1 Petru 3

1Tot astfel, nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, 2când vă vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere. 3Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, 4ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. 5Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu și erau supuse bărbaților lor; 6ca Sara, care asculta pe Avraam și-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-ați făcut voi, dacă faceți binele fără să vă temeți de ceva. 7Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. 8Încolo, toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți. 9Nu întoarceți rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântați, căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea. 10„Căci cine iubește viața și vrea să vadă zile bune să-și înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare. 11Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea și s-o urmărească. 12Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul.” 13Și cine vă va face rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine? 14Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N-aveți nicio teamă de ei și nu vă tulburați! 15Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă, 16având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. 17Căci este mai bine, dacă așa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele decât pentru că faceți răul! 18Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, 19în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, 20care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, și anume opt. 21Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, 22care stă la dreapta lui Dumnezeu după ce S-a înălțat la cer și Și-a supus îngerii, stăpânirile și puterile.

Psalmul 34

Un psalm alcătuit de David când a făcut pe nebunul în fața lui Abimelec și a plecat izgonit de el

1Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme;

lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.

2Să mi se laude sufletul în Domnul!

Să asculte cei nenorociți și să se bucure!

3Înălțați pe Domnul împreună cu mine!

Să lăudăm cu toții Numele Lui!

4Eu am căutat pe Domnul și mi-a răspuns:

m-a izbăvit din toate temerile mele.

5Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie

și nu ți se umple fața de rușine.

6Când strigă un nenorocit, Domnul aude

și-l scapă din toate necazurile lui.

7Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El

și-i scapă din primejdie.

8Gustați și vedeți ce bun este Domnul!

Ferice de omul care se încrede în El!

9Temeți-vă de Domnul voi, sfinții Lui,

căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!

10Puii de leu duc lipsă și li-i foame,

dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.

11Veniți, fiilor, și ascultați-mă,

căci vă voi învăța frica de Domnul!

12Cine este omul care dorește viața

și vrea să aibă parte de zile fericite?

13Ferește-ți limba de rău

și buzele de cuvinte înșelătoare!

14Depărtează-te de rău și fă binele;

caută pacea și aleargă după ea!

15Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană

și urechile Lui iau aminte la strigătele lor.

16Domnul Își întoarce Fața împotriva celor răi,

ca să le șteargă pomenirea de pe pământ.

17Când strigă cei fără prihană, Domnul aude

și-i scapă din toate necazurile lor.

18Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă

și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.

19De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,

dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.

20Toate oasele i le păzește,

ca niciunul din ele să nu i se sfărâme.

21Pe cel rău îl omoară nenorocirea,

dar vrăjmașii celui fără prihană sunt pedepsiți.

22Domnul scapă sufletul robilor Săi

și niciunul din cei ce se încred în El nu este osândit.

Geneza 8

Sfârșitul potopului

1Dumnezeu Și-a adus aminte de Noe, de toate viețuitoarele și de toate vitele care erau cu el în corabie și Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, și apele s-au potolit. 2Izvoarele adâncului și stăvilarele cerurilor au fost închise și ploaia din cer a fost oprită. 3Apele au scăzut de pe fața pământului, scurgându-se și împuținându-se și, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micșorat. 4În luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munții Ararat. 5Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munților. 6După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse. 7A dat drumul unui corb care a ieșit, ducându-se și întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. 8A dat drumul și unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe fața pământului. 9Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-și pună piciorul și s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată fața pământului. Noe a întins mâna, l-a luat și l-a băgat la el în corabie. 10A mai așteptat alte șapte zile și iarăși a dat drumul porumbelului din corabie. 11Porumbelul s-a întors la el spre seară și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. 12A mai așteptat alte șapte zile și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13În anul șase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat și iată că fața pământului se uscase. 14În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

Ieșirea lui Noe din corabie

15Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe și i-a zis: 16„Ieși din corabie, tu și nevastă-ta, fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu tine! 17Scoate afară împreună cu tine toate viețuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât și vitele și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mișune pe pământ, să crească și să se înmulțească pe pământ.” 18Și Noe a ieșit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi. 19Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mișcă pe pământ, după soiurile lor, au ieșit din corabie. 20Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele curate și din toate păsările curate și a adus arderi-de-tot pe altar. 21Domnul a mirosit un miros plăcut și Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinerețea lui, și nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. 22Cât va fi pământul, nu vor înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!”

1 Împăraţilor 15

Abiam

1În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a început să împărățească peste Iuda Abiam. 2A împărățit trei ani la Ierusalim. Mama sa se chema Maaca, fata lui Abisalom. 3El s-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său înaintea lui și inima lui n-a fost întreagă a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David. 4Dar din pricina lui David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o lumină la Ierusalim, punând pe fiul lui după el și lăsând Ierusalimul în picioare. 5Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului și nu se abătuse de la niciuna din poruncile Lui în tot timpul vieții lui, afară de întâmplarea cu Urie, Hetitul. 6Între Roboam și Ieroboam a fost război tot timpul cât a trăit Roboam. 7Celelalte fapte ale lui Abiam și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda?

Între Abiam și Ieroboam a fost război. 8Abiam a adormit cu părinții lui și l-au îngropat în cetatea lui David. Și în locul lui a domnit fiul său Asa.

Asa

9În al douăzecilea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început să domnească peste Iuda Asa. 10El a domnit patruzeci și unu de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Maaca, fata lui Abisalom. 11Asa a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca tatăl său David. 12A scos din țară pe sodomiți și a îndepărtat toți idolii pe care-i făcuseră părinții lui. 13Și chiar pe mama sa, Maaca, n-a mai lăsat-o să fie împărăteasă, pentru că făcuse un idol Astarteei. Asa i-a sfărâmat idolul și l-a ars în pârâul Chedron. 14Dar înălțimile n-au pierit, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieții lui. 15El a pus în Casa Domnului lucrurile hărăzite de tatăl său și de el însuși: argint, aur și vase.

