridică-te, căci te cheamă!“. 50El și-a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.

51Atunci Isus, răspunzându-i, a întrebat:

‒ Ce dorești să fac pentru tine?

Orbul I-a zis:

‒ Rabuni, aș vrea să-mi revină vederea!

52Isus i-a zis:

‒ Du-te! Credința ta te-a vindecat.

Imediat i-a revenit vederea și L-a urmat pe Isus pe drum.