Marcu 8

Isus hrănește peste patru mii de oameni

(Mt. 15:32‑39)

1În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulțime de oameni și nu aveau ce să mănânce.

Isus i-a chemat pe ucenici și le-a zis:

2‒ Mi-e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n-au ce să mănânce, 3iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.

4Ucenicii Lui I-au răspuns:

‒ De unde ar putea lua cineva pâini aici, în deșert, ca să-i sature pe acești oameni?

5 Isus i-a întrebat:

‒ Câte pâini aveți?

Ei au zis:

‒ Șapte.

6 Isus a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii. 7Mai aveau și câțiva peștișori. El i-a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia. 8Au mâncat toți și s-au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 9Erau în jur de patru mii de bărbați. După ce i-a lăsat să plece, 10Isus S-a urcat imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și S-a dus în părțile Dalmanutei.

Fariseii cer un semn

(Mt. 16:1‑4)

11Fariseii au venit și au început să discute aprins cu Isus, căutând de la El un semn din cer, ca să-L pună la încercare. 12Însă Isus, oftând adânc în duhul Său, a zis: „De ce caută această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn“. 13Apoi i-a lăsat, S-a urcat iarăși în barcă și S-a dus de cealaltă parte a mării.

Drojdia fariseilor și a lui Irod

(Mt. 16:5‑12)

14 Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.

15 Isus le-a poruncit, zicând:

‒ Aveți grijă, feriți-vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod!

16Ei vorbeau unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini.

17Cunoscând aceasta, Isus le-a zis:

‒ De ce vorbiți între voi că n-aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită? 18Aveți ochi, dar nu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți? Nu vă mai aduceți aminte, 19atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?

Ei I-au zis:

‒ Douăsprezece.

20‒ Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?

Ei I-au zis:

‒ Șapte.

21Atunci El le-a zis:

‒ Tot nu înțelegeți?

Isus vindecă un orb la Betsaida

22Când au ajuns în Betsaida, I-au adus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23Isus l-a luat pe orb de mână și l-a dus afară din sat.

A pus scuipat pe ochii acestuia, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat:

‒ Vezi ceva?

24Omul s-a uitat și a zis:

‒ Văd niște oameni, dar mi se par ca niște pomi care umblă.

25Atunci Isus Și-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar el a privit țintă și i-a revenit vederea. Acum el vedea toate lucrurile clar.

26Isus l-a trimis acasă, zicând:

‒ Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat!

Mărturisirea de credință a lui Petru

(Mt. 16:13‑16, 20; Lc. 9:18‑21)

27Isus S-a dus împreună cu ucenicii Lui în satele Cezareei lui Filip.

Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicându-le:

‒ Cine zic oamenii că sunt Eu?

28Ei I-au răspuns, zicând:

‒ Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun despre Tine că ești unul dintre profeți.

29El i-a întrebat:

‒ Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?

Petru, răspunzând, I-a zis:

‒ Tu ești Cristosul!

30Atunci Isus le-a atras atenția să nu spună nimănui despre El.

Isus își prevestește moartea și învierea

(Mt. 16:21‑23; Lc. 9:22)

31Apoi a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe și să fie respins de bătrâni, de conducătorii preoților și de cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre.

33Dar Isus S-a întors, S-a uitat la ucenicii Săi și l-a mustrat pe Petru, zicând:

‒ Pleacă! Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.

Prețul uceniciei

(Mt. 16:24‑28; Lc. 9:23‑27)

34Apoi i-a chemat pe cei din mulțime alături de ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 35Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața, de dragul Meu și de dragul Evangheliei, o va salva. 36Într-adevăr, la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? 37Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38Căci, de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinții îngeri“.

Leviticul 8

Învestirea în slujire a lui Aaron și a fiilor săi

(Ex. 29:1‑37)

1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 2„Ia-i pe Aaron și pe fiii lui, adu veșmintele, uleiul pentru ungere, taurul jertfei pentru păcat, doi berbeci și coșul cu azime 3și convoacă întreaga adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii“. 4Moise a făcut așa cum i-a poruncit Domnul și, astfel, adunarea s-a strâns la intrarea Cortului Întâlnirii. 5Moise a zis adunării: „Iată cum a poruncit Domnul să se facă!“.

6Moise i-a adus pe Aaron și pe fiii săi și i-a spălat cu apă. 7L-a îmbrăcat pe Aaron cu tunica, i-a înfășurat brâul în jurul mijlocului, l-a îmbrăcat cu mantia, a pus pe el efodul și l-a înfășurat cu brâul efodului, țesut cu măiestrie, legând astfel efodul de el. 8I-a pus pieptarul, iar în pieptar a pus Urimul și Tumimul. 9I-a pus mitra pe cap, iar pe mitră, în față, a fixat plăcuța de aur, sfânta cunună, așa cum îi poruncise Domnul lui Moise.

