Fapte 18:19-28

19Au ajuns în Efes; și Pavel a lăsat acolo pe însoțitorii lui. A intrat în sinagogă și a stat de vorbă cu iudeii, 20care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit, 21ci și-a luat rămas-bun de la ei și a zis: „Trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăși la voi.” Și a plecat din Efes. 22S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim și, după ce a urat de bine Bisericii, s-a coborât în Antiohia.

A treia călătorie. Apolo

23După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat și a străbătut din loc în loc ținutul Galatiei și Frigiei, întărind pe toți ucenicii. 24La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii și era tare în Scripturi. 25El era învățat în ce privește Calea Domnului, avea un duh înfocat și vorbea și învăța amănunțit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoștea decât botezul lui Ioan. 26A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila și Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei și i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. 27Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, frații l-au îmbărbătat să se ducă și au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră, 28căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului și le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.

Faptele Apostolilor 19

Ucenicii lui Ioan se fac creștini

1Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ținuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câțiva ucenici 2și le-a zis: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” 3„Dar cu ce botez ați fost botezați?”, le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” 4Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței și spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în Numele Domnului Isus. 6Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei și vorbeau în alte limbi și proroceau. 7Erau cam doisprezece bărbați de toți.

Pavel învață pe norod la Efes

8În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. 9Dar, fiindcă unii rămâneau împietriți și necredincioși și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. 10Lucrul acesta a ținut doi ani, așa că toți cei ce locuiau în Asia, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau din ei duhurile rele.

Exorciștii iudei

13Niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!” 14Cei ce făceau lucrul acesta erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. 15Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?” 16Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel că au fugit goi și răniți din casa aceea. 17Lucrul acesta a fost cunoscut de toți iudeii, de toți grecii care locuiau în Efes, și i-a apucat frica pe toți, și Numele Domnului Isus era proslăvit. 18Mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră. 19Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți. 20Cu atâta putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului.

Răscoala argintarului Dimitrie

21După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.” 22A trimis în Macedonia pe două din ajutoarele lui, pe Timotei și Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. 23Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului. 24Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și aducea lucrătorilor săi nu puțin câștig cu ele. 25I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeași meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știți că bogăția noastră atârnă de meseria aceasta 26și vedeți și auziți că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod și zice că zeii făcuți de mâini nu sunt dumnezei. 27Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreț, dar și că templul marii zeițe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreția aceleia care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită.” 28Cuvintele acestea i-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” 29Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toții într-un gând în teatru și au luat cu ei pe macedonenii Gaius și Aristarh, tovarășii de călătorie ai lui Pavel. 30Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. 31Chiar și unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau pentru ce se adunaseră. 33Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea norodului. 34Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toți într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” 35Totuși logofătul a potolit norodul și a zis: „Bărbați efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane și a chipului ei căzut din cer? 36Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliți și să nu faceți nimic cu pornire nechibzuită. 37Căci ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt vinovați nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiței noastre. 38Deci, dacă, în adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată și sunt dregători; să se pârască unii pe alții. 39Dar, dacă umblați după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. 40Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăți zarva aceasta.” 41După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

Ieremia 10

Idolii și Domnul

1Ascultați Cuvântul pe care vi-l vorbește Domnul, casa lui Israel! 2Așa vorbește Domnul: „Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. 3Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie un lemn din pădure; mâna meșterului îl lucrează cu securea; 4îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine. 5Dumnezeii aceștia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveți și nu vorbesc; sunt duși de alții, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă niciun rău și nu sunt în stare să facă niciun bine.” 6Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta. 7Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție Ți se cuvine teama, căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor, niciunul nu este ca Tine. 8Toți, laolaltă, sunt proști și fără minte, știința idolilor nu este decât deșertăciune, e lemn! 9Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz; meșterul și mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate de meșteri iscusiți. 10Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și un Împărat veșnic. Pământul tremură de mânia Lui și neamurile nu pot să sufere urgia lui. 11Așa să le vorbiți: „Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.” 12Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. 13La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii și scoate vântul din cămările Lui. 14Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui și orice argintar rămâne de rușine cu chipul lui cioplit, căci idolii lui nu sunt decât minciună și nu este nicio suflare în ei; 15sunt un lucru de nimic, o lucrare înșelătoare, și vor pieri când va veni pedeapsa. 16Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui – Domnul oștirilor este Numele Lui.

