Luca 17

Despre păcat, credință și datorie

(Mt. 18:6‑7, 15, 21‑22; Mc. 9:42)

1Le-a zis apoi ucenicilor Săi:

‒ Este imposibil să nu vină prilejurile de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! 2Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să-l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți! 3Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l, iar dacă se pocăiește, iartă-l! 4Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să-l ierți!

5Apostolii I-au zis Domnului:

‒ Mărește-ne credința!

6Domnul le-a răspuns:

‒ Dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare!“, iar el v-ar asculta.

7Cine dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază-te să mănânci!“? 8Nu-i va zice mai degrabă: „Pregătește-mi ceva să mănânc și fii gata să-mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“? 9Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s-a poruncit? Nu cred. 10Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi neînsemnați. Am făcut ceea ce eram datori să facem“.

Isus curățește zece leproși

11În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria și Galileea. 12În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece bărbați leproși.

Ei au stat la distanță 13și au strigat, zicând:

‒ Stăpâne Isuse, ai milă de noi!

14Când i-a văzut, Isus le-a zis:

‒ Duceți-vă și arătați-vă preoților!

Și, în timp ce se duceau, au fost curățiți. 15Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare. 16El s-a aruncat cu fața la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Era samaritean.

17Isus, răspunzând, a zis:

‒ Oare n-au fost zece curățiți? Unde sunt ceilalți nouă? 18Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să-L glorifice pe Dumnezeu?

19Apoi i-a zis:

‒ Ridică-te și du-te! Credința ta te-a vindecat.

Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului

(Mt. 24:23‑51)

20Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns și a zis:

‒ Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să fie observată, 21și nici nu se va zice: „Iat-o aici!“ sau „Uite-o acolo!“. Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!

22El le-a zis apoi ucenicilor:

‒ Vor veni zile când veți tânji să vedeți una dintre zilele Fiului Omului, dar n-o veți vedea! 23Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“. Să nu vă duceți și să nu-i urmați! 24Căci, așa cum fulgerul, când scânteiază, luminează cerul dintr-o parte în cealaltă, tot așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa! 25Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație. 26Așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului. 27Oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în arcă și a venit potopul și i-a distrus pe toți. 28De asemenea, va fi așa cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și sulf din cer și i-a distrus pe toți. 30Tot așa va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. 31În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperișul casei și va avea lucrurile în casă să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la cele lăsate în urmă. 32Aduceți-vă aminte de soția lui Lot! 33Oricine încearcă să-și scape viața o va pierde, dar cel care și-o va pierde o va păstra. 34Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.

37Ei L-au întrebat:

‒ Unde, Doamne?

Isus le-a zis:

‒ Oriunde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.

Naum 1

1O rostire despre Ninive. Cartea vedeniei lui Naum, elkoșitul:

Mânia Domnului împotriva cetății Ninive

2 Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător!

Domnul Se răzbună și este stăpânul furiei;

Domnul Se răzbună pe vrăjmașii Săi

și ține mânie pe dușmanii Săi.

3 Domnul este încet la mânie și mare în putere.

Domnul nu-l va lăsa nepedepsit pe cel rău.

El Își are calea în vijelie și în furtună,

iar norii sunt praful de sub picioarele Sale.

4El mustră marea și o usucă

și seacă toate râurile.

Bașanul și Carmelul se veștejesc,

iar floarea Libanului se ofilește.

5Munții se cutremură înaintea Lui,

și dealurile se topesc;

se clatină pământul înaintea Lui,

lumea și toți locuitorii ei.

6Cine poate sta în fața indignării Sale?

Cine poate îndura mânia Lui?

Furia Lui se revarsă ca focul,

stâncile se prăbușesc înaintea Lui.

7 Domnul este bun,

este un loc de refugiu în ziua necazului.

El îi cunoaște pe cei ce se adăpostesc în El.

8Dar, printr-un potop care se revarsă,

El va aduce nimicirea asupra locului cetății

și îi va urmări pe dușmanii Săi până în întuneric.

9Ce plănuiți voi împotriva Domnului?

El oricum va aduce nimicirea;

necazul nu va veni de două ori!

10Căci, în timp ce vor fi ca niște spini încâlciți,

și, în timp ce vor fi îmbibați de băutură,

vor fi arși ca o miriște pe deplin uscată.

11Din tine a ieșit

cel ce plănuiește răul împotriva Domnului,

un sfătuitor ticălos.

12Așa vorbește Domnul:

„Deși au aliați și sunt mulți,

vor fi secerați și vor pieri.

Chiar dacă te-am asuprit, Iuda,

nu te voi mai asupri!

13Acum, voi zdrobi jugul lor de pe tine

și-ți voi rupe legăturile“.

14Iată ce a poruncit Domnul

cu privire la tine, Ninive:

„Nu vei mai avea urmași

care să-ți poarte numele.

Voi tăia chipul cioplit și chipul turnat

din casa dumnezeilor tăi.

Îți voi pregăti mormântul,

căci te-am găsit ușor“.

15Iată pe munți picioarele

celui ce aduce vești bune,

ale celui ce vestește pacea!

Iuda, celebrează-ți sărbătorile

și împlinește-ți jurămintele,

căci cel ticălos nu te va mai invada,

va fi nimicit cu desăvârșire.