Războiul dintre Asa și Baeșa

16Între Asa și Baeșa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieții lor. 17Baeșa, împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda și a întărit Rama, ca să împiedice pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă și să intre. 18Asa a luat tot argintul și tot aurul care rămăseseră în vistieriile Casei Domnului și vistieriile casei împăratului și le-a pus în mâinile slujitorilor lui, pe care i-a trimis la Ben-Hadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Împăratul Asa a trimis să-i spună: 19„Să fie un legământ între mine și tine cum a fost între tatăl meu și tatăl tău. Iată, îți trimit un dar în argint și în aur. Du-te, rupe legământul tău cu Baeșa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.” 20Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oștirii lui împotriva cetăților lui Israel și au pustiit Iionul, Danul, Abel-Bet-Maaca, tot Chinerotul și toată țara lui Neftali. 21Când a auzit Baeșa lucrul acesta, a încetat să mai întărească Rama și s-a întors la Tirța. 22Împăratul Asa a chemat pe tot Iuda, fără să lase la o parte pe cineva, și au ridicat pietrele și lemnul pe care le întrebuința Baeșa la întărirea Ramei; și împăratul Asa le-a întrebuințat la întărirea Ghebei lui Beniamin și Mițpei. 23Toate celelalte fapte ale lui Asa, toate isprăvile lui și tot ce a făcut și cetățile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? Totuși, la bătrânețe, a fost bolnav de picioare. 24Asa a adormit cu părinții lui și a fost îngropat cu părinții lui în cetatea tatălui său David. Și în locul lui a domnit fiul său Iosafat.

Domnia lui Nadab

25Nadab, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel în al doilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. El a domnit doi ani peste Israel. 26El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a umblat pe calea tatălui său, săvârșind păcatele în care târâse tatăl său pe Israel. 27Baeșa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a uneltit împotriva lui și Baeșa l-a omorât la Ghibeton, care era al filistenilor, pe când Nadab și tot Israelul împresurau Ghibetonul. 28Baeșa l-a omorât în al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, și a domnit el în locul lui. 29Când s-a făcut împărat, a ucis toată casa lui Ieroboam, n-a lăsat să scape nimeni cu viață, ci a nimicit totul, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin robul său Ahia din Silo, 30din pricina păcatelor pe care le făcuse Ieroboam și în care târâse și pe Israel, mâniind astfel pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 31Celelalte fapte ale lui Nadab și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 32Între Asa și Baeșa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieții lor.

Domnia lui Baeșa

33În al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste tot Israelul, la Tirța, Baeșa, fiul lui Ahia. A domnit douăzeci și patru de ani. 34El a făcut ce este rău înaintea Domnului și a umblat pe calea lui Ieroboam, săvârșind păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel.

Isaia 3

1Domnul Dumnezeul oștirilor va lua din Ierusalim și din Iuda orice sprijin și orice mijloc de trai, orice izvor de pâine și orice izvor de apă, 2pe viteaz și pe omul de război, pe judecător și pe proroc, pe ghicitor și pe bătrân, 3pe căpetenia peste cincizeci și pe dregător, pe sfetnic, pe meșteșugarul ales și pe vrăjitorul iscusit. 4„Le voi da băieți drept căpetenii”, zice Domnul, „și niște copii vor stăpâni peste ei.” 5Oamenii se vor asupri unii pe alții, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va lovi pe cel bătrân și omul de nimic, pe cel pus în cinste. 6Vor merge până acolo încât unul va apuca pe fratele său în casa părintească și-i va zice: „Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărâmăturile acestea sub mâna ta!” 7Dar, în aceeași zi, el va răspunde: „Nu pot să fiu doctor, căci în casa mea nu este nici pâine, nici haină: nu mă puneți căpetenie peste popor.” 8Se clatină Ierusalimul, se prăbușește Iuda, pentru că vorbele și faptele lor sunt îndreptate împotriva Domnului, înfruntând privirile Lui mărețe. 9Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor și, ca sodomiții, își dau pe față nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci își pregătesc rele! 10Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui. 11Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui. 12Poporul meu este asuprit de niște copii și-l stăpânesc niște femei! Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire, și pustiesc calea pe care umbli! 13Domnul Se înfățișează la judecată, stă în picioare ca să judece popoarele. 14Domnul intră la judecată cu bătrânii poporului Său și cu mai-marii lui: „Voi ați mâncat via! Prada luată de la sărac este în casele voastre! 15Cu ce drept călcați voi în picioare pe poporul Meu și apăsați pe săraci?”, zice Domnul Dumnezeul oștirilor. 16Domnul zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt mândre și umblă cu gâtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel și zornăiesc cu verigile de la picior, 17Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rușinea.” 18În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare și sorișorii și lunișoarele, 19cerceii, brățările și maramele, 20legăturile de pe cap, lănțișoarele de la picioare și brâiele, cutiile cu mirosuri și băierile descântate, 21inelele și verigile de la nas, 22hainele de sărbătoare și cămășile cele largi, mantiile și pungile, 23oglinzile și cămășile subțiri, turbanele și maramele ușoare. 24Și atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încrețit, un cap pleșuv; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumusețe. 25Bărbații tăi vor cădea uciși de sabie și vitejii tăi, în luptă. 26Porțile fiicei Sionului vor geme și se vor jeli și ea va ședea despuiată pe pământ.