Apropierea pedepsei

17Ia din țară legătura cu ce este al tău, tu, care ești în strâmtorare! 18Căci așa vorbește Domnul: „Iată, de data aceasta voi arunca departe pe locuitorii țării. Îi voi strânge de aproape, ca să simtă.” 19„Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: ‘O nenorocire a dat peste mine și o voi suferi!’ 20Cortul îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!” 21Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propășit și li se risipesc toate turmele. 22Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de șacali. 23Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă. 24Pedepsește-mă, Doamne, dar cu măsură, și nu în mânia Ta, ca să nu mă nimicești! 25Varsă-Ți urgia peste neamurile care nu Te cunosc și peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă pe Iacov, îl înghit, îl topesc și-i pustiesc locuința.

2 Împăraţilor 21

Manase împăratul lui Iuda

1Manase avea doisprezece ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Hefțiba. 2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3El a zidit din nou înălțimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astarteei, cum făcuse Ahab, împăratul lui Israel, și s-a închinat înaintea întregii oștiri a cerurilor și i-a slujit. 4A zidit astfel altare în Casa Domnului, măcar că Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi pune Numele.” 5A zidit altare întregii oștiri a cerurilor în cele două curți ale Casei Domnului. 6Și-a trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea și vrăjitoria și a ținut la el oameni care chemau duhurile și ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. 7A pus idolul Astarteei pe care-l făcuse în casa despre care Domnul spusese lui David și fiului său Solomon: „În casa aceasta și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate semințiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu. 8Nu voi mai muta piciorul lui Israel afară din țara pe care am dat-o părinților lui, numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit și toată legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise.” 9Dar ei n-au ascultat; și Manase a fost pricina pentru care s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10Atunci, Domnul a vorbit astfel prin robii Săi, prorocii: 11„Pentru că Manase, împăratul lui Iuda, a săvârșit aceste urâciuni, pentru că a făcut mai rău decât tot ce făcuseră înaintea lui amoriții și pentru că a făcut și pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui, 12iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Voi aduce peste Ierusalim și peste Iuda nenorociri care vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. 13Voi întinde asupra Ierusalimului frânghia ca asupra Samariei și cumpăna ca asupra casei lui Ahab și voi curăți Ierusalimul ca o farfurie care se curățește și se răstoarnă cu fața în jos după ce a fost curățită. 14Voi părăsi rămășița moștenirii Mele și-i voi da în mâinile vrăjmașilor lor; și vor ajunge de jaful și prada tuturor vrăjmașilor lor, 15pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea și M-au mâniat din ziua când au ieșit părinții lor din Egipt până în ziua de azi!’” 16Manase a vărsat de asemenea mult sânge nevinovat, până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul, afară de păcatele pe care le-a săvârșit și în care a târât și pe Iuda, făcând ce este rău înaintea Domnului. 17Celelalte fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el și păcatele la care s-a dedat, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 18Manase a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în grădina casei, în grădina lui Uza. Și în locul lui a domnit fiul său Amon.

Amon împăratul lui Iuda

19Amon avea douăzeci și doi de ani când a ajuns împărat și a domnit doi ani la Ierusalim. Mama sa se chema Meșulemet, fata lui Haruț, din Iotba. 20El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său Manase; 21a umblat în toată calea în care umblase tatăl său, a slujit idolilor cărora slujise și tatăl său și s-a închinat înaintea lor; 22a părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților săi și n-a umblat în calea Domnului. 23Slujitorii lui Amon au uneltit împotriva lui și au omorât pe împărat în casa lui. 24Dar poporul țării a lovit pe toți cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon și poporul țării a pus împărat, în locul său, pe fiul său Iosia. 25Celelalte fapte ale lui Amon și ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 26L-au îngropat în mormântul său, în grădina lui Uza. Și în locul lui a domnit fiul său Iosia.