Maleahi 1

1O rostire a Cuvântului Domnului către Israel, prin Maleahi.

Întâietatea lui Iacov

2„V-am iubit!“, zice Domnul, „dar voi spuneți: «Cum ne-ai iubit?». N-a fost Esau fratele lui Iacov?“, zice Domnul. „Și totuși pe Iacov l-am iubit, 3dar pe Esau l-am respins. I-am transformat munții într-o pustietate, iar moștenirea lui am dat-o șacalilor din deșert“. 4Dacă Edom ar zice: „Suntem doborâți, dar ne vom întoarce și vom reconstrui ruinele!“, atunci așa vorbește Domnul Oștirilor: „Ce vor reconstrui ei, voi dărâma Eu. Și vor fi numiți: «Teritoriul răutății, poporul pe care Domnul este indignat pentru totdeauna». 5Veți vedea lucrul acesta cu ochii voștri și veți zice: «Mărit să fie Domnul dincolo de granițele lui Israel!».

Încălcarea legământului prin jertfele compromise

(1:6–2:16)

Un cuvânt de mustrare pentru preoți

6Un fiu îl respectă pe tatăl său, iar un sclav îl respectă pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Și dacă sunt Stăpân, unde este teama față de Mine? vă spune Domnul Oștirilor vouă, preoților, care disprețuiți Numele Meu. Voi însă spuneți: «Cum Ți-am disprețuit noi Numele?». 7Aducând pe altarul Meu hrană pângărită. Dar voi spuneți: «Cum Te-am pângărit?». Spunând că masa Domnului este de disprețuit. 8Când aduceți ca jertfă animale oarbe, nu este acesta un lucru rău? Iar, când aduceți animale șchioape sau bolnave, nu este acesta un lucru rău? Încearcă să le aduci guvernatorului tău! Va fi el oare mulțumit de tine? Te va lua el în seamă?“ zice Domnul Oștirilor.

9„Și acum, căutați fața lui Dumnezeu, ca să-Și arate bunăvoința față de noi. Vă va lua El în seamă, de vreme ce mâinile voastre aduc astfel de daruri?“, zice Domnul Oștirilor.

10„O, de ar închide careva dintre voi porțile Templului, ca să nu mai aprindeți degeaba focul pe altarul Meu! Nu-Mi găsesc nicio plăcere în voi“, zice Domnul Oștirilor, „și nu voi accepta niciun dar de mâncare din mâinile voastre. 11Căci de la răsăritul soarelui și până la asfințitul lui Numele Meu este mare printre națiuni. Și în orice loc se arde tămâie în cinstea Numelui Meu și se aduc daruri de mâncare curate, căci Numele Meu este mare printre națiuni“, zice Domnul Oștirilor.

12„Dar voi Îl batjocoriți, zicând: «Masa Domnului este pângărită și rodul ei este o hrană de disprețuit!». 13Voi ziceți: «Iată, ne obosim degeaba!» și vă strâmbați la ea“, zice Domnul Oștirilor. „Apoi aduceți ce a fost luat prin jaf, ce este șchiop sau bolnav. Da, astfel de daruri de mâncare aduceți! Să le primesc Eu din mâinile voastre?“ zice Domnul. 14„Blestemat să fie înșelătorul care are în turma sa un mascul sănătos și care, deși jură că-l va aduce pe acesta, totuși îl jertfește Domnului pe cel cu infirmitate. Căci Eu sunt un Împărat mare“, zice Domnul Oștirilor, „și Numele Meu este de temut printre națiuni.

Ioan 18

Arestarea lui Isus

(Mt. 26:47‑56; Mc. 14:43‑50; Lc. 22:47‑53)

1După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Chidron, unde era o grădină. El și ucenicii Lui au intrat în ea. 2Iuda, cel care L-a trădat, cunoștea și el acel loc, pentru că Isus Se întâlnise adesea cu ucenicii Săi acolo. 3Prin urmare, Iuda a luat o cohortă și niște gărzi de-ale conducătorilor preoților și de-ale fariseilor, și au venit acolo cu candele, torțe și arme.