10Apoi Moise a luat uleiul pentru ungere și a uns Tabernaculul cu tot ce este în el, sfințindu-l. 11A stropit din el de șapte ori pe altar, a uns altarul cu toate uneltele lui, precum și ligheanul cu piedestalul lui, ca să sfințească totul. 12A turnat din uleiul pentru ungere pe capul lui Aaron și l-a uns ca să-l sfințească. 13Moise i-a adus și pe fiii lui Aaron, i-a îmbrăcat cu tunicile, le-a înfășurat brâiele în jurul mijlocului și le-a pus scufiile, așa cum îi poruncise Domnul.

14După aceea, a adus taurul jertfei pentru păcat. Aaron și fiii săi și-au pus mâinile pe capul taurului jertfei pentru păcat, 15după care Moise a înjunghiat taurul, a luat din sânge și a uns cu degetul său coarnele altarului, curățind astfel altarul. Apoi, a vărsat restul sângelui la baza altarului. Așa l-a sfințit, făcând ispășire pentru el. 16Moise a luat toată grăsimea de pe măruntaie, membrana ficatului și cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și le-a ars pe altar. 17Resturile taurului, adică pielea, carnea și balega, le-a ars în foc în afara taberei, așa cum îi poruncise Domnul.

18Apoi, a adus berbecul pentru arderea-de-tot iar Aaron, împreună cu fiii lui, și-au pus mâinile pe capul acestuia. 19Moise l-a înjunghiat și a stropit sângele pe altar, de jur împrejur. 20După ce a tăiat berbecul în bucăți, Moise i-a ars capul, bucățile și grăsimea. 21După ce a spălat cu apă măruntaiele și picioarele, Moise a ars tot berbecul pe altar ca o ardere-de-tot de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul, așa cum îi poruncise El.

22După aceea, a adus și al doilea berbec, berbecul pentru jertfa în vederea învestirii în slujire, iar Aaron și fiii săi și-au pus mâinile pe capul acestuia. 23Moise l-a înjunghiat, a luat din sânge și a uns lobul urechii drepte a lui Aaron, degetul mare al mâinii lui drepte și degetul mare al piciorului său drept. 24Apoi i-a adus pe fiii lui Aaron. Moise le-a uns cu sânge lobul urechii drepte, degetul mare al mâinii drepte și degetul mare al piciorului drept și a stropit restul sângelui pe altar, de jur împrejur. 25Apoi a luat grăsimea – grăsimea cozii și toată grăsimea de pe măruntaie – membrana ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și spata dreaptă. 26Din coșul azimelor, care era înaintea Domnului, a luat o turtă obișnuită, o turtă făcută cu ulei și o turtă subțire și le-a pus pe grăsime și pe spata dreaptă. 27Le-a pus apoi pe toate în mâinile lui Aaron și în mâinile fiilor săi și le-a legănat ca jertfă legănată înaintea Domnului. 28Apoi Moise le-a luat din mâinile lor și le-a ars pe altar, deasupra arderii-de-tot, ca o jertfă în vederea învestirii în slujire, de o aromă plăcută; aceasta este o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. 29Moise a luat pieptul și l-a adus ca o jertfă legănată înaintea Domnului. Aceasta a fost partea lui Moise din berbecul folosit la învestirea în slujire, așa cum îi poruncise Domnul.

30După aceea, Moise a luat din uleiul pentru ungere și din sângele de pe altar, după care l-a stropit pe Aaron și veșmintele sale și, de asemenea, pe fiii săi și veșmintele lor. I-a sfințit astfel pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui și veșmintele lor.

31Moise le-a zis lui Aaron și fiilor săi: „Fierbeți carnea la intrarea în Cortul Întâlnirii și mâncați-o acolo împreună cu pâinea din coșul jertfelor folosite la învestirea în slujire, așa cum am poruncit când am zis: «S-o mănânce Aaron și fiii săi», 32iar ce va mai rămâne din carne și din pâine să fie ars în foc. 33Să nu ieșiți dincolo de intrarea Cortului Întâlnirii timp de șapte zile, până când se vor împlini zilele învestirii voastre, căci șapte zile va dura învestirea voastră în slujire. 34Ce s-a făcut astăzi, așa a poruncit Domnul să se facă și de acum încolo ca ispășire pentru voi. 35Să rămâneți la intrarea Cortului Întâlnirii zi și noapte, timp de șapte zile, și să vă îndepliniți responsabilitatea față de Domnul ca să nu muriți, căci așa mi s-a poruncit“.

