1 Petru 2

1Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire 2și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, 3dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul. 4Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu. 5Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. 6Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El nu va fi dat de rușine.” 7Cinstea aceasta este dar pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, „piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului” 8și „o piatră de poticnire și o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți. 9Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; 10pe voi, care odinioară nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăți îndurare, dar acum ați căpătat îndurare. 11Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. 12Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. 13Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, 14cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac bine. 15Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. 16Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. 17Cinstiți pe toți oamenii; iubiți pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului! 18Slugilor, fiți supuse stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. 19Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare și suferă pe nedrept. 20În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. 21Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. 22„El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.” 23Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător. 24El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați. 25Căci erați ca niște oi rătăcite. Dar acum v-ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre.

Isaia 8

Prăbușirea Siriei și a lui Israel

1Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare și scrie pe ea așa, ca să se înțeleagă: ‘Grăbește-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii!’” 2Am luat cu mine niște martori vrednici de credință: pe preotul Urie și pe Zaharia, fiul lui Berechia. 3M-am apropiat de prorociță. Ea a zămislit și a născut un fiu. Apoi, Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-Șalal-Haș-Baz (Grăbește de prădează, aruncă-te asupra prăzii), 4căci, înainte ca să știe copilul să spună: ‘tată’ și ‘mamă’, se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogățiile Damascului și prada Samariei.” 5Domnul mi-a vorbit iarăși și mi-a zis: 6„Pentru că poporul acesta a disprețuit apele din Siloe, care curg lin, și s-a bucurat de Rețin și de fiul lui Remalia, 7iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice și mari ale râului (Eufrat), adică pe împăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieși din albia lui și se va vărsa peste malurile lui; 8va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli și va ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea țării tale, Emanuele!” 9„Scoateți strigăte de război cât voiți, popoare, căci tot veți fi zdrobite; luați aminte, toți cei ce locuiți departe! Pregătiți-vă oricât de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. Pregătiți-vă oricât de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. 10Faceți la planuri cât voiți, căci nu se va alege nimic de ele! Luați hotărâri cât voiți, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel).” 11Așa mi-a vorbit Domnul când m-a apucat mâna Lui și m-a înștiințat să nu umblu pe calea poporului acestuia: 12„Nu numiți uneltire tot ce numește poporul acesta uneltire și nu vă temeți de ce se teme el, nici nu vă speriați! 13Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați. 14Și atunci El va fi un locaș sfânt, dar și o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! 15Mulți se vor poticni, vor cădea și se vor sfărâma, vor da în laț și vor fi prinși.” – 16„Învelește această mărturie, pecetluiește această descoperire între ucenicii Mei!” 17Eu nădăjduiesc în Domnul, care Își ascunde Fața de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea. 18Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem niște semne și niște minuni în Israel, din partea Domnului oștirilor, care locuiește pe muntele Sionului. 19Dacă vi se zice însă: „Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc!”, răspundeți: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii? 20La lege și la mărturie!” Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. 21El va pribegi prin țară apăsat și flămând și, când îi va fi foame, se va mânia și va huli pe Împăratul și Dumnezeul lui, apoi, fie că va ridica ochii în sus, 22fie că se va uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră și se va vedea izgonit în întuneric beznă.

Iosua 4

Pietre de aducere aminte

1După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua: 2„Ia doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție. 3Dă-le porunca următoare: ‘Luați de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preoții, douăsprezece pietre, pe care să le duceți cu voi și să le puneți în locul unde veți petrece noaptea aceasta.’” 4Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbați pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminție, 5și le-a zis: „Treceți înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, 6pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voștri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’, 7să le spuneți: ‘Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, și pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.” 8Copiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei și le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. 9Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau chivotul legământului, și ele au rămas acolo până în ziua de azi. 10Preoții care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Și poporul s-a grăbit să treacă. 11După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului și preoții au trecut înaintea poporului. 12Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au trecut înarmați înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise. 13Aproape patruzeci de mii de bărbați pregătiți de război au trecut gata de luptă înaintea Domnului în câmpia Ierihonului. 14În ziua aceea, Domnul a înălțat pe Iosua înaintea întregului Israel și s-au temut de el, cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieții lui. 15Domnul a zis lui Iosua: 16„Poruncește preoților care duc chivotul mărturiei să iasă din Iordan.” 17Și Iosua a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordan!” 18Când au ieșit preoții care duceau chivotul legământului Domnului din mijlocul Iordanului și când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor și s-au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui. 19Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și a tăbărât la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului. 20Iosua a ridicat la Ghilgal cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. 21El a zis copiilor lui Israel: „Când vor întreba copiii voștri într-o zi pe părinții lor: ‘Ce înseamnă pietrele acestea?’, 22să învățați pe copiii voștri și să le spuneți: ‘Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.’ 23Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce ați trecut, după cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru la Marea Roșie, pe care a secat-o înaintea noastră până am trecut, 24pentru ca toate popoarele pământului să știe că mâna Domnului este puternică și să vă temeți totdeauna de Domnul Dumnezeul vostru.”

