Matei 16

Fariseii și saducheii cer un semn

(Mt. 12:38‑39; Mc. 8:11‑13; Lc. 12:54‑56)

1Apropiindu-se de El ca să-L pună la încercare, fariseii și saducheii I-au cerut să le arate un semn din cer.

2Dar Isus, răspunzând, le-a zis: „Când se înserează, voi spuneți: «Va fi vreme frumoasă, pentru că cerul este roșu învăpăiat». 3Iar dimineața, spuneți: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roșu întunecat». Fața cerului știți s-o pricepeți, dar semnele vremurilor nu le puteți pricepe? 4O generație rea și adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul lui Iona“. Apoi i-a lăsat și a plecat.

Drojdia fariseilor și a saducheilor

(Mc. 8:14‑21)

5Când ucenicii au ajuns de cealaltă parte a mării, și-au dat seama că au uitat să ia pâini. 6Isus le-a zis: „Aveți grijă și păziți-vă de drojdia fariseilor și a saducheilor!“.

7Ei vorbeau între ei, zicând: „Ne spune așa pentru că n-am luat pâini“.

8Cunoscând aceasta, Isus le-a zis: „Puțin credincioșilor! De ce vorbiți între voi că n-aveți pâini? 9Tot nu înțelegeți? Nici nu vă mai aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni și câte coșnițe ați strâns? 10Nici de cele șapte pâini pentru cei patru mii de bărbați și câte coșuri ați strâns? 11Cum de nu înțelegeți că nu despre pâini v-am vorbit? Ci v-am spus să vă păziți de drojdia fariseilor și a saducheilor!“. 12Abia atunci au înțeles ucenicii că El nu le zisese să se păzească de drojdia pentru pâine, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.

Mărturisirea de credință a lui Petru

(Mc. 8:27‑30; Lc. 9:18‑21)

13Isus a venit în părțile Cezareei lui Filip și i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând:

‒ Cine zic oamenii că este Fiul Omului?

14Ei au zis:

‒ Unii zic că este Ioan Botezătorul, alții zic că este Ilie, iar alții spun despre El că este Ieremia sau unul dintre profeți.

15El le-a zis:

‒ Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?

16Simon Petru, răspunzând, a zis:

‒ Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!

17Isus, răspunzând, i-a zis:

‒ Fericit ești tu, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu Care este în Ceruri. 18Iar Eu îți spun că tu ești Petru și pe această stâncă Îmi voi zidi Biserica, iar porțile Locuinței Morților n-o vor birui. 19Îți voi da cheile Împărăției Cerurilor și orice vei lega pe pământ, va fi legat în Ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în Ceruri.

20Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.

Isus își prevestește moartea și învierea

(Mc. 8:31‑33; Lc. 9:22)

21De atunci încolo, Isus a început să le arate ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor, a conducătorilor preoților și a cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

22Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre, zicând:

‒ Dumnezeu să aibă milă de Tine, Doamne! Să nu cumva să Ți se întâmple așa ceva!

23Dar Isus S-a întors și i-a zis lui Petru:

‒ Pleacă! Înapoia Mea, Satan! Tu ești o cauză de păcătuire pentru Mine, căci nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.

Prețul uceniciei

(Mc. 8:34–9:1; Lc. 9:23‑27)

24Atunci Isus le-a zis ucenicilor Săi:

‒ Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 25Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața, de dragul Meu, o va găsi. 26Într-adevăr, la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 27Căci Fiul Omului urmează să vină în gloria Tatălui Său împreună cu îngerii Lui și atunci El va răsplăti fiecăruia după lucrarea lui.

28Adevărat vă spun că sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a-L vedea pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa.

2 Cronici 6

(1 Regi 8:14‑21)

1Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că va locui în negură. 2Eu am construit pentru Tine o Casă măreață, un loc unde să stai pe vecie“. 3Apoi regele s-a întors cu fața spre întreaga adunare a lui Israel și a binecuvântat-o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare. 4El a zis:

„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i-a promis tatălui meu, David, zicând: 5«Din ziua în care l-am scos pe poporul Meu din țara Egiptului și până acum, nu am ales nicio cetate din toate semințiile lui Israel în care să-Mi zidesc o Casă pentru Numele Meu și nici nu am ales pe cineva care să fie conducătorul poporului Meu Israel. 6Însă acum, am ales Ierusalimul, pentru ca Numele Meu să fie acolo, și l-am ales pe David, ca să domnească peste poporul Meu Israel». 7Tatăl meu, David, avea în inimă dorința să construiască o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 8Dar Domnul i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să construiești o Casă Numelui Meu și este bine că te-ai gândit în felul acesta. 9Totuși, nu tu vei construi Casa, ci fiul tău. Acela care ți se va naște, el va construi o Casă Numelui Meu».