36Aaron și fiii săi au făcut toate lucrurile pe care le-a poruncit Domnul prin Moise.

1 Cronici 23

Organizarea cultului: împărțirea pe familii și pe slujbe

1Când a ajuns David bătrân și sătul de zile, l-a numit rege peste Israel pe Solomon, fiul său. 2El a adunat toate căpeteniile lui Israel, preoții și leviții. 3Au fost numărați leviții de la vârsta de treizeci de ani în sus, numărul total al bărbaților fiind de treizeci și opt de mii. 4David a zis: „Dintre aceștia, douăzeci și patru de mii să supravegheze slujba de la Casa Domnului, șase mii să fie supraveghetori și judecători, 5patru mii să fie portari, iar alte patru mii să-L laude pe Domnul cu instrumentele pe care eu le-am făcut ca să-L lăudăm“.

6David i-a împărțit pe grupuri, potrivit fiilor lui Levi: Gherșon, Chehat și Merari.

7Din partea gherșoniților:

Ladan și Șimei.

8Fiii lui Ladan au fost:

căpetenia Iehiel, apoi Zetam și Ioel – în total trei.

9Fiii lui Șimei au fost:

Șelomit, Haziel și Haran – în total trei.

Acestea au fost căpeteniile familiilor lui Ladan.

10Fiii lui Șimei au fost:

Iahat, Ziza, Ieuș și Beria. Aceștia patru au fost fii ai lui Șimei.

11Iahat era căpetenia, iar Ziza era cel de-al doilea; Ieuș și Beria nu au avut mulți fii, astfel că ei au fost numărați ca și cum ar fi o singură familie.

12Fiii lui Chehat au fost:

Amram, Ițhar, Hebron și Uziel – în total patru.

13Fiii lui Amram au fost:

Aaron și Moise. Aaron a fost separat de popor, ca să sfințească lucrurile preasfinte, el și fiii lui pentru totdeauna, ca să aducă tămâie înaintea Domnului, ca să slujească și ca să binecuvânteze în Numele Lui pentru totdeauna. 14Fiii lui Moise, omul lui Dumnezeu, au fost incluși în seminția lui Levi.

15Fiii lui Moise au fost:

Gherșom și Eliezer.

16Fiul lui Gherșom a fost căpetenia Șebuel.

17Fiul lui Eliezer a fost căpetenia Rehabia.

Eliezer nu a mai avut alți fii, însă urmașii lui Rehabia au fost numeroși.

18Fiul lui Ițhar a fost căpetenia Șelomit.

19Fiii lui Hebron au fost:

căpetenia Ieria, Amaria – al doilea, Iahaziel – al treilea, Iekamam – al patrulea.

20Fiii lui Uziel au fost:

căpetenia Mica și Ișia – cel de-al doilea.

21Fiii lui Merari au fost:

Mahli și Muși.

Fiii lui Mahli au fost:

Elazar și Chiș.

22Elazar a murit fără să aibă fii, ci numai fiice. Prin urmare, fiii lui Chiș, rudele acestora, le-au luat de soții.

23Fiii lui Muși au fost:

Mahli, Eder și Ieremot – în total trei.

24Aceștia au fost urmașii lui Levi, potrivit familiilor lor, căpetenii în familiile lor, care au fost numărați individual, după numele lor, cei care urmau să facă lucrarea pentru slujba de la Casa Domnului, de la vârsta de douăzeci de ani în sus. 25Căci David spusese: „Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a dat odihnă poporului Său și va locui în Ierusalim pe vecie, 26iar leviții nu vor mai avea de purtat Tabernaculul și toate obiectele lui pentru slujbă“. 27Potrivit ultimelor cuvinte ale lui David, acesta a fost numărul leviților de la vârsta de douăzeci de ani în sus.

28Responsabilitatea lor era să-i ajute pe urmașii lui Aaron la slujba de la Casa Domnului, îngrijindu-se de curți, de camere, de curățirea tuturor lucrurilor sfinte, de împlinirea oricărei lucrări pentru slujba de la Casa lui Dumnezeu, 29precum și de pâinea așezată în șiruri pe masă, de făina aleasă, folosită la darurile de mâncare, de turtele subțiri, nedospite, de grătare, de vasele pentru frământat și de vasele de orice cantitate și mărime. 30Ei aveau să se înfățișeze în fiecare dimineață ca să-I mulțumească și să-L laude pe Domnul. Tot așa trebuiau să facă și seara, 31precum și cu prilejul tuturor arderilor-de-tot aduse Domnului de sabat, în fiecare lună nouă și de sărbători. Ei aveau să slujească în mod continuu înaintea Domnului, după un număr stabilit și conform hotărârilor luate cu privire la ei.

