Daniel 13, Psalmii 119:101-150

Psalmii 119:101-150

101Îmi feresc picioarele de orice cale rea,

ca să păzesc Cuvântul Tău.

102Nu mă îndepărtez de judecățile Tale,

căci Tu m-ai învățat.

103Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele,

mai dulci decât mierea pentru gura mea.

104Sunt priceput datorită poruncilor Tale.

De aceea urăsc toate cărările minciunii.

105Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele

și o lumină pe cărarea mea.

106Am jurat, și voi împlini întocmai,

că voi păzi judecățile Tale cele drepte.

107Sunt atât de nenorocit:

Doamne, înviorează-mă după Cuvântul Tău!

108 Doamne, primește, Te rog, darurile de bunăvoie ale gurii mele

și învață-mă judecățile Tale!

109Mi-am pus mereu viața în pericol,

dar nu uit Legea Ta.

110Cei răi mi-au întins curse,

dar eu nu mă voi rătăci de la poruncile Tale.

111Am moștenit învățăturile Tale pe vecie,

pentru că ele sunt bucuria inimii mele.

112Îmi plec inima ca să duc la îndeplinire hotărârile Tale

pentru totdeauna, până la sfârșit.

113Îi urăsc pe cei cu inima împărțită,

dar iubesc Legea Ta.

114Tu ești adăpostul și scutul meu;

îmi pun speranța în Cuvântul Tău.

115Depărtați-vă de mine, răufăcătorilor,

ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu.

116Sprijină-mă, potrivit Cuvântului Tău, și voi trăi.

Nu mă lăsa să fiu făcut de rușine în speranța mea!

117Întărește-mă, ca să fiu salvat

și să privesc tot timpul la hotărârile Tale.

118Tu-i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la hotărârile Tale,

căci înșelătoria lor este zadarnică.

119Tu-i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ, ca pe zgură.

De aceea iubesc eu învățăturile Tale.

120Mi se înfioară carnea de groaza Ta

și mă tem din cauza judecăților Tale.

121Am făcut judecată și dreptate:

nu mă da pe mâna asupritorilor mei!

122Ia apărarea slujitorului Tău,

ca să nu mă mai asuprească cei aroganți!

123Mi se topesc ochii așteptând să mă salvezi,

așteptând promisiunea Ta cea dreaptă.

124Poartă-te cu slujitorul Tău potrivit îndurării Tale

și învață-mă hotărârile Tale!

125Eu sunt slujitorul Tău: învață-mă,

și voi cunoaște învățăturile Tale.

126 Doamne, este vremea să lucrezi,

căci au încălcat Legea Ta.

127De aceea iubesc poruncile Tale

mai mult decât aurul, mai mult decât aurul pur.

128De aceea consider pe deplin drepte toate reglementările Tale.

Urăsc orice cărare a minciunii.

129Minunate sunt învățăturile Tale;

de aceea sufletul meu le păzește.

130Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină,

dă pricepere celor neștiutori.

131Îmi deschid gura și oftez,

căci tânjesc după poruncile Tale.

132Întoarce-Te spre mine și arată-Ți bunăvoința față de mine,

potrivit cu obiceiul Tău față de cei ce iubesc Numele Tău.

133Întărește-mi pașii prin Cuvântul Tău

și nu mă lăsa în stăpânirea vreunei nelegiuiri.

134Răscumpără-mă de sub asuprirea omului

și voi păzi poruncile Tale!

135Fă să strălucească fața Ta peste slujitorul Tău

și învață-mă hotărârile Tale.

136Ochii îmi varsă șiroaie de lacrimi,

fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta.

137 Doamne, Tu ești drept,

iar judecățile Tale sunt drepte!

138Tu poruncești, iar învățăturile Tale sunt drepte

și pline de credincioșie.

139Zelul meu mă distruge,

pentru că dușmanii mei uită cuvintele Tale.

140Cuvântul Tău este testat bine,

și slujitorul Tău îl iubește.

141Eu sunt lipsit de importanță și disprețuit,

dar nu uit poruncile Tale.

142Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie,

și Legea Ta rămâne adevărată.

143M-au ajuns necazul și durerea,

dar poruncile Tale sunt bucuria mea.

144Învățăturile Tale rămân drepte pe vecie.

Dă-mi pricepere, ca să trăiesc!

145Strig din toată inima: răspunde-mi, Doamne!

Voi împlini hotărârile Tale.

146Te chem; salvează-mă,

iar eu voi păzi învățăturile Tale.

147Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig către Tine după ajutor;

eu îmi pun speranța în Cuvântul Tău.

148Ochii mei o iau înaintea străjilor nopții,

ca să cuget la Cuvântul Tău.

149Ascultă-mi glasul, potrivit îndurării Tale!

Doamne, înviorează-mă potrivit judecăților Tale!

150Se apropie cei ce urmăresc desfrânarea;

ei s-au îndepărtat de Legea Ta.

Osea 1

Căsătoria lui Osea

(1:1–3:5)

1Acesta este Cuvântul Domnului care i-a fost spus lui Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda, și pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Iehoaș, regele lui Israel.

Soția și copiii lui Osea

2Când Domnul a vorbit la început prin Osea, Domnul i-a zis acestuia: „Du-te și ia-ți de soție o prostituată care să-ți nască copii, căci țara s-a prostituat mult, părăsindu-L pe Domnul“. 3El s-a dus și a luat-o de soție pe Gomera, fata lui Diblaim. Ea a rămas însărcinată și i-a născut un fiu.

4 Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Izreel, căci peste puțin timp voi pedepsi Casa lui Iehu pentru sângele vărsat la Izreel și voi pune capăt regatului Casei lui Israel. 5În ziua aceea, voi rupe arcul lui Israel în Valea Izreel“.

6Ea a rămas din nou însărcinată și a născut o fată. Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama, căci nu voi mai avea milă de cei din Casa lui Israel, nu-i voi mai ierta. 7Totuși, voi avea milă de cei din Casa lui Iuda și-i voi salva doar prin Domnul Dumnezeul lor. Nu-i voi salva nici prin arc, nici prin sabie, nici prin luptă și nici prin cai sau călăreți“.

8După ce a înțărcat-o pe Lo-Ruhama, Gomera a rămas din nou însărcinată și a născut un fiu. 9Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ammi, căci voi nu sunteți poporul Meu, iar Eu nu sunt Dumnezeul vostru.

10Totuși, numărul fiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu poate fi nici măsurat, nici numărat. Și în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteți poporul Meu!», acolo vor fi numiți «fii ai Dumnezeului celui Viu». 11Fiii lui Iuda vor fi aduși împreună cu fiii lui Israel, își vor pune o singură căpetenie și vor ieși din țară, căci mare va fi ziua lui Izreel!