10 Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, m-am așezat pe tronul lui Israel, așa cum a promis Domnul, și am construit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 11Am pus acolo Chivotul în care se află Legământul pe care l-a încheiat Domnul cu fiii lui Israel“.

Rugăciunea lui Solomon

(1 Regi 8:22‑53)

12După aceea, Solomon s-a așezat înaintea altarului Domnului, în prezența întregii adunări a lui Israel, și și-a întins mâinile spre ceruri. 13Solomon făcuse o estradă din bronz și o așezase în mijlocul curții. Aceasta avea o lungime de cinci coți, o lățime de cinci coți și o înălțime de trei coți. Pe ea stătea Solomon, atunci când s-a plecat pe genunchi în prezența întregii adunări a lui Israel și și-a întins mâinile spre ceruri.

14El a zis:

„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este niciun dumnezeu asemenea Ție, nici în ceruri, nici pe pământ. Tu păstrezi legământul și îndurarea față de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor. 15Tu Ți-ai ținut promisiunea față de slujitorul Tău, tatăl meu David. Ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, așa cum se vede în ziua aceasta.

16Iar acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinește ce ai promis slujitorului Tău, tatăl meu David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor și vor umbla în ascultare de Legea Mea, tot așa cum ai umblat și tu înaintea Mea». 17Prin urmare, Doamne, Dumnezeul lui Israel, să se confirme promisiunea pe care ai făcut-o slujitorului Tău David! 18Dar va locui, într-adevăr, Dumnezeu pe pământ împreună cu omul? Iată că nici chiar cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puțin Casa aceasta pe care am construit-o eu! 19Doamne, Dumnezeul meu, primește rugăciunea slujitorului Tău și cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face slujitorul Tău! 20Fie ca ochii Tăi să fie deschiși zi și noapte asupra acestei Case, asupra locului unde ai spus că-Ți vei pune Numele. Ascultă rugăciunea pe care Ți-o adresează slujitorul Tău cu privire la acest loc! 21Ascultă cererile slujitorului Tău și ale poporului Tău Israel, când se vor ruga cu fața îndreptată spre acest loc! Ascultă din locul Locuinței Tale, din Ceruri, ascultă și iartă!

22Când va păcătui cineva împotriva semenului său și va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta, 23ascultă din Ceruri, lucrează și judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel vinovat, aruncând asupra capului său faptele lui, și îndreptățindu-l pe cel nevinovat, răsplătindu-i potrivit cu dreptatea lui.

24Când poporul Tău Israel, fiind învins de dușman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va aduce mulțumire Numelui Tău, se va ruga și va căuta bunăvoință înaintea Ta, în Casa aceasta, 25ascultă din Ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și adu-i înapoi în țara pe care le-ai dat-o lor și strămoșilor lor!

26Când cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga cu fața îndreptată spre acest loc, vor aduce mulțumire Numelui Tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i-ai pedepsit, 27ascultă din Ceruri și iartă păcatul slujitorilor Tăi și al poporului Tău Israel. Învață-i calea cea bună pe care trebuie să meargă și trimite ploaie peste țara Ta, pe care i-ai dat-o ca moștenire poporului Tău! 28Când vor fi în țară foamete sau molimă, când vor fi filoxeră sau mălură, când vor fi lăcuste sau omizi, când dușmanii îi vor asedia cetățile în țară, orice urgie sau boală ar veni, 29dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri, recunoscându-și fiecare întinarea și durerea lui, și va întinde mâinile spre Casa aceasta, 30ascultă din Ceruri, din locul unde locuiești, iartă și răsplătește-i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima fiilor oamenilor. 31Astfel, ei se vor teme de Tine și vor umbla pe căile Tale în toate zilele cât vor trăi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri.