4Isus, știind tot ce urmează să I se întâmple, a ieșit și i-a întrebat:

‒ Pe cine căutați?

5Ei I-au răspuns:

‒ Pe Isus nazarineanul!

El le-a zis:

‒ Eu sunt!

Iuda, cel care L-a trădat, stătea și el împreună cu ei. 6Când Isus le-a zis: „Eu sunt!“, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

7El i-a întrebat din nou:

‒ Pe cine căutați?

Ei I-au zis:

‒ Pe Isus nazarineanul!

8Isus a răspuns:

‒ V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutați, lăsați-i pe aceștia să se ducă!

9 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i-ai dat“. 10Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus. 11Însă Isus i-a zis lui Petru: „Pune-ți sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?“.

Isus este dus la Ana; prima lepădare a lui Petru

(Mt. 26:57, 69‑70; Mc. 14:66‑68; Lc. 22:54‑57)

12Atunci cohorta, comandantul ei și gărzile iudeilor L-au arestat pe Isus, L-au legat 13și L-au dus mai întâi la Ana. Căci acesta era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14Iar Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.

15Simon Petru și un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut de marele preot și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut de marele preot, a ieșit și a vorbit cu portăreasa, apoi l-a adus pe Petru înăuntru.

17Atunci slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru:

‒ Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Acestui Om?

El a zis:

‒ Nu sunt!

18Sclavii și gărzile făcuseră un foc de cărbuni, pentru că era frig, și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei și se încălzea.

19Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. 20Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis. Întotdeauna i-am învățat pe oameni în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns. 21De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată că ei știu ce am vorbit“.

22După ce a spus Isus acestea, un slujitor din gărzile care stăteau acolo I-a dat o palmă lui Isus, zicând:

‒ Așa-i răspunzi marelui preot?

23Isus i-a răspuns:

‒ Dacă am spus ceva rău, dovedește ce anume este rău. Dar dacă am spus ce este bine, de ce Mă bați?

24Ana L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

A doua și a treia lepădare a lui Petru

(Mt. 26:71‑75; Mc. 14:69‑72; Lc. 22:58‑62)

25Simon Petru stătea acolo și se încălzea.

Ei l-au întrebat:

‒ Nu cumva ești și tu dintre ucenicii Lui?

Dar el a negat și a zis:

‒ Nu sunt!

26Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis:

‒ Nu te-am văzut eu în grădină cu El?

27Petru a negat din nou. Și imediat a cântat cocoșul.

Isus înaintea lui Pilat

(Mt. 27:11‑31; Mc. 15:2‑20; Lc. 23:2‑5, 13‑25)

28Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era în zori. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească și să poată mânca jertfa de Paște.

29Așadar, Pilat a ieșit la ei și le-a zis:

‒ Ce acuzație aduceți împotriva Acestui Om?

30Ei au răspuns și i-au zis:

‒ Dacă Acesta nu era Unul Care face rău, nu L-am fi dat pe mâna ta!

31Atunci Pilat le-a zis:

‒ Luați-L voi și judecați-L potrivit cu Legea voastră!

Iudeii i-au răspuns:

‒ Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni.

32 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară.

33Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus și I-a zis:

‒ Ești Tu Împăratul iudeilor?

34Isus a răspuns:

‒ De la tine însuți spui lucrul acesta sau ți l-au spus alții despre Mine?

35Pilat a răspuns:

‒ Sunt eu cumva iudeu? Poporul Tău și conducătorii preoților Te-au dat pe mâna mea! Ce-ai făcut?

36Isus a răspuns:

‒ Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.

37Atunci Pilat I-a zis:

‒ Deci ești Tu Împărat?

Isus a răspuns:

‒ Tu o spui: sunt Împărat! Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu.

38Pilat L-a întrebat:

‒ Ce este adevărul?

Și zicând aceasta, a ieșit din nou la iudei și le-a zis:

‒ Eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El. 39Dar este obiceiul vostru să vă eliberez un deținut cu ocazia Paștelui. Vreți deci să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor?

40Ei au strigat din nou:

‒ Nu pe El, ci pe Barabba!

Barabba era un răsculat.