1 Samuel 12

Curăția de inimă a lui Samuel

1Samuel a zis întregului Israel: „Iată că v-am ascultat glasul în tot ce mi-ați zis și am pus un împărat peste voi. 2De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. Cât despre mine, eu sunt bătrân, am albit, așa că fiii mei sunt cu voi; am umblat înaintea voastră din tinerețe până în ziua de azi. 3Iată-mă! Mărturisiți împotriva mea în fața Domnului și în fața unsului Lui: Cui i-am luat boul sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat și pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiți, și vă voi da înapoi.” 4Ei au răspuns: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit și nici n-ai primit nimic din mâna nimănui.” 5El le-a mai zis: „Domnul este martor împotriva voastră și unsul Lui este martor în ziua aceasta că n-ați găsit nimic în mâinile mele.” Și ei au răspuns: „Sunt martori!”

Samuel nu mai e judecător

6Atunci, Samuel a zis poporului: „Domnul a pus pe Moise și pe Aaron și a scos pe părinții voștri din Egipt. 7Acum, înfățișați-vă ca să vă judec înaintea Domnului pentru toate binefacerile pe care vi le-a făcut Domnul, vouă și părinților voștri. 8După ce a venit Iacov în Egipt, părinții voștri au strigat către Domnul, și Domnul a trimis pe Moise și pe Aaron, care au scos pe părinții voștri din Egipt și i-au adus să locuiască în locul acesta. 9Dar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor, și El i-a vândut în mâinile lui Sisera, căpetenia oștirii Hațorului, în mâinile filistenilor și în mâinile împăratului Moabului, care au început lupta împotriva lor. 10Au strigat iarăși către Domnul și au zis: ‘Am păcătuit, căci am părăsit pe Domnul și am slujit baalilor și astarteelor; izbăvește-ne acum din mâna vrăjmașilor noștri și-Ți vom sluji.’ 11Și Domnul a trimis pe Ierubaal și pe Barac, și pe Iefta, și pe Samuel și v-a izbăvit din mâna vrăjmașilor voștri care vă înconjurau și ați locuit în liniște. 12Apoi, când ați văzut că Nahaș, împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-ați zis: ‘Nu, ci un împărat să domnească peste noi.’ Și totuși Domnul Dumnezeul vostru era Împăratul vostru. 13Iată dar împăratul pe care l-ați ales și pe care l-ați cerut; iată că Domnul a pus un împărat peste voi. 14Dacă vă veți teme de Domnul, dacă-I veți sluji, dacă veți asculta de glasul Lui și dacă nu vă veți împotrivi Cuvântului Domnului, vă veți alipi de Domnul Dumnezeul vostru atât voi, cât și împăratul care domnește peste voi. 15Dar, dacă nu veți asculta de glasul Domnului și vă veți împotrivi Cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinților voștri. 16Acum mai așteptați aici, ca să vedeți minunea pe care o va face Domnul sub ochii voștri. 17Nu suntem noi la seceratul grânelor? Voi striga către Domnul și va trimite tunete și ploaie. Să știți atunci și să vedeți cât de rău ați făcut înaintea Domnului când ați cerut un împărat pentru voi.” 18Samuel a strigat către Domnul, și Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete și ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul și de Samuel. 19Și tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te Domnului Dumnezeului tău pentru robii tăi, ca să nu murim, căci, la toate păcatele noastre, am mai adăugat și pe acela de a cere un împărat pentru noi.” 20Samuel a zis poporului: „Nu vă temeți! Ați făcut tot răul acesta, dar nu vă abateți de la Domnul și slujiți Domnului din toată inima voastră. 21Nu vă abateți de la El, altfel ați merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos, nici izbăvire, pentru că sunt lucruri de nimic. 22Domnul nu va părăsi pe poporul Lui din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărât să facă din voi poporul Lui. 23Departe iarăși de mine să păcătuiesc împotriva Domnului încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăța calea cea bună și cea dreaptă. 24Temeți-vă numai de Domnul și slujiți-I cu credincioșie, din toată inima voastră, căci vedeți ce putere desfășoară El printre voi. 25Dar, dacă veți face răul, veți pieri, voi și împăratul vostru.”

Proverbele 9

Strigarea prietenoasă a înțelepciunii

1Înțelepciunea și-a zidit casa,

și-a tăiat cei șapte stâlpi,

2și-a înjunghiat vitele, și-a amestecat vinul,

și-a pus masa,

3și-a trimis slujnicele și strigă

de pe vârful înălțimilor cetății:

4„Cine este prost să vină încoace!”

Celor lipsiți de pricepere le zice:

5„Veniți de mâncați din pâinea mea

și beți din vinul pe care l-am amestecat!

6Lăsați prostia și veți trăi

și umblați pe calea priceperii!”

7Cel ce mustră pe un batjocoritor își trage dispreț

și cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.

8Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;

mustră pe cel înțelept, și el te va iubi!

9Dă înțeleptului, și se va face și mai înțelept;

învață pe cel neprihănit, și va învăța și mai mult!

10Începutul înțelepciunii este frica de Domnul

și știința sfinților este priceperea.

11Prin mine ți se vor înmulți zilele

și ți se vor mări anii vieții tale.

12Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept;

dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.

Îndemn împotriva ademenirii nebuniei

13Nebunia este o femeie gălăgioasă,

proastă și care nu știe nimic.

14Ea șade totuși la ușa casei sale,

pe un scaun, pe înălțimile cetății,

15ca să strige la trecătorii

care merg pe calea cea dreaptă:

16„Cine este prost să vină aici!”

Iar celui fără minte îi zice:

17„Apele furate sunt dulci

și pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

18El nu știe că acolo sunt morții

și că oaspeții ei sunt în văile Locuinței morților.