32De asemenea, când străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr-o țară îndepărtată, datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea puternice și a brațului Tău cel tare, deci, când va veni și se va ruga cu fața îndreptată spre această Casă, 33ascultă din Ceruri, din locul unde locuiești, și dă-i acelui străin tot ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să-Ți cunoască Numele, să se teamă de Tine, așa cum se teme poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am construit-o eu.

34Când poporul Tău va porni la război împotriva dușmanilor săi, acolo unde îl vei trimite, și se va ruga Ție cu fața îndreptată spre cetatea aceasta, pe care ai ales-o Tu, și spre Casa pe care am construit-o pentru Numele Tău, 35ascultă din Ceruri rugăciunea lor și cererea lor și fă-le dreptate. 36Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și, mâniindu-Te pe ei, îi vei da pe mâna dușmanului lor, iar acesta îi va lua captivi într-o țară îndepărtată sau apropiată, 37dacă acolo, în țara în care au fost luați captivi, își vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine și vor căuta bunăvoința Ta în țara captivității lor, zicând: «Am păcătuit, am greșit și am făcut ce este rău!», 38dacă de acolo, din țara unde au fost luați captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, dacă se vor ruga cu fața îndreptată spre țara lor, pe care le-ai dat-o strămoșilor lor, spre cetatea pe care Tu ai ales-o și spre Casa pe care am construit-o eu pentru Numele Tău, 39atunci ascultă din Ceruri, din locul unde locuiești, rugăciunea lor și cererile lor și fă-le dreptate. Iartă poporul Tău, care a păcătuit împotriva Ta!

40Acum, Dumnezeul meu, Te rog, lasă ca ochii Tăi să fie deschiși și urechile Tale să audă rugăciunea făcută în locul acesta!

41Acum, ridică-Te, Doamne Dumnezeule,

vino la locul Tău de odihnă,

Tu și Chivotul puterii Tale!

Preoții Tăi, Doamne Dumnezeule,

să se îmbrace cu mântuirea,

iar credincioșii Tăi să se bucure de fericire.

42 Doamne, Dumnezeule, nu-Ți întoarce fața de la unsul Tău!

Adu-Ți aminte de promisiunile făcute slujitorului Tău David!“.

Psalmii 42

Cartea II

(Psalmii 42–72)

Pentru dirijor. Un maschil al fiilor lui Korah.

1Cum tânjește cerbul

după apa izvoarelor,

așa tânjește sufletul meu

după Tine, Dumnezeule!

2Sufletul meu însetează după Dumnezeu,

după Dumnezeul cel Viu!

Când voi veni și voi vedea

fața lui Dumnezeu?

3Lacrimile-mi sunt hrană

zi și noapte,

când toată ziua mi se spune:

„Unde este Dumnezeul tău?“.

4Mi se întristează sufletul

când îmi aduc aminte

cum treceam prin mulțime,

mergând spre Casa lui Dumnezeu,

în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire

ale mulțimii aflate la sărbătoare.

5Suflete al meu, de ce te mâhnești

și gemi înăuntrul meu?

Pune-ți speranța în Dumnezeu,

căci iarăși Îi voi mulțumi.

El este ajutorul meu.

6Dumnezeul meu, sufletul meu

se mâhnește înăuntrul meu.

De aceea îmi amintesc de Tine,

din țara Iordanului și a Hermonului,

din muntele Mițar.

7Un torent adânc cheamă un alt torent adânc,

la zgomotul puternic al cascadelor Tale.

Toate talazurile și valurile Tale

au trecut peste mine.

8Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,

iar noaptea am cu mine cântarea Lui

și rugăciunea către Dumnezeul vieții mele.

9Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea:

„De ce m-ai uitat?

De ce să umblu întristat,

asuprit de dușman?“.

10Ca zdrobirea oaselor

este batjocura dușmanilor mei,

când îmi zic toată ziua:

„Unde este Dumnezeul tău?“.

11Suflete al meu, de ce te mâhnești

și gemi înăuntrul meu?

Pune-ți speranța în Dumnezeu,

căci iarăși Îi voi mulțumi.

El este ajutorul meu

și Dumnezeul meu.