Isaia 60, Matei 8

Isaia 60

Gloria Sionului

1„Ridică-te! Strălucește! Căci lumina ta a venit

și gloria Domnului a răsărit peste tine.

2Căci, iată, întunericul învăluie pământul

și negura acoperă popoarele,

dar peste tine răsare Domnul,

și gloria Lui apare deasupra ta.

3Națiunile vor veni la lumina ta

și împărații vor lua parte la strălucirea zorilor tale.

4Ridică-ți ochii și privește în jur!

Cu toții se adună și vin la tine:

fiii tăi vor veni de departe,

iar fetele tale vor fi purtate pe brațe.

5Când vei vedea acestea, te vei lumina;

inima ta va înmărmuri și se va lărgi.

Căci belșugul mării se va întoarce la tine;

bogăția națiunilor va veni la tine.

6Vei fi acoperit de o mulțime de cămile,

de cămile tinere din Midian și Efa.

Toți cei din Șeba vor veni,

aducând aur și tămâie

și vestind laudele Domnului.

7Toate turmele Chedarului vor fi adunate la tine.

Berbecii din Nebaiot îți vor sluji,

suindu-se pe altarul Meu ca o jertfă acceptată,

iar Eu Îmi voi împodobi cu glorie Casa măreției Mele.

8Cine sunt aceștia care zboară ca un nor

și ca niște porumbei spre cuiburile lor?

9Într-adevăr, insulele Mă vor aștepta,

iar corăbiile de Tarșiș sunt cele dintâi

care îți aduc fiii de departe,

împreună cu argintul și aurul lor,

pentru Numele Domnului, Dumnezeul tău,

și pentru Sfântul lui Israel,

căci El te-a împodobit cu glorie.

10Străinii îți vor reface zidurile

și împărații lor îți vor sluji,

pentru că, deși în mânia Mea te-am lovit,

totuși, în bunătatea Mea, îți arăt îndurare.

11Porțile tale vor fi întotdeauna deschise;

ele nu vor fi închise nici ziua și nici noaptea,

pentru ca națiunile să îți aducă bogăția lor,

cu împărații lor în fruntea procesiunii.

12Căci națiunea și împărăția care nu-ți vor sluji vor pieri;

națiunile acelea vor fi în întregime pustiite.

13Gloria Libanului va veni la tine –

chiparosul, ulmul și pinul împreună –

ca să împodobească locul Sfântului Meu Lăcaș,

și Eu voi glorifica locul picioarelor Mele.

14Fiii asupritorilor tăi vor veni

aplecați înaintea ta

și toți disprețuitorii tăi se vor pleca

cu fața la picioarele tale.

Te vor numi «Cetatea Domnului»,

«Sionul Sfântului lui Israel».

15În loc să mai fii părăsită,

urâtă de toți și ocolită,

te voi face o splendoare veșnică,

un motiv de bucurie din generație în generație.

16Vei bea laptele națiunilor,

vei lua bogățiile împăraților

și vei înțelege că Eu, Domnul, sunt Mântuitorul

și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.

17În schimbul bronzului, îți voi aduce aur,

iar în schimbul fierului, argint;

în schimbul lemnului, îți voi aduce bronz,

iar în schimbul pietrelor, fier.

Voi face ca pacea să fie îngrijitorul tău

și dreptatea să fie stăpânitorul tău.

18Nu se va mai auzi de violență în țara ta,

nici de pustiire sau de distrugere în teritoriile tale,

ci îți vei numi zidurile «Mântuire»

și porțile «Laudă».

19Nu soarele îți va mai fi lumină ziua,

nu luna îți va mai da lumină noaptea,

ci Domnul va fi lumina ta veșnică,

și Dumnezeul tău va fi măreția ta.

20Soarele tău nu va mai apune,

iar luna ta nu se va mai întuneca,

pentru că Domnul va fi lumina ta veșnică

și zilele tale de bocet se vor sfârși.

21Toți din poporul tău vor fi drepți

și vor stăpâni țara pe vecie.

Ei sunt vlăstarul plantației Mele,

lucrarea mâinilor Mele,

ca să-Mi arate gloria.

22Cel mai mic va crește de o mie de ori

și cel mai neînsemnat va deveni o națiune puternică.

Eu sunt Domnul și, la vremea cuvenită lor,

voi face să se împlinească repede aceste lucruri.

Matei 8

Vindecarea unui bolnav de lepră

(Mc. 1:40-44; Lc. 5:12-14)

1Când a coborât Isus de pe munte, L-au urmat mari mulțimi de oameni.

2Și iată că un lepros s-a apropiat și I s-a închinat, zicând:

‒ Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!

3 Isus a întins mâna, l-a atins și a zis:

‒ Da, vreau. Fii curățit!

Și imediat lepra lui a fost curățită.

4Isus i-a zis:

‒ Vezi să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu darul pe care l-a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.

Credința centurionului

(Lc. 7:1-10; 13:28-29)

5Când a intrat Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion care L-a rugat 6și I-a zis:

‒ Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit!

7 Isus i-a zis:

‒ Voi veni și-l voi vindeca.

8Dar centurionul, răspunzând, a zis:

‒ Doamne, nu sunt demn să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat! 9Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Când îi spun unuia: „Du-te!“, el se duce. Când îi spun altuia: „Vino!“, el vine. Iar când îi spun sclavului meu: „Fă asta!“, el face.

10Isus a rămas uimit când l-a auzit și le-a zis celor care-L urmau:

‒ Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n-am găsit atâta credință! 11Și vă spun că vor veni mulți din Est și din Vest și se vor așeza la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor. 12Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!

13Apoi Isus i-a zis centurionului:

‒ Du-te! Facă-ți-se după cum ai crezut!

Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

(Mc. 1:29-34; Lc. 4:38-41)

14Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. 15El i-a atins mâna și febra a lăsat-o. Și ea s-a ridicat și a început să-I slujească.

16Când s-a lăsat seara, i-au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i-a vindecat pe toți cei care aveau boli, 17ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

El a luat neputințele noastre

și a purtat bolile noastre.

Prețul urmării lui Isus

(Lc. 9:57-60)

18Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.

19Atunci un cărturar s-a apropiat și I-a zis:

‒ Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

20Însă Isus i-a spus:

‒ Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul.

21Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:

‒ Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l înmormântez pe tatăl meu.

22Dar Isus i-a zis:

‒ Urmează-Mă și lasă morții să-și înmormânteze morții!

Isus liniștește furtuna

(Mc. 4:36-41; Lc. 8:22-25)

23Apoi S-a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. 24Și iată că pe mare s-a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri; Isus însă dormea.

25Ucenicii s-au apropiat și L-au trezit, zicând:

‒ Doamne, scapă-ne, că pierim!

26Însă El le-a zis:

‒ De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?

Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.

27Oamenii au rămas uimiți și au zis:

‒ Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?

Vindecarea celor doi gadareni demonizați

(Mc. 5:1-17; Lc. 8:26-37)

28Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în teritoriul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.

29Și iată că au început să strige, zicând:

‒ Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

30Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau.

31Demonii Îl rugau, zicând:

‒ Dacă ne alungi, trimite-ne în turma aceea de porci!

32El le-a zis:

‒ Duceți-vă!

Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în mare, și a murit în ape. 33Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i-au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. 34Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din teritoriul lor.