Ieremia 33

Restaurarea este promisă încă o dată

1În timp ce Ieremia era încă închis în curtea închisorii, Cuvântul Domnului i-a vorbit a doua oară, zicând: 2„Așa vorbește Domnul, Cel Care a făcut pământul, Domnul, Care l-a creat ca să dureze, al Cărui Nume este Domnul: 3«Cheamă-Mă și-ți voi răspunde! Îți voi face cunoscute lucruri mari, lucruri neînțelese, pe care nu le cunoști». 4Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele acestei cetăți și despre palatele regilor lui Iuda, pe care ei le dărâmă ca să se poată apăra împotriva rampelor de asalt și împotriva sabiei 5când vor înainta să lupte împotriva caldeenilor, și care se vor umple de cadavrele celor pe care îi voi lovi în mânia și în furia Mea, deoarece, din cauza răutății lor, Îmi voi ascunde fața de cetatea aceasta: 6«Iată, le voi aduce vindecare și sănătate. Eu îi voi vindeca și le voi descoperi belșug de pace și credincioșie. 7Îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iuda și pe captivii lui Israel și îi voi așeza iarăși ca odinioară. 8Îi voi curăți de toată nelegiuirea pe care au comis-o împotriva Mea și le voi ierta toate nelegiuirile prin care au păcătuit și s-au răzvrătit împotriva Mea. 9Atunci Ierusalimul va fi pentru Mine un nume care-Mi va aduce bucurie, laudă și onoare înaintea tuturor națiunilor pământului, care vor auzi toate lucrurile bune pe care le-am făcut pentru el. Ele se vor înfricoșa și vor fi uimite de toată fericirea și pacea pe care i-o voi da»“.

10Așa vorbește Domnul: „În locul acesta, despre care ziceți că este pustiu, în care nu mai sunt nici oameni, nici animale, în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, devastate, lipsite de oameni, fără locuitori și fără animale, se vor auzi din nou 11strigăte de bucurie și strigăte de veselie, glasul mirelui și al miresei, precum și glasul celor ce aduc jertfe de mulțumire în Casa Domnului, zicând:

«Mulțumiți Domnului Oștirilor,

fiindcă Domnul este bun,

căci în veac ține îndurarea Lui!».

Îi voi aduce înapoi pe cei luați captivi din țară și vor fi ca la început“, zice Domnul.

12Așa vorbește Domnul Oștirilor: „În locul acesta pustiu, fără oameni și fără animale, și în toate cetățile lui, vor exista iarăși pășuni pentru păstori, unde să-și odihnească turmele. 13În cetățile de la munte și în cetățile din zona deluroasă, în cetățile din Neghev și în teritoriul lui Beniamin, în împrejurimile Ierusalimului și în cetățile din Iuda, turmele vor trece iarăși prin mâinile celor ce le numără“, zice Domnul.

14„Iată, vin zile“, zice Domnul, „când voi împlini promisiunea cea bună pe care am făcut-o Casei lui Israel și Casei lui Iuda.

15În zilele acelea și în vremea aceea,

voi face să-i răsară lui David un Vlăstar drept,

Care va face judecată și dreptate în țară.

16În zilele acelea, Iuda va fi mântuit

și Ierusalimul va locui în siguranță.

Va fi cunoscut ca

«Domnul, Dreptatea noastră».

17Căci așa vorbește Domnul: «David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe tronul Casei lui Israel. 18Nici preoții leviți nu vor fi lipsiți înaintea Mea de un urmaș care să aducă arderi-de-tot, să ardă tămâie și daruri de mâncare și să aducă jertfe în fiecare zi»“.

19Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia, zicând: 20„Așa vorbește Domnul: «Dacă veți putea rupe legământul Meu cu ziua și legământul Meu cu noaptea, astfel încât ziua și noaptea să nu mai fie la vremea lor, 21atunci se va putea rupe și legământul Meu cu David, slujitorul Meu, așa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe tronul lui, și legământul Meu cu preoții leviți, slujitorii Mei. 22Ca armata cerurilor, care nu se poate număra, și ca nisipul mării, care nu se poate măsura, așa voi înmulți urmașii lui David, slujitorul Meu, și ai leviților, care slujesc înaintea Mea»“.

23Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia, zicând: 24„N-ai băgat de seamă că poporul acesta zice: «Domnul a lepădat cele două clanuri pe care le-a ales!»? Astfel, ei Îmi disprețuiesc poporul și nu-l mai consideră o națiune“.

25Așa vorbește Domnul: „Dacă n-ar fi existat legământul Meu cu ziua și cu noaptea și n-aș fi stabilit legi cerurilor și pământului, 26atunci aș fi respins și urmașii lui Iacov și ai lui David, slujitorul Meu, și n-aș fi luat dintre urmașii acestuia conducători pentru urmașii lui Avraam, Isaac și Iacov. Eu însă le voi aduce înapoi captivii și voi avea milă de ei“.

Marcu 16

Învierea lui Isus

(Mt. 28:1-8; Lc. 24:1-12; Ioan 20:1-18)

1După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să-L ungă. 2Și, în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, în timp ce răsărea soarele, au venit la mormânt. 3Ele își ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“.

4Însă când s-au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită. 5Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într-o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s-au înspăimântat.

6Însă el le-a zis: „Nu vă înspăimântați! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit. A înviat; nu este aici! Iată locul unde-L puseseră! 7Dar duceți-vă și spuneți-le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea, așa cum v-a spus“.

8Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur și de uimire. Și n-au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.

Isus li Se arată Mariei Magdalena și ucenicilor

9După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, Isus i S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care alungase șapte demoni. 10Ea s-a dus și i-a anunțat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care jeleau și plângeau. 11Dar când au auzit ei că trăiește și că fusese văzut de ea, n-au crezut.

12După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S-a arătat sub o altă înfățișare. 13Ei s-au dus și i-au anunțat pe ceilalți, dar nici pe ei nu i-au crezut.

14Mai târziu, li S-a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i-a mustrat pentru necredința și pentru împietrirea inimii lor, fiindcă nu i-au crezut pe cei care L-au văzut înviat.

Marea Trimitere și înălțarea lui Isus la cer

(Mt. 28:18-20; Lc. 24:36-53; Ioan 20:19-23; F.A. 1:7-12)

15Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și proclamați Evanghelia la orice făptură! 16Cel ce va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel ce nu va crede va fi condamnat. 17Semnele care-i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi, 18vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va face rău deloc; își vor pune mâinile peste cei bolnavi, și aceștia se vor face bine“.

19După ce le-a vorbit, Domnul Isus a fost luat în Cer și S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20Ei s-au dus și au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei și confirma Cuvântul prin semnele care-l însoțeau.