Ieremia 28, Marcu 11

Ieremia 28

Hanania împotriva lui Ieremia

1În luna a cincea a aceluiași an, anul al patrulea, la începutul domniei lui Zedechia, regele lui Iuda, profetul Hanania, fiul lui Azur, care era din Ghivon, mi-a zis în Casa Domnului, înaintea preoților și a întregului popor:

2‒ Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Voi sfărâma jugul împăratului Babilonului. 3Peste doi ani voi aduce înapoi în locul acesta toate obiectele Casei Domnului pe care le-a luat de aici Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și le-a dus în Babilon. 4Îl voi aduce înapoi în locul acesta pe Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, și pe toți exilații lui Iuda care au fost duși în Babilon“, zice Domnul, „căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului“.

5Atunci profetul Ieremia a răspuns profetului Hanania înaintea preoților și înaintea întregului popor care stătea în picioare în Casa Domnului. 6Profetul Ieremia a zis:

‒ Amin! Așa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai profețit și să aducă înapoi din Babilon în locul acesta toate obiectele Casei Domnului și pe toți exilații. 7Totuși, ascultă, te rog, cuvântul acesta pe care-l rostesc în auzul tău și în auzul întregului popor. 8Din vechime, profeții care au fost înaintea mea și înaintea ta au profețit război, nenorocire și molimă împotriva multor țări și a multor împărății. 9Prin urmare, profetul care profețește pacea va fi recunoscut ca fiind trimis de Domnul doar dacă se vor împlini cuvintele profeției lui.

10Atunci profetul Hanania a luat jugul de pe gâtul profetului Ieremia, l-a sfărâmat 11și a vorbit înaintea întregului popor, zicând:

‒ Așa vorbește Domnul: „Așa voi sfărâma, peste doi ani, jugul lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, de pe gâtul tuturor națiunilor“.

Profetul Ieremia a plecat în drumul său.

12După ce profetul Hanania a sfărâmat jugul de pe gâtul profetului Ieremia, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia, zicând: 13„Du-te și spune-i lui Hanania: «Ai sfărâmat un jug de lemn, zice Domnul, dar în locul lui ai făcut un jug de fier! 14Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: am pus un jug de fier pe gâtul tuturor acestor națiuni ca să slujească lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și-i vor sluji. Chiar și vietățile câmpului i le-am dat ca să-i slujeasc㻓.

15Profetul Ieremia i-a zis profetului Hanania: „Ascultă, Hanania! Nu Domnul te-a trimis, ci tu faci poporul acesta să se încreadă într-o minciună. 16De aceea, așa vorbește Domnul: «Iată, te voi alunga de pe fața pământului și vei muri chiar anul acesta, căci ai îndemnat la răzvrătire împotriva Domnului»“.

17Profetul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a șaptea.

Marcu 11

Intrarea Domnului în Ierusalim

(Mt. 21:1-9; Lc. 19:28-38; Ioan 12:12-15)

1Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, 2zicându-le: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Imediat ce intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă niciun om. Dezlegați-l și aduceți-l! 3Dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», să-i ziceți: «Domnul are nevoie de el». Și imediat îl va trimite înapoi aici“.

4Ei s-au dus, au găsit măgărușul legat lângă ușă, afară în stradă, și l-au dezlegat. 5Unii dintre cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?“. 6Ei le-au zis așa cum le spusese Isus și aceștia i-au lăsat să plece. 7Au adus măgărușul la Isus, și-au pus hainele peste el, iar Isus a încălecat pe el. 8Mulți își așterneau hainele pe drum, iar alții împrăștiau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri. 9Cei care mergeau înainte și cei care-L urmau strigau:

„Osana!“

„Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“

10„Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția strămoșului nostru David!“

„Osana în locurile preaînalte!“.

Blestemarea smochinului neroditor

(Mt. 21:18-19)

11A intrat în Ierusalim, în Templu, S-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile și, pentru că era deja seara târziu, S-a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.

12În ziua următoare, după ce au ieșit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. 13A văzut de departe un smochin care avea frunze și S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n-a găsit nimic în el, în afară de frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. 14Atunci i-a zis: „În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine!“. Ucenicii Lui au auzit aceste cuvinte.

Isus alungă comercianții din Templu

(Mt. 21:12-22; Lc. 19:45-47; Ioan 2:13-16)

15Au ajuns în Ierusalim. Isus a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 16și nu lăsa pe nimeni să ducă vreun vas prin Templu. 17El îi învăța și le zicea: „Oare nu este scris:

«Casa Mea va fi numită

o casă de rugăciune pentru toate popoarele»?

Dar voi ați făcut din ea o «peșteră de tâlhari»“.

18Conducătorii preoților și cărturarii au auzit lucrul acesta și căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulțime era uimită de învățătura Lui.

19Și ori de câte ori se făcea târziu, Isus și ucenicii Lui ieșeau din cetate.

Puterea credinței

(Mt. 21:20-22; 6:14)

20Dimineața, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini.

21Petru și-a amintit ce se întâmplase și i-a zis:

‒ Rabbi, iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!

22Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Aveți credință în Dumnezeu! 23Adevărat vă spun că, dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare!“ și nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va întâmpla ceea ce spune, i se va da întocmai. 24De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le-ați și primit, și ele vi se vor da. 25Și când stați în picioare rugându-vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Care este în Ceruri să vă ierte vouă nelegiuirile. 26Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru Care este în Ceruri nu vă va ierta nelegiuirile.

Autoritatea lui Isus

(Mt. 21:23-27; Lc. 20:1-8)

27Au intrat apoi din nou în Ierusalim.

În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoților, cărturarii și bătrânii 28și L-au întrebat:

‒ Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți-a dat această autoritate ca să le faci?

29Isus le-a zis:

‒ Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți-Mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30Botezul lui Ioan era din Cer sau de la oameni? Răspundeți-Mi!

31Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din Cer!», va întreba: «Atunci de ce nu l-ați crezut?». 32Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

33Așa că, răspunzându-I lui Isus, au zis:

‒ Nu știm!

Atunci Isus le-a zis:

‒ Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.