32Așadar, ei trebuiau să-și îndeplinească responsabilitățile față de Cortul Întâlnirii și față de Locul Sfânt, ajutându-i pe urmașii lui Aaron, frații lor, la slujba de la Casa Domnului.

Psalmii 105

1Mulțumiți Domnului, chemați Numele Lui!

Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!

2Cântați-I! Cântați spre lauda Lui!

Vestiți toate minunile Lui!

3Lăudați-vă cu Numele Lui cel sfânt!

Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!

4Căutați pe Domnul și puterea Lui;

căutați întotdeauna fața Lui!

5Aduceți-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,

de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,

6descendenți ai slujitorului Său Avraam,

fii ai lui Iacov, aleșii Lui!

7El este Domnul, Dumnezeul nostru,

și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.

8El Își aduce aminte întotdeauna de legământul Lui,

de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generații,

9de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,

de jurământul Lui către Isaac,

10pe care l-a confirmat față de Iacov printr-o hotărâre

și față de Israel printr-un legământ veșnic,

11zicând: „Ție îți voi da țara Canaanului,

ca parte a moștenirii voastre“.

12Pe atunci, erau doar câțiva oameni,

puțini la număr și străini în țară.

13Ei călătoreau de la o națiune la altă națiune,

de la un regat la alt popor.

14El nu a îngăduit niciunui om să-i asuprească

și a mustrat regi pentru ei:

15„Nu vă atingeți de unșii Mei

și nu le faceți rău profeților Mei!“.

16A chemat foametea peste țară

și a distrus orice provizie de hrană.

17Trimisese înaintea lor un om,

pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.

18I-au strâns picioarele în lanțuri,

iar gâtul i-a fost prins în fiare,

19până la vremea când s-a împlinit cuvântul lui,

când Cuvântul Domnului l-a dovedit curat.

20Atunci regele a trimis să-l dezlege

și stăpânitorul popoarelor a trimis să-l elibereze.

21L-a numit stăpân peste casa lui

și stăpânitor peste toate averile lui,

22ca să-i lege după bunu-i plac pe prinții lui

și să-i învețe pe bătrânii lui înțelepciunea.

23Atunci Israel a venit în Egipt,

Iacov a locuit ca străin în țara lui Ham.

24 Dumnezeu Și-a înmulțit poporul foarte mult

și i-a făcut mai tari decât pe dușmanii lor.

25Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul,

să se poarte mișelește cu slujitorii Săi.

26L-a trimis pe Moise, slujitorul Său,

și pe Aaron, pe care-l alesese.

27Ei au înfăptuit semnele Lui printre dușmani

și au făcut minuni în țara lui Ham.

28A trimis întunericul și s-a făcut beznă;

Moise și Aaron nu s-au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.

29Le-a transformat apa în sânge

și le-a omorât peștii.

30Țara lor a mișunat de broaște,

până în camerele împăraților lor.

31El a zis, și au venit roiuri de muște;

au fost țânțari pe întreg teritoriul lor.

32Le-a dat grindină, în loc de ploaie,

și flăcări de foc peste țara lor.

33Le-a distrus viile și smochinii

și a dărâmat copacii din teritoriul lor.

34El a zis, și au venit lăcuste,

lăcuste fără număr.

35Ele au devorat toată verdeața din țara lor

și au mâncat rodul pământului lor.

36I-a lovit pe toți întâii născuți din țara lor,

primul rod al întregii lor puteri.

37El i-a scos pe israeliți de acolo cu argint și cu aur

și n-a fost niciunul dintre semințiile Lui care să se împiedice.

38Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,

căci îi apucaseră groaza de ei.

39El a întins un nor ca să le fie învelitoare

și un foc ca să lumineze noaptea.

40Au cerut, iar El le-a trimis prepelițe

și i-a săturat cu pâine din cer.

41A despicat stânca și a curs apă;

un râu a curs prin locuri uscate.

42Și aceasta pentru că Și-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,

făcută lui Avraam, slujitorul Său.

43El Și-a scos poporul cu bucurie,

Și-a scos aleșii cu strigăte de veselie.

44Le-a dat teritoriile națiunilor

și au moștenit rodul muncii popoarelor,

45ca să păzească hotărârile Lui

și să trăiască după învățăturile Lui.

Lăudați-L pe Domnul!